Mă întâlnesc în fiecare zi cu doctori. Pentru cei mai mulţi pământeni, care nu sunt ipohondri, probabil, acest comportament pare ciudat.
Dar socializăm în cadrul unor interviuri în care noi, echipa, încercăm să aflăm poveşti scurte şi concise despre cum putem să funcţionăm optim. Fiecare dintre noi. Parcă nu mai pare atât de ciudat!
De-a lungul timpului, am experimentat ceea ce experimentează cu siguranţă toţi studenţii la Medicină (deşi n-am terminat această facultate). Am avut toate bolile despre care am vorbit, toate simptomele, toate nebuniile.
Au trecut brusc, într-o zi, după sute de interviuri. Au trecut când am aflat mecanisme după care funcţionăm şi când mi-a intrat în cap că e greşit, indiferent de situaţie, să te întrebi: “De ce mi se întâmplă tocmai mie?”, şi să te referi la vreo boală care te supără.
De fiecare dată când vă duceţi la medic, temându-vă, priviţi şi altfel lucrurile. Ce-ar fi să vă întrebaţi după o reuşită: “Oare de ce mi-a funcţionat mintea atât de bine?”. Sau după o zi petrecută la sport: “Oare cum am reuşit să fac atât efort?”
S-a întâmplat pentru că funcţionăm prin miliarde de mecanisme perfecte. Şi, uneori, când se mai defectează ceva, gândiţi-vă, optimist însă, cum rezolvaţi situaţia. Şi nu vă blocaţi în întrebarea: “De ce mi se întâmplă tocmai mie boala asta?”.
Am reuşit să schimb această privire asupra propriei persoane doar prin informaţii, prin interviuri cu medici deştepţi, şi mi-ar plăcea ca dialogurile care merită să fie citite să vă ajute şi pe dumneavoastră să vă eliminaţi angoasele în privinţa stării de sănătate.
Şi să vă gândiţi, cu speranţă şi informaţii că vă puteţi ajuta toate mecanismele datorită cărora trăiţi.
Şi, ca să intru puţin şi în viaţa personală, după ce termin cu toţi medicii dintr-o zi, ajung acasă şi trei copilaşi de vârste mici cred că sunt foarte proaspătă după o zi de muncă. Bineînţeles că nu au legătură cu realitatea de cele mai multe ori. Dar, merită ca, brusc, să mă gândesc că la acea oră târzie începe o zi perfectă!