Tumor M2 PK (izoenzima M2 piruvatkinaza) in plasma

Informatii generale

Piruvat kinaza – PK catalizeaza ultima etapa din calea glicolitica (responsabila de productia neta de energie). Diferite izoenzime PK sunt exprimate in functie de rolul metabolic al diverselor tesuturi. M2-PK este izoenzima caracteristica celulelor proliferante (normale + tumorale), fiind prezenta sub 2 forme: 

– tetramerica (activa, converteste glucoza in piruvat si lactat);

– dimerica (inactiva, predomina in celulele tumorale), denumita Tumor M2-PK.

Dimerizarea M2-PK in celulele tumorale este indusa prin interactiunea directa cu diverse oncoproteine.  Prezenta predominanta a formei dimerice determina acumularea fosfometabolitilor, care nu mai sunt supusi actiunii PK, conducand la initierea sintezei de acizi nucleici, fosfolipide si aminoacizi necesari celulelor tumorale.

Tumor M2-PK nu este un marker tumoral cu specificitate de organ; nivelul sau reflecta statusul metabolic specific al celulelor tumorale. Tumor M2-PK este eliberat in sange si, de asemenea, in scaun, in cazul pacientilor cu adenoame sau tumori de tract digestiv inferior.

Testul utilizeaza anticorpi monoclonali specifici formei dimerice a M2-PK si prezinta doua indicatii majore:

-detectarea in materiile fecale este utila in screening-ul tumorilor colorectale;

.-detectarea in plasma, impreuna cu cea a markerilor tumorali conventionali, poate fi folosita in diagnosticul si monitorizarea evolutiei diverselor tumori digestive.

Cele doua teste Tumor M2-PK sunt deopotriva inovatoare si unice, intrucat masoara activitatea metabolica a tumorii, care la randul ei reprezinta masura agresivitatii tumorii. In consecinta, testele Tumor M2-PK pot fi foarte eficiente in monitorizarea efectelor terapiei, detectand posibilele recaderi sau metastaze si furnizeza informatii utile care pot ajuta atat in screening-ul cat si in diagnosticul anumitor tumori2;7.

Deoarece Tumor M2-PK reprezinta un marker al activitatii metabolice, cresteri ale concentratiei sale in plasma sunt intalnite in diverse tipuri de tumori: gastrointestinale, mamare, pulmonare, renale si prostatice.

Exista doua modalitati de utilizare a marker-ului:

-detectia diverselor tipuri de tumori, in combinatie cu alti markeri tumorali (pentru a creste sensibilitatea);

-monitorizarea pacientilor pentru evaluarea succesului terapiei si detectia recurentelor tumorale (modificarile concentratiei Tumor M2–PK reflecta schimbarile de la nivelul tumorii).

Studiile efectuate au demonstrat relevanta clinica a determinarii Tumor M2–PK in plasma.

Astfel, datele pentru Tumor M2-PK din 8 studii au fost comparate cu cele pentru alti markeri tumorali gastrointestinali. La o valoare cut-off diagnostica de 15 U/mL, sensibilitatea, specificitatea, valoarea predictiva pozitiva si negativa pentru Tumor M2-PK in plasma EDTA au fost:

→ 57.3%, 89%, 85.7% si 64.8% pentru cancerul colorectal;

→ 62.1%, 89%, 88% si 64% pentru cancerul gastric si esofagian;

→ 72.5%, 89%, 58% si 94% pentru cancerul pancreatic.

Concluzia a fost ca Tumor M2-PK circulant este mult mai crescut in tumorile digestive in comparatie cu markerii tumorali conventionali4;7.  Mai mult, Schultze a aratat ca se obtine o crestere semnificativa a sensibilitatii detectiei daca Tumor M2–PK este utilizat in combinatie cu markerii traditionali (CEA in cazul tumorilor colorectale, CA 72-4 in cancerul gastric si CA 19-9 in cancerul pancreatic si cel esofagian)9.

In 3 studii separate, Schneider si colaboratorii sai au aratat ca Tumor M2–PK poate constitui un marker valoros pentru detectia si monitorizarea cancerului pulmonar8.

Unul dintre primele studii efectuate cu acest marker a inclus pacienti avand carcinom renal; valorile Tumor M2–PK au fost semnificativ crescute la acesti pacienti in comparatie cu persoanele sanatoase. Autorii studiului au evidentiat corelatia stransa intre nivelul markerului si stadiul tumorii. Un studiu ulterior al lui Oremek a indicat de asemenea o discriminare inalt semnificativa intre pacientii cu tumori renale si cei cu nefrita pe baza valorilor Tumor M2–PK6. In cazul interventiilor chirurgicale, Wechsel a aratat ca la majoritatea pacientilor nivelurile marker-ului revin la normal in decurs de 6 saptamani (maximum 11 saptamani) de la extirparea cu succes a tumorii si se mentin la valori crescute daca au survenit recurente sau metastaze10.

Recoltarea

Specimen recoltat – sange venos5;7.

Recipient de recoltare – vacutainer cu EDTA5;7.

Cantitate recoltata – cat permite vacuumul5;7.

Cauze de respingere a probei – specimen hemolizat5;7.

Prelucrare necesara dupa recoltare – in maxim 4 ore de la recoltare se separa plasma prin centrifugare 15 minute la 1500 x g [g = (1118 + 10-8) x (raza in cm) x (rpm)2]. Se congeleaza la – 20°C pana in momentul efectuarii testului. Probele de plasma recoltate in alte centre decat laboratorul Grozovici vor fi transportate in recipientul destinat probelor congelate5.

Stabilitate proba – plasma este stabila 12 luni la -20°C;  nu decongelati/recongelati5.

Metoda

Metoda – ELISA5;7.

Valori de referinta – <15 U/mL5;7.