Prin metoda de examinare in strat gros se pot decela ouale de helminti (cu precadere ouale cu coaja groasa) cu localizare intestinala: Ascaris lumbricoides, Trichuris trichiura, Taenia spp, etc.
Avantajele metodei:
1. Examinandu-se o cantitate mai mare (de aproximativ 7 ori) de materii fecale decat in cazul examenului direct, creste probabilitatea de depistare a oualor, chiar si in cazul infestarilor cu eliminare redusa a acestora in materiile fecale.
2. Majoritatea oualor isi pastreaza caracteristicele morfologice, fiind usor de identificat.
Pentru o crestere a eficientei examenului coproparazitologic si o diagnosticare cat mai corecta a infestarilor parazitare cu localizare intestinala este recomandata utilizarea ambelor metode, atat examenul direct cat si examinarea in strat gros (metoda Kato-Miura), precum si efectuarea a 2 – 3 examene coproparazitologice, la interval de 7-10 zile1 ;3.
Pregatire pacient – pacientul va evita:
– inainte de recoltare: examenul radiologic gastrointestinal baritat, administrarea de laxative;
– in saptamana premergatoare recoltarii, administrarea anumitor medicamente: bismut, metamucil, uleiuri minerale, tetraciclina, antiamoebiene, antidiareice, antiacide2;4.
Specimen recoltat – materii fecale din orice moment al zilei; se recolteaza cate o portiune de marimea unei alune, din 3 locuri diferite ale bolului fecal2.
Cauze de respingere probei
– specimen obtinut cu uleiuri minerale, bismut, compusi de magneziu;
– recipient murdar pe exterior;
– specimen contaminat cu urina2;4.
Recipient de recoltare – recipient de unica folosinta pentru fecale bine inchis cu capac; este interzisa adaugarea de substante conservante2;4.
Stabilitate proba – cateva ore la temperatura camerei sau pana a doua zi, la frigider4.
Prelucrare necesara dupa recoltare – analiza se executa din materii fecale proaspat emise (de preferat); daca acest lucru nu este posibil, proba va fi pastrata la 2-8°C2;5.
Metoda – examen microscopic direct (intre lama si lamela)2;4.
Valori de referinta – examen negativ pentru paraziti2.
Aceasta metoda este mai putin eficienta in identificarea parazitilor flagelati (de exemplu, Giardia lamblia) si a amoebelor (de exemplu, Entamoeba spp) deoarece, in solutia de lucru, chisturile pot avea un contur retractat, facand dificila identificarea lor1;3.
1. Dan Steriu. Infectii parazitare, editura Ilex Bucuresti, 2003, 26-34, 152-155, 161-166, 221-226, 231-234, 243-246, 247-250.
2. Laborator Synevo. Referintele specifice tehnologiei de lucru utilizate 2010. Ref Type: Catalog
3. Simona Radulescu, Meyer Ernest. Diagnosticul bolilor parazitare. In Parazitologie medicala, editura All, Bucuresti, 1992; 276.
4. World Health Organisation Geneva Basic Laboratory Methods in Medical Parasitology, 1991.
Toate materialele si sfaturile furnizate prin intermediul CSID.ro trebuie vazute ca simple informatii si nu ca analize si sfaturi medicale complete. CSID.ro nu isi propune sa inlocuiasca consultul medical de specialitate. Utilizatorii nu trebuie sa isi fundamenteze actiunile viitoare pe sfaturile furnizate de CSID.ro, pentru ca intotdeauna diagnosticul medical necesita consultarea in persoana a unui medic specialist. Toata informatia prezentata pe site este furnizata fara nici un fel de garantie, expresa sau sugerata. Informatia prezentata poate include inacurateti de ordin tehnic sau erori de tastat. Informatiile acestui site va sunt oferite cu buna credinta, din surse apreciate ca fiind de incredere.