Îmbătrânirea are leac? Da!

Oglinda dă multora dintre noi fiori pe măsură ce trec anii. Eu mă număr printre cei afectaţi, recunosc. Dar am noroc: jobul mă obligă să ştiu tot ce mişcă în materie de antiaging. Noutăţile le-am aflat şi după o vizită la cabinetul profesorului dr. Ioan Nedelcu. Veştile sale m-au pus pe gânduri.

După o vară în care am cam abuzat de soare, m-am gândit că nu mi-ar strica o discuţie cu unul dintre cei mai reputaţi specialişti în terapii antiaging din România, prof. dr. Ioan Nedelcu.

Nu că nu mi-aş fi ştiut greşelile (chiar dacă bronzul feţei mă avantajează, ştiu că acesta poate echivala şi cu nişte ani în plus la ten), dar mi-am dorit o discuţie amplă pe tema îmbătrânirii şi pentru a conştientiza o dată în plus faptul că un masaj facial şi câteva produse cosmetic aplicate cu rigurozitate pe faţă nu vor fi niciodată de ajuns pentru a ţine timpul în loc.

Recomandări

Îmbătrânirea: ce reprezintă şi cum să o oprim!

Îmbătrânirea se vede pe gâtul tău. Îngrijeşte-l!

Mecanismul îmbătrânirii

Aşa că prof. dr. Ioan Nedelcu mi-a explicat la început pe îndelete cum se produce de fapt unul dintre mecanismele îmbătrânirii. Iată-l! ”Organismul uman este o structură energetică, din păcate semideschisă, care are nevoie permanent să-şi adauge energie. Aceasta este obţinută la fel ca motorul unei maşini: motorul maşinii consumă combustibil, benzină, motorină pe care o arde în interiorul motorului cu oxigenul pe care îl ia din aer.

În urma acestei combustionări, rezultă energia care pune maşina în mişcare şi rezultă nişte reziduuri pe care maşina le elimină prin eşapament. Motorul viu, celula vie, la fel ca motorul maşinii consumă un carburant, în cazul de faţă glucoza, pe care o oxidează, o arde cu oxigenul pe care-l luăm prin respiraţie.

În urma acestei arderi, producem energie. Arderea se poate face pe două căi metabolice: fie pe calea oxidativă a ciclului Krebs, asta înseamnă că dintr-o moleculă de glucoză, prin ardere, prin ciclul oxidativ, obţinem 36 de molecule de energie, de ATP. Când nu avem suficient oxigen, ardem în ciclul acidului lactic, anaerob şi dintr-o singură moleculă de glucoză, obţinem numai două molecule de energie de ATP. Şi plătim o poliţă metabolică, adică obţinem o cantitate foarte mare de radicali liberi.

Ştiind că excesul de radicali liberi este cel care de fapt ne face să îmbătrânim prematur, fie să facem importantele boli degenerative. Dacă radicalii liberi se leagă de structurile nucleare, denaturându-le, va apărea carcinogeneza. Dacă se leagă de enzimele metabolice, apar bolile metabolice degenerative: diabet, ateroscleroză,  Alzheimer. Dacă se leagă de proteinele structurale, acestea vor fi denaturate, sistemul imun nu le mai recunoaşte ca fiind ale noastre şi atunci vor apărea bolile autoimune.

Acestea sunt mecanismele prin care noi murim. Arzând glucoza în oxigenul pe care-l luăm din respiraţie, obţinem energie, cu consecinţe mai grave sau mai puţin grave pentru organism. În final, din molecula de glucoză sau dulce pe care l-am ingerat, rămân nişte fragmente, denumite produşi finali de glicidizare. Aceşti produşi finali de glicidizare, celulele nu-i mai pot metaboliza şi cum nu are un eşapament prin care să elimine reziduurile metabolice, leagă aceşti produşi terminali de glicidizare de componentele intracelulare.

Componenţii de glicidizare, cu cât sunt în cantitate mai mare, alterează funcţionarea celulei care îmbătrâneşte mai repede” mi-a expus prof. dr. Ioan Nedelcu mecanismul care se produce în cele mai intime structuri ale organismului nostru. După o expunere care rivalizează cu o adevărată lecţie de medicină, un test simplu mi se pregătea: evaluarea compuşilor terminali de glicidizare din corpul meu ajuns la o vârstă. Deşi mi se spune că nu arăt cei 37 de ani, organele mele au vârsta din buletin.  Asta mi-a spus cândva un medic şi eram pregătită pentru un rezultat care să reflecta vârsta şi nicidecum o realitate mult mai dură.

Mai mult decât creme şi produse de make-up

Evaluarea a fost simplă: am pus mâna în dreptul unui senzor ai unui aparat şi după un minut, două, verdictul a fost sec şi dur: 2,5. ”Aparatul a determinat cantitatea de produşi terminali de glicidizare pe care-I aveţi în piele, evident proporţională cu cea pe care o aveţi în tot organismul. Această valoare pe care v-a dat-o este de 2, 5. Nivelul produşilor terminali de glicidizare pe care-I aveţi în celulele dvs. este de 2,5.

Acest nivel trebuie comparat cu datele statistice privind glicidizarea pe vârste. Constatăm că aveţi la 37 un risc chiar la jumătatea spaţiului. Nivelul dvs. de risc este crescut pentru accident cardiovascular ceea ce pentru vârsta de 37 nu mi se pare corect. Pentru fiecare vârstă există un calcul statistic de valoare normală. Dvs. sunteţi deja în domeniul patologicului, cu risc de afectare cardiovasculară: ateroscleroză, hipertensiune potenţială, accident de tip coronarian sau de tip cerebral.

Ce e de făcut?

În cazul dvs. trebuie investigat metabolismul ca să vedem cu staţi cu colesterolul şi celelalte, metabolismul grăsimilor. Apoi e nevoie de o dietă şi de o investigare hormonală pentru a vedea care este constelaţia de moment şi în funcţie de potenţialele modificări, trebuie să dăm boosteri alimentari care să vă echilibreze funcţia hormonală. Pe alimentaţie, trebuie să vedem de ce aveţi nevoie, vedem şi de ce antioxidanţi aveţi nevoie pentru că în cazul de faţă, dvs. produceţi mulţi radicali liberi care vă afectează” mi-a transmis prof.dr. Ioan Nedelcu.

Intrigată, mai ales ştiind că mănânc sănătos şi fac sport, am pus întrebarea care mi-a venit spontan: de ce? ”Moştenirea genetică ar putea fi explicaţia, alături de stres. Din punct de vedere terapeutic, ar trebui să urmaţi o cură cu produşii aceştia de ultimă generaţie care să îndepărteze produşii terminali de glicidizare şi aveţi indicaţie majoră pentru ozonoterapie. La început, când scoţi sângele din venă este negricios.

Pe măsură ce se ozonizează şi se reperfuzează, pe măsură ce numărul de şedinţe se acumulează, sângele devine din ce în ce mai luminos” mi-a descris terapiile specialistul antiaging. Însă chiar dacă evaluarea a indicat un risc de infarct sau accident cardiovascular, un set de analize se impune pentru a stabili care ar fi cea mai bună conduită de evitare a declanşării unei boli grave. ”Funcţia tiroidă e foarte importantă pentru că tiroida metabolizează totul.

Foarte importante sunt aldosteronul, cortizolul ca să ne arate stresul, depiandosteronul este hormonul-mamă, din el se formează ceilalţi hormoni. Ducând o viaţă sănătoasă, poţi avea surprize metabolice. Radicalii liberi în exces pot duce către carcinogeneză. Şi atunci e bine să facem markerii tumorali. Valorile scăzute ale vitaminei D arată depunerile ateromului cu tromboză” mi-a recomandat medicul în completarea testului.

Tratamente există!

Pare greu de crezut ca o simplă discuţie să se transforme într-o adevărată evaluare medicală. Însă dacă mă gândesc la explicaţiile subtile ale îmbătrânirii, lista lungă de analize mi se pare perfect justificată. Curiozitatea mea a mers mai departe şi evident, ca orice om disperat care află că are risc de infarct şi accident vascular, am vrut să aflu dacă există soluţii. Răspunsul m-a făcut să răsuflu uşurată. ”Până în octombrie anul trecut, nu aveam niciun mijloc prin care să putem îndepărta din celulă aceşti compuşi finali de glicidizare care se plasau acolo şi ne îmbătrâneau celulele, ne îmbătrâneau metabolic, favorizau carcinogeneza, bolile autoimune sau pe cele metabolice.

În octombrie anul trecut, a apărut un prim produs care se laudă că eliberează produşii terminali de glicidizare din celulă şi celula îşi revine metabolic şi teoretic e ca şi cum ar întineri” îmi explică medicul. Acesta continuă cu o pledoarie pentru importanţa hormonilor în organism. ” Se zice că până la vârsta de 45 de ani, vârsta medie când apare menopauza, femeile sunt sub protecţia hormonilor.

La instalarea menopauzei, deja apare o evoluţie rapidă, venind din urmă şi întrecând rapid în ceea ce priveşte îmbătrânirea bărbaţilor. De aceea, au fost încercări de prelungire a ciclului menstrual la femei, prin administrarea de hormoni estrogeni. Numai că estrogenii care veneau din sinteza de la animal nu sunt bioidentici.

Ultimul trend în materie de terapie hormonală este să dai hormoni bioidentici. Nu se pot extrage de la om şi atunci au ajuns la concluzia: nu hormoni de sinteză, nu hormoni extraşi de la animal, ci administrare de booster de hormoni care să stimuleze sinteza endogenă. La hormonul de creştere, amestecul de anumiţi aminoacizi favorizează sinteza de hormoni de creştere peste noapte. Biomelatonina sau melatonina forţează peste noapte sinteza de hormoni de creştere, regenerând în totalitate organismul”.

Medicina actuală are ac şi de cojocul radicalilor liberi, îmi spune medicul Ioan Nedelcu, dermatologul care de ani de zile aplică terapiile antiaging. ”Controlul asupra radicalilor liberi îl facem prin antioxidanţi şi ozonoterapie. Ozonoterapia are şi un efect general antiaging pentru că stimulează metabolismul în general şi factorii de apărare celulară, producţia de interferon, factorii de creştere tisulară, deci stimulează circulaţia. Este o împrospătare a sângelului şi activarea mecanismelor imune şi creşterea randamentului metabolic. Aceste terapii nu mai sunt demult science fiction, sunt studii ample care le arată eficacitatea” continuă medicul pledoaria pentru complexul de terapii despre care se spune că poate şterge ani buni de pe chip.

Teoria telomerilor

Sună complicat? Aşa o fi, dar organismul nostru e plin de astfel de structuri care abia recent au fost puse în evidenţă. ”Mai avem un mecanism de îmbătrânire. Este vorba despre scurtarea telomerilor. S-a constatat că genele, în afară de nucleotidele care codează un caracter, au adăugate un număr de structuri a căror semnificaţie nu a fost cunoscută mult timp. Pe măsură ce o celulă se multiplică, un număr de telomeri nu se mai regenerează.

Când lanţul de telomeri se scurtează foarte mult, atunci celula nu mai are certitudinea că transmite complet informaţia genetică şi are două posibilităţi: fie se sinucide şi atunci se activează mecanismul de apopotoză pe are toate celulele îl au înscris în codul genetic. Fie, dacă o celulă continuă să se multiplice cu acele defecte, ajungem la cancer. În ultimii 10 ani, au apărut produse care activează enzima numită telomerază care lungeşte aceşti telomeri” afirmă prof. dr. Ioan Nedelcu.

Bronzul, pus la zid

Da, chiar toţi dermatologii îl pun la zid, iar în contextul acesta i-am înţeles, chiar dacă pielea mea arămie a fost de reviste anul acesta. De ce fac asta? Explicaţia este simplă! ”Expunerile intempestive la radiaţiile ultraviolete şi infraroşii generează ceea ce se numeşte dermatohelioză: stratul superficial de celule ale pielii se subţiază. Stratul celular este dispus pe un strat cu vălurele, numite papile dermice. Acest strat de papile dermice, pe măsură ce îmbătrânim sub influenţa factorilor menţionaţi, devine aproape linear. În plus stratul care conţine colagen, fibre elastice, celule regeneratoare se topeşte. Noi avem în pielea noastră celule stem care ne regenerează.

Noi facem bioregenerare cu celule stem şi hormon de creştere endogen. Adică recoltăm 20 de ml sânge din plica cotului cu nişte kituri de substanţe pe care le pune la dispoziţie cel care a imaginat metoda, se obţin din 20 de ml de sânge 6,7 ml de concentrat de celule stem şi hormoni de creştere care se injectează în piele. Aceste celule stem pe care le luăm din sânge sunt celule stem de tip adult care au posibilităţi relativ limitate de diferenţiere.

Dar hormonii de creştere pe care-i avem de asemenea în sânge în trombocite şi pe care noi i-am eliberat prin prelucrare, o dată injectaţi cu celule stem, determină celulele stem să intre în comunicare cu celulele stem multipotente pe care le avem în papila dermică şi muşchiul erector al firului de păr şi determină regenerarea cu întinerirea pielii. Folosim bioregenerarea cu celule stem pentru întinerirea cutanată, ştergerea ridurilor, tratamentul laxităţii cutanate” concluzionează prof. dr Ioan Nedelcu. Vă ţin la curent cu evoluţia îmbătrânirii mele. Sper să se producă târziu, cât mai târziu.

Reguli pentru a întârzia îmbătrânirea

-cu începem terapiile antiaging cât mai devreme, cu atât mai bine este pentru organism
-vârsta ideală este după 30 de ani
-ne naştem cu anumite rezerve biologice: cu cât le consumăm mai repede cu atât ne rămân mai puţine pentru regenerare
-terapia trebuie personalizată: nici gemenii nu sunt sută la sută identici,  dozele şi terapiile se adaptează
-dieta, sportul şi hidratarea sunt foarte importante pentru că influenţează exprimarea genelor care acţionează spre binele organismului
– şi combaterea stresului şi gândirea pozitivă sunt importante pentru a întârzia îmbătrânirea
– gândirea pozitivă activează genele cu efect benefic
– în volumul ”Codul divin al vieţii”, dr. Kazuo Murakami ne explică cum putem activa sau dezactiva genele prin interferenţa neuronilor şi a gândirii pozitive
– până la 25 de ani avem maximum de sinteză de hormoni de creştere a căror secreţie scade cu 16 la sută la 10 ani