Fosfor seric

Informatii generale

Sinonime – fosfat seric, fosfor anorganic⁷.

Dupa calciu, fosforul este cel mai abundent element mineral din organism, aflandu-se in orice tesut. Fosforul reprezinta 1% din greutatea corpului, ceea ce inseamna ca in organismul unui adult se gasesc cca. 600-700 g P sub forma de diversi fosfati anorganici si organici. Din aceasta cantitate 85% intra in constitutia scheletului, 6% in muschi, iar 9% in nervi si sange. Aproximativ 70% din fosforul din sange este prezent in forma organica, in principal fosfolipide, restul fiind fosfor anorganic, sub forma de ortofosfati (H2PO4-, HPO42-), care rezulta din ionizarea secventiala a acidului fosforic7.

Fosfatul este anionul intracelular principal; in celula, fosforul este in principal implicat sub forma de fosfor organic in metabolismul glucidic si lipidic sau este legat de proteine si doar o mica parte este prezenta ca ion fosfat7.
Conditiile care faciliteaza legarea organica a fosforului implica transportul ionilor fosfati din spatiul extra- in cel intracelular; astfel eliberarea de insulina indusa de glucoza induce transportul glucozei si ionilor fosfati in celulele musculare si hepatice7.

Fosforul intra in compozitia oaselor si a dintilor, este unul din constituentii acizilor nucleici, nucleoproteinelor, fosfolipidelor din membranele celulare; este de asemenea implicat in mentinerea echilibrului acido-bazic, in stocarea si transferul de energie1, in procese enzimatice, stimuleaza contractia musculara si este necesar pentru mentinerea  activitatii neuronale3.

Fosfatul este prezent in multe produse alimentare (carne, vegetale), absorbtia intestinala a fosforului depinzand linear de aportul de fosfat si numai o mica parte este absorbita activ, dependenta de 1,25(OH)2D3 [mecanism care devine important in cazurile asociate cu nivel crescut de 1,25(OH)2D3]. Rinichii sunt principalii reglatori ai homeostaziei fosforului; aproximativ 80% din cantitatea filtrata glomerular este reabsorbita in tubii proximali si 10% in tubii distali. Fosfatul este transportat de doi cotransporteri Na+/fosfat prin marginea in perie a membranei tubilor renali. PTH faciliteaza excretia renala a fosfatului prin inhibarea transportului Na-dependent. Alti hormoni joaca de asemenea un rol in reglarea transportului fosfatului: hormonul de crestere, IGF1, insulina, hormonii tiroidieni, 1,25(OH)2D3 reduc excretia fosfatului; calcitonina, factorul natriuretic atrial, EGF, TGF-α, glucocorticoizii cresc efectul excretor7.

Recomandari pentru determinarea fosforului seric – boli osoase, boli renale cronice, pacienti dializati, status posttiroidectomie, boli paratiroidiene, nefrolitiaza, alcoolism cronic, pacienti care necesita ingrijiri medicale intensive (nutritie parenterala, ventilatie mecanica), suspiciune de deficit de vitamina D (sindroame de malabsorbtie), slabiciune musculara7.

Nivelurile de fosfor seric trebuie evaluate intotdeauna impreuna cu cele ale calciului, deoarece exista o relatie inversa intre cele 2 elemente: cresterea unuia din cei doi electroliti in sange determina cresterea excretiei urinare a celuilalt electrolit. Multe din cauzele care cresc nivelul calciului determina de asemenea scaderea nivelului fosforului1.

Recoltarea

Pregatire pacient – à jeun (pe nemancate).! Postprandial nivelul de fosfat seric creste5.

Specimen recoltat – sange venos; se va evita staza cu garoul5.

Recipient de recoltare – vacutainer fara anticoagulant cu/fara gel separator5.

Prelucrare necesara dupa recoltare – se separa serul prin centrifugare5.

Volum proba – minim 0.5 mL ser5

Cauze de respingere a probei – specimen hemolizat5.

Stabilitate proba – serul separat este stabil 24 ore la temperatura camerei; 7 zile la 2-8ºC; 1 an la -20ºC5.

Metoda si interpretarea rezultatelor

Metoda – spectrofotometrica (colorimetrica)5.

Valori de referinta5

Factor de conversie: mg/dL x 0.323 = mmol /L

Limita de detectie – 0.3 mg/dL (0.1 mmol/L)5.

Valori critice – nivel scazut: < 1 mg/dL; nivel crescut: > 9 mg/dL

Interpretarea rezultatelor

Limite si interferente

• Conditii fiziologice: in mod normal nivelurile de fosfor sunt crescute la copii; exista de asemenea variatii sezoniere (maxime in lunile mai-iunie, minime in lunile de iarna)4 si circadiene (maxime dimineata si minime seara)1 ale concentratiei de fosfor. Stres-ul creste nivelul seric al fosforului1.

• Conditii patologice: unele persoane cu malnutritie severa pot prezenta hipofosfatemie; administrarea intravenoasa de glucoza si de fluide in exces, hiperalimentatia, dializa pot determina de asemenea hipofosfatemie1;6. Hipofosfatemia usoara este frecventa la pacientii spitalizati si este intalnita la 30% din pacientii chirurgicali7. Laxativele orale si clismele cu fosfat de sodiu cresc nivelul fosforului1. Trombocitoza se asociaza cu cresterea concentratiei fosforului7.

• Medicamente
Cresteri: steroizi anabolizanti, androgeni, blocanti beta adrenergici (acebutolol, pindolol), eritropoietina, ergocalciferol, furosemid, hormon de crestere, hidrocloratiazida, meticilina (nefrotoxicitate), fosfati, etidronat de sodiu, tetraciclina (nefrotoxicitate), tacrolimus, vitamina D2.
Scaderi: acetazolamida, albuterol, antiacide care contin aluminiu, aminoacizi, anestezice, calcitonina, carbamazepin, epinefrina, estramustin, estrogeni, glucocorticoizi, hidroclorotiazida (tratament prelungit), ifosfamida, insulina, izoniazida, contraceptive orale, fenitoina, sucralfat2.

• Interferente analitice
Hemoliza poate determina valori fals crescute1;5.