Fosfataza alcalina de origine osoasa (ostaza)

Informatii generale

Serul uman contine un amestec variabil de izoenzime ale fosfatazei alcaline (ALP) provenite  in principal din ficat, intestin, rinichi si os. In timpul sarcinii fosfataza alcalina poate fi derivata din placenta. Anumite tumori maligne pot de asemenea produce o izoenzima ALP5.

Fosfataza alcalina de origine osoasa, enzima isoforma a fosfatazei alcaline, este o glicoproteina tetramerica care se gaseste pe suprafata osteoblastului si este eliberata in circulatie prin actiunea enzimei fosfatidil-inozitol-glicanaza. Ostaza intervine in calcificarea matricei osoase prin  clivarea pirofosfatului – un inhibitor al mineralizarii osoase5. Fosfataza alcalina  osoasa este cunoscuta astfel ca un indicator sensibil si fidel al metabolismului osos.  Are un timp de injumatatire lung, nu este afectata de clearance-ul renal si nu prezinta variatii diurne.

Un nivel ridicat al izoenzimei osoase este intalnit in perioada de crestere osoasa, in cursul procesului de vindecare a fracturilor, cat si in afectiuni ale sistemului osos caracterizate prin hiperactivitate osteoblastica si remodelare osoasa cum ar fi boala Paget, rahitism, osteomalacie, acromegalie, osteosarcom, sarcom Ewing, metastaze osoase (in special asociate cu carcinom prostatic si mamar)2;3;4.

Impreuna cu ceilalti markeri de formare sau resorbtie osoasa, ostaza poate fi utilizata in monitorizarea tratamentului antiresorbtiv la femeile cu osteoporoza aflate in perioada post-menopauza4.

Recomandari pentru determinarea fosfatazei alcaline de origine osoasa – utilitate in diagnosticul si evaluarea severitatii afectiunilor metabolice ale osului cum ar fi boala Paget, osteomalacie, precum si a altor conditii asociate cu turn-over crescut: acromegalie, hiperparatiroidism, tumori osoase primare sau metastatice; monitorizarea eficientei terapiei antiresorbtive in osteoporoza si boala Paget4; monitorizarea tratamentului cu hormon de crestere3.

Recoltarea

Pregatire pacient – à jeun1.

Specimen recoltat – sange venos1.

Recipient de recoltare – vacutainer fara anticoagulant, cu /fara gel separator1.

Cauze de respingere a probei – specimen intens hemolizat1.

Prelucrare necesara dupa recoltare –  se separa serul prin centrifugare1.

Volum proba – 2 mL ser1.

Stabilitate proba – serul separat este stabil 7 zile la 2-8°C si timp indelungat la -70°C; nu decongelati/recongelati1.

Metoda si interpretarea rezultatelor

Metoda – imunochimica cu detecţie prin chemiluminiscenţa (CLIA)¹.

Valori de referinţa¹

 Interpretarea rezultatelor

• In mod normal nivelul seric al izoenzimei osoase este ridicat la copiii in crestere.

• Boala Paget, o afectiune ce apare la persoanele cu varsta de peste 50 ani, se caracterizeaza prin leziuni osteolitice uni- sau multifocale localizate de obicei la nivelul femurului, pelvisului si coloanei vertebrale. La acesti pacienti se observa cresteri semnificative ale fosfatazei alcaline serice, astfel ca pot fi intalnite valori de peste 10-25 de ori limita superioara a intervalul de referinta. Exista totusi bolnavi cu forme mai putin agresive de boala Paget, care au concentratii de ALP total  la limita superioara a intervalului de referinta si la care ostaza reprezinta un indicator mai sensibil al activitatii metabolice osoase³. De asemenea fosfataza alcalina de origine osoasa scade in cursul tratamentului antiresorbtiv din boala Paget avand astfel utilitate in monitorizarea eficientei terapiei⁴.
• Cresteri moderate pot fi observate in osteomalacie, in timp ce in  rahitism concentratia de ALP osoasa poate depasi de 2-4 ori valoarea normala.
• Acromegalia determina modificari ale izoenzimei osoase, prin stimularea concentratiei de IGF-1, care activeaza osteoblastele si implicit formarea de os.
• Timp de 3-4 luni dupa un transplant renal ALP de origine osoasa poate inregistra valori ridicate din cauza administrarii de substante imunosupresoare, cum ar fi corticosteroizii sau ciclosporina A³.
• Concentratiile de ostaza pot fi monitorizate in dinamica in cursul tratamentului antiresorbtiv din osteoporoza. Mai multe studii au aratat faptul ca un tratament este eficient daca se obtine o scadere a nivelului ostazei cu cel putin 25% fata de nivelul bazal, in decurs de 3-6 luni de la initierea terapiei. Prin monitorizarea tratamentului se pot identifica pacientii non-responderi la tratament; pe de alta parte demonstrarea precoce a raspunsului biochimic al osului  poate imbunatati si stimula complianta pacientului la terapie⁴.
• Tratamentul cu hormon de crestere al copiilor cu nanism implica costuri ridicate, de aceea este nevoie de un marker predictiv, usor de determinat si care sa ofere precoce informatii asupra raspunsului la tratament. Studii efectuate in acest domeniu au dus la concluzia ca ALP de origine osoasa este un indicator important in monitorizarea terapiei cu preparate de hormon de crestere. Astfel, se considera ca tratamentul este eficient daca se obtine o crestere semnificativa a ostazei fata de nivelul dinaintea tratamentului³.

• In hiperparatiroidismul primar ALP total inregistreaza valori normale sau usor crescute; exista insa o crestere mult mai marcata a ostazei care reflecta mai bine modificarile sistemului osos.

• Tratamentele prelungite cu antiepileptice (fenitoina, fenobarbital, primidona, carbamazepina) pot determina in timp osteomalacie si concentratii ridicate de fosfataza alcalina de origine osoasa, chiar daca uneori nivelul total de ALP este normal. Anticonvulsivantele inhiba secretia de calcitonina, ceea ce duce la o crestere a resorbtiei osoase si modificari ale nivelului de ALP.

• Monitorizarea pacientilor cu neoplasm de prostata prin PSA si ostaza poate imbunatati specificitatea informatiilor cu privire la extinderea bolii si dezvoltarea metastazelor osoase⁵.

Limite si interferente

Ostaza nu trebuie folosita ca test screening pentru osteoporoza⁴.