Feritina

Informatii generale

Fierul intracelular este depozitat in doi compusi, feritina si hemosiderina. Apoferitina (feritina fara fier) are o GM de 440 kD, forma unei sfere goale, cu diametrul de 13 nm, cu o cavitate centrala cu diametrul de 6 nm, unde este depozitat fierul, care comunica cu exteriorul prin 6 canale (prin care intra si iese fierul) si un invelis proteic format din 24 molecule, reprezentate de doua subunitati distincte: H (heavy) si L (light), cu GM de 21, respectiv 19 kD si codificate pe cromozomii 11 (H), respectiv 19 (L). O singura molecula de apoferitina poate pastra ~4500 atomi de fier, GM depasind in acest caz 800 kD, insa, de obicei se gasesc molecule de feritina cu cel mult 2000 atomi de fier. Fierul intra in molecula sub forma de Fe2+ si este oxidat sub actiunea catalitica a apoferitinei (lanturile H au un centru feroxidazic) si este pastrat ca polimer trivalent de hidroxid fosfat feric, invelisul proteic protejand celula de efectele toxice ale ionilor de fier. Sinteza apoferitinei este stimulata de expunerea la fier. Exista cel putin 20 proteine de isoferitina distincte, cu proportii variabile de lanturi H si L, care difera prin incarcatura de suprafata: isoferitina acida contine o proportie crescuta lanturi H si predomina in tesutul cardiac, renal, placenta, limfocite, monocite, precursorii eritroizi, dar si in tesuturile tumorale; isoferitina bazica este bogata in lanturi L, este mai stabila, si se gaseste in ficat, splina, precum si in ser. Feritina se gaseste in plasma in cantitati mici si concentratia sa se coreleaza cu depozitele de fier. Feritina serica este glicozilata (sugerand secretia de catre celulele sistemului fagocitic) si relativ saraca in fier. In deficitul de fier, feritina scade inaintea aparitiei anemiei/altor modificari hematologice1;6.

Recomandari pentru determinarea feritinei

•  Diagnosticul diferential al anemiilor;

•  Evaluarea anemiei feriprive si monitorizarea tratamentului de substitutie cu fier (punctul final este reprezentat de umplerea depozitelor de fier) si a compliantei la tratament;

• Monitorizarea categoriilor de pacienti cu risc de deficit de fier (detectarea deficitului de fier latent): femei insarcinate, donatori de sange, copii mici, pacienti hemodializati etc.

•  Monitorizarea statusului fierului la pacienti cu boli renale cronice, dializati/nedializati.

•  Diagnosticul si monitorizarea tratamentului de depletie in sindroamele de supraincarcare cu fier5;6.

Recoltarea

Pregatire pacient – à jeun (pe nemancate) sau postprandial (dupa masa); evitarea medicatiei radioactive cu 3-4 zile inaintea testarii; abstinenta de la alcool3.

Specimen recoltat – sange venos7.

Recipient de recoltare – vacutainer fara anticoagulant cu/fara gel separator7.

Prelucrare necesara dupa recoltare – se separa serul prin centrifugare si se lucreaza in aceeasi zi; daca acest lucru nu este posibil, serul se pastreaza la 2-8°C sau la (-20)°C7.

Volum proba – minim 0.5 mL ser7.

Cauze de respingere a probei – specimen intens hemolizat7.

Stabilitate proba – serul separat este stabil 7 zile la 2-8°C; 12 luni la (-20)°C7.

Metoda si interpretarea rezultatelor

Metoda de determinare –  imunochimica cu detectie prin electrochemiluminiscenta (ECLIA)⁷.

Valori de referinta – sunt dependente de varsta si sex⁷.

 Limita de detectie – 0.50 µg/L (ng/mL)^7.

Interpretarea rezultatelor                              

Limite si interferente

Sursa articol: