Cosmina Grigore, supravieţuitoare cancer de sân – ”Lumea cancerului nu este uşoară”. Iată cum ajută şi motivează pacientele să îşi păstreze feminitatea

Pe Cosmina Grigore, astăzi primul pacient devenit pacient coach în România, o găsim în fiecare dimineaţă făcând sport pe canalele de social media. La prima vedere ai putea spune că este un antrenor de sport ca oricare altul, însă Cosmina duce pe umerii ei fini poveşti aparte. În 2013 primea diagnostul de cancer la sân, iar viaţa i s-a schimbat. A trebuit să o ia de la zero nu doar o dată ci de mai multe ori. Despre lupta ei, depresie, inspiraţie, putere, feminitate povesteşte pe larg, fără menajamente. Căci ”Lumea cancerului nu este uşoară. Din niciun punct de vedere” cum însăşi spune.

CSÎD: Cosmina, ne-ai povestit despre vestea diagnosticului cancerului de sân, ne-ai povestit despre mastectomie şi tot ceea ce stârneşte într-o femeie lipsa unui sân, dar bolovanii cu care ţi-a fost bombardatul drumul în viaţă în acea perioadă nu s-au transformat în grădini de trandafiri atunci… Prin ce ai mai trecut?
Cosmina Grigore: La un an după mastectomie, când reconstruisem puţin din libidoul şi feminitatea, am căzut şi am avut o fractură de col femural. Au vrut să-mi taie o parte din picior şi să-mi pună o proteză în bazin. Am crezut că nu e adevărat. A fost o perioadă în care am căzut într-o depresie din care nu credeam că mă voi mai ridica. Eram la pat, în nişte dureri considerabile, nu putea merge singură la baie, nu mă puteam spăla singură. Refuzasem să-mi pună proteza, aşa că aveam acum 3 şuruburi în bazin. A trebuit să merg cu cadrul câteva luni. Nu era sexi deloc. A trebuit să reînvăt să merg. Muşchii piciorului drept se atrofiaseră. Din cauza poziţiei viciate, coloana se strâmbase. Limfedemul părea că vrea să se instaleze. Nu puteam să dorm.
Aceea a fost perioada în care, acea parte din mine ireal de ambiţioasă mi-a propus să fac ceva ca să fiu utilă. Şi atunci am început tot ceea ce fac acum. Când eram acasă, în depresie, cu piciorul lipit cu 3 şuruburi, atunci am început să visez şi mai tare şi să-mi doresc şi mai tare să pot dansa, să alerg, să fac sport, să fiu feminină, sexuală, senzuală, înfloritoare, fericită, să arăt bine şi să învăţ pacienţii cum să facă asta. Cum să creadă, să aibă răbdare şi să persevereze.
Atunci a fost un al doilea moment quantum în care am ales, din nou, să fiu de partea mea şi să mă reconstruiesc total.

Recomandări

Cosmina Grigore, patient coach:”Te întrebi cum e posibil să fie cancer când sânul tău nu doare!”…

Cosmina Grigore, patient coach: ”La aflarea diagnosticului de cancer de sân am simţit trădare”(II)

”Cancerul te face să gândeşti profund”

CSÎD: Ce cărţi ai consultat?
Cosmina Grigore: Am citit cărţi despre hormoni, feminitate, relaţii de cuplu, tantra. Am avut rabdare cu mine. Am reînvăţat să mă întorc la mine. Să mă pun pe primul plan. Sa mă îngrijesc. Să mă răsfăţ. Să am orgasme. Să cultiv acele orgasme. Să îmi setez strategii de recuperare şi să mă ţin de ele. Să îmi înţeleg metabolismul pentru a putea depune masă musculară. Să fac sport. Să dorm. Să fac sex până încep să simt din nou dorinţa.
Am muncit mult în toţi anii aceştia la tot ce înseamnă feminitatea mea, senzualitatea, forţa mea interioară, relaţia de cuplu, dar mai ales, relaţia mea cu mine. Am început, după ani de perseverenţă să devin femeia pe care mi-o doresc. Şi sunt recunoscătoare pentru timpul pe care l-am primit ca să pot face asta.

Supravieţuitoarele cancerului trebuie să lupte să îşi recapete feminitatea, libidoul, pofta de viaţă

CSÎD: Le înveţi şi inspiri pe supravieţuitoarele de cancer să facă sport, să se îmbrace frumos, să aibă o viaţă plină şi să se bucure de sexualitatea lor. Povesteşte-ne mai multe.
Cosmina Grigore: Da, mi-am dorit mult asta. Dar ca să pot inspira şi ca să pot motiva trebuia să fi reuşit eu acest lucru. Nu-mi place sa coach-uiesc din cărţi. Vreau să ştiu despre ce vorbesc ca să pot înţelege cum să ajut.
Abia spre finalul lui 2016, începutul lui 2017 am început să simt, realmente că lucrurile se aşează şi libidoul începe să-şi revină. Abia atunci am început să mă simt suficient de ok încât să pot da asta mai departe. Atunci am început campania „Feminitate după cancer” în cadrul Asociaţiei Imunis. Am vrut să le arăt femeilor ce am învăţat. Am ţinut grupuri support despre diverse teme legate de acest aspect, am discutat în consultaţii şi am început să vorbesc deschis despre asta. Continuăm, şi continui, desigur să lucrez şi eu la asta.
Este important ca femeile să înţeleagă că este un proces firesc, o traumă care trebuie depăşită. Şi că se poate depăşi şi iată cum. De aceea postez şi pe instagram şi pe facebook despre asta. Şi  discut cu fetele din grupul de support despre faptul că se află într-o etapă firească post diagnostic, etapă care poate fi transformată ulterior în ceva mai frumos. În funcţie de ce îşi doreşte fiecare.
Sportul este esenţial din toate punctele de vedere. Şi anti-tumoral şi cel de feminitate. Senzualitatea şi sexualitatea trebuie cultivate uşor, uşor – sunt diverse tehnici – dar înainte de toate trebuie parcurs acest proces anevoios de acceptare, de iertare şi de iubire de sine. Aceasta este baza.

CSÎD: Ai făcut reconstrucţie mamară?
Cosmina Grigore: Am ales să nu-mi fac reconstrucţie. Tocmai pentru că am vrut să fiu autentică atunci când le spun femeilor că pot înflori post mastectomie. Post toate efectele adverse ale tratamentelor. Este nevoie de multă muncă, dar este posibil şi vreau să ştie asta. Iar eu discut deschis cu femeile la grup support despre aceste aspecte şi în special în consultaţii unde gradul de intimitate permite discuţii foarte sincere.
Nu este uşor, dar nu este imposibil. Iar anii de perseverenţă sunt răsplătiţi.

”Fac sport constant”

CSÎD: Dacă ar fi să dai timpul înapoi, ai schimba ceva?

Cosmina Grigore: Absolut nimic. Fiecare etapă are rolul ei. Toate la timpul lor. Înţelegerea nu vine brusc. Integrarea noilor obiceiuri nu se întâmplă peste noapte. Nu ştiu cât se vede fizic (acum am 57-58 kg, fac sport constant şi nu m-aş mai abandona pentru nimic în lume), dar lumea mea interioară este alta. Este echilibrată, aşezată, iar sentimentul de recunoştinţă este copleşitor. Nu a fost uşor. Nu este deloc uşor să fii om. Nu este deloc uşor să înveţi să supravieţuieşti, să te transformi, să te ridici.
Dar dacă povestea ta îl inspiră pe altul să devină mai bun, merită. Dacă viaţa ta se aşează simplu, armonios, tihnit, merită.
Atunci când văd cum se transformă femeile din comunitatea de supravieţuitoare din care fac parte şi ştiu că sunt o mică parte din inspiraţie, forţa mea creşte. Şi dorinţa de a face mai mult pentru pacienţi creşte. Şi după cum spuneam, voi face asta câte zile voi avea!

Fotografii – arhivă personală Cosmina Grigore