Gena receptor vit. D3 (polimorfism Fok I, B/b)-risc osteoporoza

Informatii generale

Receptorul pentru vitamina D (VDR) este o proteina implicata in homeostazia calciului si de asemenea in turnover-ul osos; este localizat intracelular, leaga in mod specific 1,25 (OH)2 vitamina D3 (calcitriol) si mediaza efectele acesteia. Este asemanator din punct de vedere structural cu receptorii hormonilor tiroidieni.

Gena care codifica VDR este localizata pe bratul lung al cromozomului 12, contine 11 exoni si are o lungime de 75 kb; primul exon nu este transcris, exonii 2 si 3 sunt implicati in legarea ADN-ului, iar exonii 7,8 si 9 in legarea vitaminei D.

Studiile referitoare la rolul polimorfismelor genei VDR in stabilirea densitatii minerale osoase (BMD) au dat rezultate contradictorii. Astfel, in 1992 Morrison a prezentat dovezi potrivit carora nivelul osteocalcinului din sange (principala proteina non-colagenica a osului, a carui sinteza este indusa de calcitriol) ar fi influentat de polimorfismul VDR. Acelasi autor a descris 3 polimorfisme  in regiunea genei VDR situate intre exonii 8 si 9 care sunt recunoscute utilizand enzimele  de restrictie Bsml, Apal si Taql. In urma unui studiu , Morrison si colaboratorii sai au raportat in 1994 o stransa asociatie intre polimorfismul VDR identificat cu endonucleaza de restrictie BmsI si BMD masurata la nivelul capului femural si coloanei lombare. Absenta situsului de actiune al enzimei identifica alelele B, iar prezenta acestui situs alelele b. Conform autorilor, genotipul BB ar fi asociat cu BMD scazuta si risc crescut de fracturi la populatia varstnica, iar genotipul bb cu BMD crescuta, sugerand o protectie impotriva osteoporozei. Distributia acestor genotipuri in populatia caucazina este urmatoarea: bb 36%, Bb 46%, iar BB 18%. In 1995, in urma unui studiu efectuat in Coreea, Lim a constatat ca nici un pacient cu osteoporoza nu prezenta genotipul BB. De asemenea in 1996  Garnero si colaboratorii sai nu au gasit nici o corelatie intre genotipul VDR si masa osoasa, turnover-ul osos sau pierderea osoasa intr-un grup de 268 femei in perioada postmenopauza la care nu se intiase inca un tratament. Intr-un grup de pacienti barbati Ferrari si colaboratorii (1999) au constatat ca subiectii cu genotip BB asociaza o densitate minerala osoasa semnificativ scazuta doar la cei care prezinta alela f a polimorfismului Fok1. Uitterlinden (2001) a descoperit ca prezenta haplotipului reprezentat de polimorfismele genei VDR si de cel al genei COL1A1 (mutatia G2046T) exercita o influenta combinata asupra riscului de fracturi osteoporotice independent de BMD4. Acelasi autor, in 2006, intr-un studiu multicentric cu peste 26000 persoane inrolate, a raportat absenta unei asocieri intre polimorfismele genei VDR si BMD la nivelul coloanei lombare si capului femural5.

Un alt polimorfism VDR a fost identificat de Gross in 1996 cu ajutorul enzimei de restricte FokI. In alelele care prezinta situsul de actiune al enzimei FokI, desemnate f, translatia este initiata la nivelul codonului de start ATG, in timp ce la nivelul alelelor care nu prezinta acest situs, desemnate F, translatia se initiaza la 3 codoni diferenta fata de primul codon. Mai exact, acest polimorfism descrie o diferenta de 3 aminoacizi in lungimea VDR intre cele 2 alele, care poate afecta functia proteinei. Sunt posibile genotipuri: ff, Ff si FF cu o frecventa aproximativa in populatie de 11,6%, 48% si, respectiv, 40.4%2;3. Asocierea polimorfismului Fok1 cu BMD este controversata. Cateva studii au indicat o asociere a genotipului ff cu densitati minerale osoase mai scazute in comparatie cu genotipul FF, insa altele nu.

Intr-un studiu publicat in 2005  a fost descrisa o corelatie semnificativa intre absorbtia intestinala a calciului, fixarea calciului la nivelul scheletului si polimorfismul  Fok1; se pare ca polimorfismul  Fok1 afecteaza direct mineralizarea osului in perioada pubertatii prin influentarea abosrbtiei calciului; in cazul genotipului ff s-a inregistrat un deficit in fixarea calciului de 63 +/- 20 mg/zi in comparatie cu genotipul FF1. Conform unui studiu recent, efectuat in Iran pe un lot de 312 femei cu varste cuprinse intre 20 si 75 ani, polimorfismul

Fok1 ar putea sa modifice raspunsul la vitamina D si sa aiba valoare predictiva asupra turnover-ului osos2.

In concluzie, exista multe date contradictorii privind legatura dintre polimorfismele genei VDR si osteoporoza. Este posibil ca aceste discrepante sa fie explicate de o modificare a influentei componentelor genetice in functie de varsta si dieta1;2.

Recoltarea

Pregatire pacient – nu este necesara o pregatire speciala3.

Specimen recoltat – sange venos3.

Recipient de recoltare – vacutainer ce contine EDTA ca anticoagulant3.

Cantitate recoltata – cat permite vacuumul3.

Cauze de respingere a probei – folosirea heparinei ca anticoagulant; probe coagulate sau hemolizate3.

Stabilitate proba – 7 zile la 2-8ºC3.

Metoda

Metoda – reactie de polimerizare in lant si analiza polimorfismului lungimii fragmentelor de restrictie
(PCR – RFLP)3.

Valori de referinta

Se vor comunica genotipurile obtinute in urma analizei celor 2 polimorfisme B/b si Fok1 ale genei VDR. Sunt posibile astfel urmatoarele genotipuri: BB, Bb si bb; FF, Ff si ff3.