Implantul mamar: tu ce tip ai alege?

În prezent, tot mai multe femei apelează la chirurgia estetică pentru înfrumuseţare. Fie că e vorba de injecţii cu botox, rinoplastie, augumentarea buzelor, etc. Cea mai des întâlnită procedură estetică rămâne, totuşi, implantul mamar.

Operaţiile de augmentare mamară au devenit o procedură la ordinea zilei, însă cele mai importante aspecte precum tipul de implant şi poziţionarea acestora este trecută cu vederea.

De aceea, atât informarea prealabilă, cât şi discuţia cu medicul pot elucida aceste întrebări.

Recomandări

Ceai verde: 6 moduri în care să-l foloseşti pentru înfrumuseţare!

Noua revelaţie a industriei cosmetice: sideful perlelor naturale

„Când o pacientă îşi doreşte un bust mai generos, vine şi se prezintă în faţa medicului specialist cu speranţele şi aşteptările sale. În cele mai multe cazuri, implantele se vor a fi „cât mai mari, dar totuşi să pară naturale” – ceea ce deseori e un antagonism. Pentru că sânii să aibă un aspect natural, aceştia trebuie să fie în perfectă armonie cu întregul corp. Pacientele trebuie să ştie că tipul, dar mai ales mărimea implantului pe care îl aleg sunt determinate de mărimea toracelui unde se pun,  fizionomia corpului, cantitatea de ţesut mamar şi mărimea cupei pe care şi-o doresc. Cele mai reuşite implanturi sunt cele aplicate în limitele normale corporale, care au un aspect natural şi armonios”,”, susţine medicul specialist în chirurgie estetică, dr. Calin Doboş.

În funcţie de preferinţele acestora, pot fi folosite implanturile rotunde sau anatomice, poziţionate deasupra sau sub muşchiului pectoral. Un pas decisiv în alegerea implantului – rotund sau anatomic – care să se potrivească cu forma sânilor este sfatul medicului specialist, care după o examinare atentă va putea recomanda implanturile ideale, bineînţeles, în funcţie de dorinţele fiecărei paciente.

Unde se poziţionează implantul?

Implantul siliconic se poate introduce sub san, între glanda mamară şi muşchiul pectoral, acesta fiind cunoscut drept implant subglandular. Operaţia este mai uşoară, nefiind necesară manipularea muşchiului pectoral. Durerea şi disconfortul postoperatorii sunt mai mici întrucât muşchii sunt lăsaţi intacţi. Acest tip de intervenţie este recomandat cu precădere femeilor sportive la  care plasarea subpectorală ar duce la deformarea vizibilă a implantului odată cu contracţia muşchiului pectoral.

Însă, nici dezavantajele nu sunt de neglijat. La pacientele slabe se pot vedea şi simţi marginile implantului plasat subglandular. Rata de contractură capsulară este mai mare. Doar pielea nu suportă greutatea implantului, sânii se lasă mai repede, iar la o perioadă după operaţie s-ar putea ca pacientă să necesite un lifting al sânului.

Implantul parţial submuscular, se plasează sub muşchiul pectoral , iar principalul avantaj este riscul mai redus de contractură capsulară. De asemenea, stabilitatea  implantului este mai mare. Marginile implantului sunt parţial acoperite, iar la atingere sânul e mai natural. Există tehnici specifice care protejează implantul de mişcările muşchiului şi dau sânului un aspect mai natural.

Implantul total sub musculatură este plasat total sub muşchiul pectoral şi se foloseşte cu precădere atunci când se plasează implante de dimensiuni mici, mai ales în cazul reconstrucţiei de sân. Acestea nu se foloseşc în chirurgia estetică.

Implanturi rotunde vs anatomice – pro şi contra

Pentru toate implanturile există atât avantaje, cât şi dezavantaje, pe care pacientele trebuie să le cunoască în momentul deciziei.

În timp ce implanturile anatomice au un aspect mai natural, o înălţime mai mare şi urcă mai sus spre decolteu, umplând toracele, cele rotunde au diametrul mai mic şi, contrar aparenţelor şi a ceea ce „se ştie”, nu umplu la fel de bine decolteul în cazul pacientelor care nu au fost înzestrate cu un decolteu generos.

Implanturile anatomice au la bază un gel mai coeziv, care accentuează fermitatea sânilor şi au un preţ mai ridicat, faţă de cele rotunde care sunt mai ieftine.

Una din complicaţiile posibile e rotirea implanturilor. Dacă se rotesc în jurul axului, la cele rotunde, e adevărat, nu se observa, pe când la cele anatomice da. Ambele tipuri de implanturi însă, dacă se „răstoarnă”, cu baza spre piele şi vârful spre muşchi, lasa un aspect vizibil modificat, creeand posibilitatea unei alte intervenţii de „reaşezare”.