Stă în natura noastră a femeilor să vrem să schimbăm, să îmbunătăţim aproape în permanenţă câte ceva la propriul aspect. Una dintre cele mai frecvente fantezii în materie de frumuseţe o reprezintă schimbarea culorii ochilor.
Cele mai multe românce visează la ochi albaştri sau verzi. Şi eu printre ele.
Lentilele de contact cosmetice sunt un truc de înfrumuseţare la care bunicele şi străbunicele noastre nici măcar nu ar fi îndrăznit să viseze. Astăzi, se găsesc uşor şi au preţuri din ce în ce mai accesibile.
Recunosc, că mereu am fost tentată să port unele într-o nuanţă de verde, însă acum câţiva ani mă luptam cu tot soiul de alergii şi vara, atunci când mergeam la mare, eram diagnosticată cu conjunctivită alergică de care scăpam abia la o lună de la întoarcerea din vacanţă.
Tot acum 7 ani, după un control oftalmologic de rutină, am descoperit că ochiul drept întâmpină mici probleme la distanţă şi că i-ar fi de ajutor o pereche de ochelari de vedere. Atunci i-am spus medicului oftalmolog că nu mă pot acomoda cu ideea de ochelari de vedere, dar că vreau să port lentile de contact cu dioptrii.
Nici nu am mai apucat să-i spun că mi-ar plăcea să fie şi colorate, căci răspunsul lui a fost NU categoric. Conjunctivita mea nu permitea! Nu am cumpărat nici lentile, dar nici ochelarii de vedere nu au stat prea mult pe nasul meu. Anii au trecut, eu am devenit mai înţeleaptă, m-am mai relaxat din anumite puncte de vedere şi alergiile m-au lăsat în pace, ba chiar am trecut cu bine peste multe controale oftalmologice de rutină.
Într-o bună zi, la începutul acestei veri, am fost pusă şi faţă în faţă sau mai bine zis ochi în ochi cu o ofertă de nerefuzat la lentile de contact cosmetice. Nu am putut spune Nu. Totul bine şi frumos până când a venit momentul “instalării” ochilor verzi.
Mi-am adus aminte de încă o experienţă semitraumatizantă – am testat mascara semipermanent la Târgul de Frumuseţe de la München, la standul unei firme din Rusia. Am crezut că voi pleca fără ochi la propriu, iar cosmeticiana nu înţelegea deloc engleza.
Acum însă, cu multă răbdare din partea mea şi din partea doamnei care m-a convins că am nevoie de “ochi verzi”, după vreo zece minute mi-am putut admira noi ochi de nuanţa jadului. După alte 30 de minute, m-am obişnuit cu lentilele.
Am apreciat că nuanţa se armonizează cu pielea şi părul meu şi că nu îmi conferă privirii un aspect de plastic. Câteva ore bune m-am bucurat de noul mod de a privi lumea, însă a sosit momentul să le scot. Grea încercare.
Un tutorial pe youtube şi indicaţii la telefon m-au ajutat să eliberez ochii. Cam 5 minute a durat operaţiunea. Lentilele se păstrează într-o soluţie specială, pe care o achiziţionezi din magazinele de optică. A doua întâlnire cu “ochii verzi” a fost chiar la mare. Am vrut să văd la propriu dacă mai sunt atât de sensibili ochii.
Ei bine, am putut sta o zi fără probleme pe plajă. Nu am forţat însă norocul şi nici nu am mai făcut conjunctivită alergică. De atunci, îmi aplic “pete de culoare” privirii la ocazii speciale.
Însă, încă am nevoie de ajutor la aplicarea lor, nu însă şi atunci când vine vorba de trimis la “culcare”. Şi asta li se întâmplă, chiar şi unor purtători de lentile cu ştate vechi.
Iată câteva reguli de aur pentru manevrarea şi păstrarea lentilele de contact. De mare folos sunt şi tutorialele video, dar practica rămâne de bază.
Fotografii Magdalena Gheorghe, make-up Octavian Mardale, vestimentaţie STRIKE A POSE