Ca şi voi, am auzit şi eu o grămadă de basme despre masajul thailandez înainte să poposesc la el acasă şi să îl cunoscut cu adevărat bine. Trăiam cu mai multe impresii greşite, printre care – le-ar fi cumva rezervat domnilor, s-ar face cu muuuuult ulei şi numai de către domnişoare de o frumuseţe aproape pictată. Adevărul stă cam aşa – în Thailanda vedeai aproape numai femei pe paturile de masaj, cel thailandez nu se face cu strop de ulei, iar cele mai iscusite erau femeile trecute de o vârstă, nicidecum „pictate”, dar binecuvântate cu mâini de aur.
Prima mea întâlnire cu masajul thai s-a petrecut pe o plajă din Phuket. Acolo, la mai puţin de doi paşi de beach-baruri şi şezlonguri, nişte femei trecute prin şcoala masajului au întins nişte paturi şi întreabă orice turist care le trece prin faţă dacă nu cumva ar dori să uite de griji. Eu mi-am lăsat în mâinile lor, tone de preocupări.
Nu e musai să faci masaj thailandez în Thailanda – e căutat şi cel cu aloe vera, după ce ai stat cu nemiluita la soare, sau cel cu ulei de cocos, dacă vrei să te faci tuciuriu foc. Dar, nu e păcat, dacă tot ai ajuns acolo, să nu încerci specialitatea casei?
Masajul thai doare un pic, vă spun din capul locului. Şi, la un moment dat, o să vi se pară că aduce un pic cu gimnastica – doamna sau domnişoara cu mâini de aur va trage de dumneavoastră în fel şi chip. Masajul thai înseamnă, de fapt, o presare pe care ea o face, cu mâinile goale, pe tot corpul clientului. Este extrem de intim şi, automat, este lesne de înţeles de unde referirile erotice. Uleiul lipseşte, după cum vă spuneam, doar două mângâieri în zona spatelui, cu o cremă care mie mi-a amintit de cremele chinezeşti vândute în minuscule şi colorate cutii.
Vor fi momente în care vei putea crede că nu te vei ridica întreg de pe masă. Ba din contră, te vei ridica reîntregit, dar asta o înţelegi abia spre final. Masajul thai foloseşte un pic din filosofia chinezilor, indienilor şi, desigur, thailandezilor, ca să vindeci suflete şi trupuri.
Acasă la el costă o nimica toată – cam 4-5 euro, o oră. Într-un fel, creează dependenţă – pe final de vacanţă ajunsesem să fac trei pe zi. Dacă mai dai şi peste o maseuză cu adevărat talentată, te poate face să uiţi măcar două-trei nume de apropiaţi…