D-dimeri

Informatii generale

In cursul procesului de degradare a cheagului de fibrina sub influenta plasminei sunt generate fragmente ce contin D-dimeri. D-dimerii sunt astfel considerati un marker al starii de hipercoagulabilitate si al fibrinolizei endogene, niveluri crescute fiind inregistrate la pacientii afectati de tromboze1;4.

D-dimerii sunt mai specifici pentru fibrinoliza decat produsii de degradare ai fibrinei care detecteaza de asemenea si produsii proteolizei directe a fibronogenului (fibrinogenoliza)4.

• testul are valoare predictiva negativa pentru tromboza venoasa profunda a membrelor inferioare si tromboembolismul pulmonar in sensul ca obtinerea unui rezultat negativ la pacientii suspectati de aceste afectiuni exclude prezenta acestora intr-un procent de >90%.

La pacientii din ambulator acest test constituie un instrument suplimentar, inclus in majoritatea algoritmelor, pentru excluderea  diagnosticului de tromboza venoasa profunda. O mentiune speciala trebuie facuta cu privire la utilitatea marker-lui in timpul sarcinii. Nivelurile plasmatice ale D-dimerilor cresc progresiv in cursul sarcinii si au o valoare predictiva slaba in excluderea diagnosticului de tromboza venoasa profunda dupa 20 saptamani de gestatie. In cursul travaliului D-dimerii cresc de obicei foarte mult, dupa care scad rapid la 3 zile post-partum si revin lent la valorile normale dupa aproximativ 4 saptamani. Incepand din acest moment testul isi recapata utilitatea sa5.

• D-dimerii pot avea de asemenea valoare predictiva asupra riscului de recurenta a trombozei la pacientii cu un episod de tromboza venoasa profunda neprovocata in antecedente si fara defecte trombofilice majore; in conformitate cu algoritmul dezvoltat  recent „Vienna Prediction Model”, sexul pacientului, localizarea initiala a trombozei si nivelul D-dimerilor sunt luati in calcul pentru stratificarea pacientilor in functie de riscul scazut sau crescut de tromboza; astfel, persoanele de sex feminin, cu tromboza venoasa profunda localizata la nivelul gambei si nivelurile reduse de D-dimeri (masurate la scurt timp dupa intreruperea tratamentului anticoagulant) au risc scazut de recurenta a trombozei si nu prezinta indicatie de tratament anticoagulant de lunga durata; dimpotriva, sexul masculin, tromboza venoasa proximala si nivelurile crescute de D-dimeri se asociaza cu un risc crescut de recurenta a trombozei6.

• D-dimerii constituie un marker sensibil pentru coagularea intravasculara diseminata (CID), fiind recomandati pentru confirmarea/ infirmarea unei suspiciuni de diagnostic, estimarea riscului potential la pacientii cu CID existent cat si pentru monitorizarea terapiei initiate3;4.

• testul poate fi util pentru monitorizarea gradului de liza a cheagului in cursul terapiei trombolitice;

• determinarea D-dimerilor reprezinta o analiza utila in investigarea pacientilor cu suspiciune de disectie acuta de aorta3.

• o singura determinare de D-dimeri are o valoare predictiva importanta in ceea ce priveste supravietuirea in urmatorii 2 ani a pacientilor cu fibrilatie atriala cronica. Poate contribui de asemenea la alegerea unei terapii mai sustinute la pacientii cu niveluri initiale crescute de DD2.

• s-a constatat ca DD constituie un factor de risc independent pentru mortalitatea cardiovasculara ce poate fi folosit pentru stratificarea pe grupe de risc a pacientilor cu insuficienta cardiaca2.

• D-dimerii impreuna cu alti factori trombotici pot constitui factori de risc potentiali pentru boala coronariana2.

• DD au fost identificati de asemenea ca markeri pentru trombofilia subclinica fiind utili in investigarea pacientelor cu infertilitate primara sau secundara neexplicata si trombofilie1;3.

• DD prezinta niveluri crescute la pacientele cu neoplasm mamar in concordanta cu stadiul tumorii, fiind utili in identificarea metastazelor ganglionare la pacientele cu neoplasm mamar operabil1;4.

Recoltarea

Pregatire pacient – nu este necesara3.

Specimen recoltat – sange venos3.

Recipient de recoltare – vacutainer cu citrat de Na 0.105 M (1/9),capac bleu/verde3.

Cantitatea recoltata – cat permite vacuumul3.

Cauze de respingere a probei

-specimen hemolizat

-specimen coagulat

-vacutainer care nu este plin

-specimen care nu a sosit la laborator in maxim 4 ore de la recoltare

-specimen contaminat cu heparina3.

Prelucrare necesara dupa recoltare

Se separa plasma prin centrifugare si se lucreaza imediat.  Daca acest lucru nu este posibil, plasma se poate stoca la -20°C3.

Stabilitate proba – plasma este stabila 8 ore la 18-25° C; 1 luna la -20C4; se va evita decongelarea/recongelarea3.

Metoda si interpretarea rezultatelor

Metoda – latex-aglutinare automata cu detectie fotometrica (test cantitativ)3.

Valori de referinta – <0.5 μg/mL FEU3.

Limita de detectie – 0.22 μg/mL FEU3.

Interpretarea rezultatelor

Concentratiile de D-dimeri sunt exprimate in μg/mL echivalenti de fibrinogen, fiind corelate cu cantitatea de fibrinogen folosita pentru prepararea D-dimer standardului. Cantitatea efectiva de D-dimeri este aproximativ 50% din aceasta valoare. Astfel:
0.5 μg/mL FEU=0.25 μg/mL D-dimeri.

Cresteri ale D-dimerilor sunt asociate cu: CID (fibrinoliza secundara); tromboze arteriale sau venoase; insuficienta renala sau hepatica; embolism pulmonar; preeclampsie; infarct miocardic; tumori; inflamatii; infectii severe; terapie cu activator tisular al plasminogenului1.

Limite si interferente

Valori crescute de D-D pot fi intalnite in sarcina normala, terapia cu estrogeni, contraceptive orale, la persoane varstnice, dupa traumatisme si stres postoperator.

Concentratia de D-D creste in paralel cu cresterea markerului CA-125 pentru cancerul ovarian1.

Prezenta factorului reumatoid poate interfera cu determinarea DD si produce rezultate fals pozitive.

Un nivel plasmatic al fibrinogenului>900 mg/dL poate conduce la o supraestimare a concentratiei de D-dimeri3.