Într-un timp, mai exact după Revoluție hainele de la second-hand sau ”ajutoare” erau cele mai frumoase și interesante haine pe care o mulțime de români le văzuseră sau chiar purtaseră. Magazinele second-hand sau cosignațiile cum li se mai spunea pe atunci aveau un real succes. În timp, hainele la mâna a doua au pierdut din popularitate printre români. Piețele erau pline de haine noi, din Turcia, haine la modă, haine de firmă. Ba chiar mai mult, unii au început să considere magazinele de haine second hand ca fiind magazine pentru ”săraci”.
Peste alți ani, când românii au făcut cunoștință cu moda hainelor vintage, magazinele de second hand au fost considerate din nou comori. Apoi au venit curente precum ecologie, sustenabilitate. Și din nou hainele la mâna a doua au avut parte de un Pr-bun.
În primul rând, plătești mult mai puțin pentru o calitate poate de 3 ori mai bună. Spre exemplu, poți găsi o cămașă din mătase naturală în stare foarte bună pe care să dai 5 lei. Iar într-un magazine cu haine noi, poți plăti de 10 ori suma pentru o cămașă din poliester. Pe care o vei găsi poate chiar la colega ta de birou.
Ați ghicit, acesta este un alt motiv pentru care unele persoane aleg piese vestimentare pre-iubite, cum li se mai spune. Riscul să fie altcineva îmbrăcat la fel ca tine este unul foarte mic. Prin cumpărarea de haine la mâna a doua, se reduce cererea de haine la nivel de industrie. Și se contribuie la reducerea impactului industriei modei asupra mediului. Acest lucru se datorează faptului că producția de haine noi necesită o cantitate semnificativă de resurse, inclusiv energie, apă și materii prime.
Pe lângă calitatea superioară a multora dintre produsele vestimentare din magazinele second hand, designul unic (eu am găsit un kimono japonez original pe care am plătit 5% din suma atribuită unui kimono japonez nou) mai există și alte aspecte pozitive. Aminitim, reducerea deșeurilor, reducerea cantității de haine care ajunge în gropile de gunoi.