TPA (antigen polipeptidic tisular)

Informatii generale

TPA reprezinta o combinatie heterogena de molecule cu masa moleculara cuprinsa intre 20 si 45 kDa. A fost definit pentru prima oara ca marker tumoral in 1957 de catre Bjorklund⁴.

Este un antigen universal asociat tumorilor deoarece prezinta valori crescute indiferent de localizarea acestora^1;3.

TPA este alcatuit dintr-un amestec de citocheratine: 19 (44%), 18 (36%) si 8 (30%). Este prezent in tesuturile fetale, placenta, epiteliul organelor cavitare. Are timp de injumatatire o zi. Sintetizat de membrana celulelor canceroase umane este secretat activ in lichidele biologice^1,3.

Specificitatea TPA pentru diagnostic este medie/slaba. Poate fi folosit si ca marker unic in cazurile in care nu sunt disponibili alti markeri specifici, insa in combinatie cu alti markeri tumorali specificitatea testarii creste semnificativ. Spre deosebire de ceilalti markeri a caror concentratie se coreleaza cu masa tumorala, TPA indica activitatea actuala a tumorii, de aceea este numit si „antigen de proliferare”. TPA este sintetizat in faza S a ciclului celular iar concentratia TPA se coreleaza cu proliferarea tisulara. Valorile crescute se asociaza cu procesele proliferative care pot fi de natura benigna sau maligna. Astfel, TPA indica mai rapid si mai precis schimbarile survenite in procesul malign, fiind util atat in monitorizarea terapiei cat si in depistarea recurentelor. Poate fi identificat in urina, saliva, lichid de lavaj bronhoalveolar sau de ascita, aceste determinari fiind de multe ori mai valoroase decat cele din ser.

Fragmentele de citocheratina au sensibilitate diferita in functie de localizarea tumorii³

Recoltarea

Pregatire pacient – á jeun (pe nemancate) sau postprandial; se va evita administrarea de izotopi radioactivi cu cel
putin 48 ore inaintea recoltarii2.

Specimen recoltat – sange venos2.

Recipient de recoltare – vacutainer fara anticoagulant, cu/fara gel separator2.

Prelucrare necesara dupa recoltare – se separa serul prin centrifugare in maxim 45 minute de la recoltare folosindu-se pentru separare o eprubeta de plastic; se lucreaza serul proaspat; daca acest lucru nu este posibil, serul se pastreaza la 2-8°C, la -20°C sau la -70°C2.

Volum proba – minim 1 mL ser2.

Cauze de respingere a probei

• specimen hemolizat;

• specimen expus la temperatura ridicata;

• specimen contaminat bacterian2.

Stabilitate proba – serul separat este stabil 7 zile la temperatura camerei,  14 zile 2-8°C; doua luni la -20°C 1,2. Nu decongelati/recongelati2.

Metoda

Metoda – radioimunologica (RIA) 2.

Valori de referinta   0-10 U/L2.

Limite si interferente

TPA creste frecvent in inflamatii, infectii respiratorii, diabet, hepatita, ciroza hepatica, pancreatita, insuficienta renala3;4.
Interferente analitice se pot produce si la pacientii tratati cu radioizotopi inainte de recoltarea sangelui2.