Catecolamine urinare

Informatii generale

Tumorile neuroendocrine secretante sunt in mod caracteristic asociate cu niveluri de catecolamine (substante care contin un nucleu catecol impreuna cu o grupare amino) mult crescute fata de limita superioara a normalului.

Feocromocitomul este cea mai cunoscuta tumora secretanta de catecolamine (adrenalina si noradrenalina) localizata in 90% din cazuri la nivelul medulosuprarenalei. Acest tip de tumora poate sa apara izolat sau in cadrul unei neoplazii endocrine multiple.

Tabloul clinic include hipertensiune arteriala, survenita adesea in atacuri paroxistice si insotita de tahicardie, dureri toracice, paloare, cefalee, greata. La aproximativ jumatate din pacienti hipertensiunea arteriala este sustinuta.

Alte tipuri de tumori care pot induce ocazional hipertensiune arteriala paroxistica sau persistenta sunt paraganglioamele.

Testul consta in determinarea celor 3 fractiuni de catecolamine libere (neconjugate) in urina din 24 ore (adrenalina, noradrenalina si dopamina) si reprezinta un instrument util in diagnosticul feocromocitomului si a altor tumori derivate din creasta neurala (vezi anexa 10.1). De obicei este folosit ca un test de confirmare, dupa obtinerea unor valori crescute ale metanefrinelor plasmatice sau urinare. Valoarea diagnostica este mai mare daca probele sunt recoltate in cursul puseelor hipertensive. Deoarece productia tumorala de catecolamine este intermitenta, determinarea catecolaminelor in urina din 24 ore este mult importanta decat testarea acestora in plasma2;3.

Recoltarea

Pregatire pacient – se vor evita inaintea recoltarii: stresul fizic si emotional, activitatea fizica intensa si consumul de cafea. Este de preferat sa se intrerupa medicatia care poate produce interferente cu 2 saptamani inaintea recoltarii: anti-hipertensive (rezerpina, alfa-metildopa, alfa si beta-blocante, inhibitori ai enzimei de conversie), levodopa, inhibitori de monoamin-oxidaza, antidepresive triciclice, fenotiazine, bromocriptina, bronhodilatatoare, dezobstruante nazale si pastile pentru tuse)1.
 

Specimen recoltat – urina din 24 ore: la ora 7 dimineata pacientul urineaza si nu retine aceasta urina; apoi colecteaza intr-un vas curat de 2-3 litri toate  emisiunile de urina pana la ora 7 dimineata in ziua urmatoare, inclusiv; omogenizeaza (prin agitare) urina recoltata; masoara intreaga cantitate; retine aprox. 10 mL, in pahar de plastic de unica folosinta pentru urina. Proba se tine la 2-8ºC in timpul colectarii si ulterior, pana se lucreaza efectiv1.

Recipient de recoltare – vas de 2-3 litri si pahar de plastic de unica folosinta pentru urina, pe care se noteaza cantitatea totala de urina din 24 de ore1.

Cantitate recoltata – 10 mL1.

Cauze de respingere a probei – specimen care nu a fost pastrat la 2-8°C1.

Prelucrare necesara dupa recoltare – este de preferat sa se lucreze imediat; daca acest lucru nu este posibil, proba se poate stoca la 2-8°C dupa ce in prealabil se adauga acid clorhidric concentrat pana se ajunge la un pH de 2-31.

Stabilitate proba – 7 zile la 2-8°C1.

Metoda

Metoda – HPLC (cromatografie de lichide sub inalta presiune)¹

Valori de referinta

Pentru fiecare metabolit sunt comunicate valori de referinta in functie de varsta¹:

Limite si interferente

Desi testul este util in diagnosticul neuroblastomului, aceasta conditie este evaluata mai adecvat prin determinarea combinata de acid vanilmandelic si homovanilic2.