Cosmina Grigore, patient coach: ”La aflarea diagnosticului de cancer de sân am simţit trădare”(II)

Diagnosticul de cancer este unul foarte dur. Ce simte un pacient când tocmai a aflat? Ce se declanşează în mintea, în sufletul lui? Cum să îşi adune forţa mentală să facă slalom prin labirintul bolii, dar şi labiturinturile sistemului medical şi alte familiei şi societăţii? Acum 7 ani, Cosmina Grigore, astăzi primul pacient devenit patient coach din România, primea diagnosticul de cancer de sân. Copilul ei avea doar 3 ani la acea dată. Despre acest moment de cumpănă, ne povesteşte în continuare în speranţa că şi alte persoane aflate în această situaţie vor simţi că nu sunt singure, dar şi că există şanse la viaţă.

CSÎD: Sânii sunt simbolul feminităţii, simbolul maternităţii. Ce simte o femeie când află că tocmai sânii s-au îmbolnăvit şi viaţa îi este în pericol?
Cosmina Grigore: Trădare. Asta am simţit imediat post diagnostic. Am simţit că propriul meu corp m-a trădat. La început eşti foarte confuz. Ai sentimentul că ţi s-a produs o nedreptate, iar această nedreptate ţi-a făcut-o propriul tău corp. Este un sentiment foarte greu de înţeles dacă nu eşti în această situaţie. Este şi motivul pentru care frica persistă de-a lungul anilor. Este motivul, din punctul meu de vedere, pentru care cineva care a trecut printr-un diagnostic de cancer şi a supravieţuit, rămâne, undeva în spatele minţii, cu frica latentă că acest lucru poate se mai poate întâmpla. Adevărul este că nimeni nu poate şti. Iar frica aceasta este firească.

Recomandări

5 sfaturi pentru a avea sâni sănătoşi şi frumoşi

9 mituri despre nodulii la sâni şi cancerul de sân

Un sân amputat se simte la fel ca atunci când o altă parte din corp lipseşte

CSÎD: Ce emoţii s-au născut faţă de propriul tău corp?
Cosmina Grigore: La început, sentimentul este că propria ta fiinţă, propriul tău corp a avut ceva cu tine. Mai mult decât atât, în ceea ce priveşte cancerul de sân, eşti pus între a alege să păstrezi un simbol al feminităţii tale şi propria-ţi şansă la viaţă. Adică să rămâi aproape femeie din punct de vedere fizic, dar, sperăm cu toţii, în viaţă. Sigur că alegerea înţeleaptă este salvarea vieţii. Mă înfurie însă şi acum când îmi amintesc nişte afirmaţii din partea anumitor cadre medicale, anumitor bărbaţi, chiar şi a anumitor femei. Afirmaţii de genul: „Ai avut copil. Ai terminat cu alăptatul.” Sau „Oricum erau mici. Nici nu o să se observe diferenţa.” Sau: „Important este că rămâi în viaţă.” Sau „Ce dragă, e un amărât de sân. Nu e un organ vital. Zi mersi că nu e un organ vital.” Sau abordarea comisiei de încadrare în grad de handicap care mi-a explicat sec ca motivul pentru care îmi dă încadrare doar 6 luni este pentru că pot să-mi fac reconstrucţie. Dragă societate, reconstrucţia sânului, protezarea lui, nu este egal cu a avea în continuare propriul tău sân. Este tot o proteză, ca şi în cazul unei amputări. Este LA FEL!

Multe femei nu vorbesc despre cât de dureros este să pierzi un sân sau chiar ambii

CSÎD: Cred că multe dintre pacientele cu cancer de sân nu îşi exprimă public pierderea…
Cosmina Grigore: Nu poţi înţelege ce simte o femeie care îşi pierde sânul, sânii, decât dacă eşti acea femeie. Acea femeie nu va recunoaşte public durerea pe care o resimte. Va evita asta. Pentru că în ochii familiei ea este şi trebuie să rămână o eroină. Cum să vină ea, eroină, să admită că o doare foarte tare că nu mai are un sân? Sau că după histerectomie totul este altfel? După o astfel de operaţie NU MAI EŞTI LA FEL. Şi nu vei mai fi. Şi nu înţelegi asta atunci, la început, când eşti confuz, copleşit. Când ai sentimentul acut de trădare şi când ai de ales între a rămâne femeie sau a-ţi păstra viaţa. Atunci vrei să taie, să ia ce nu mai e bun, să se termine totul cât mai repede. Atunci pare simplu. O operaţie şi gata.

Nu ai decât o variantă să lupţi să trăieşti şi să înfloreşti

CSÎD: Şi totuşi, tu ai trecut cu bine peste această uriaşă încercare. Şi mai mult, ţi-ar regăsit feminitatea, iar astăzi inspiri o mulţime de persoane prin sport, stil de viaţă şi le ajuţi să navigheze mai uşor către starea de sănătate şi redescoperirea feminităţii… Cum ai făcut?
Cosmina Grigore: Din punctul meu de vedere ai de ales între a rămâne o victimă a acestui context şi a te ridica deasupra, a înflori, a te transforma şi folosi durerea ca motor pentru această reconstrucţie emoţională. Din punctul meu de vedere nu ai altă variantă decât să fii mai bună decât înainte. Să-ţi înveţi lecţia şi să o aplici în fiecare zi rămasă. (VA URMA)

Fotografii din arhiva Cosminei Grigore