Sâni frumoşi şi sănătoşi

Ne analizăm silueta în oglindă, ne cumpărăm o rochie, ne ţinem copiii la piept, ne alintăm fiinţa iubită. Iată câteva gesturi simple care au ca numitor comun prezenţa discretă, dar definitorie pentru feminitate, a sânilor. Îi vrem frumoşi şi sănătoşi toată viaţa? Atunci iată ce opţiuni avem!

Deşi autopalparea, ecografia mamară, mamografia şi analizele de sânge regulate au devenit pentru multe femei examinări de la care nu se abat niciodată, totuşi, flagelul numit “cancer de sân” încă nu a fost trecut la categoria “boli dispărute”. Din contră, incidenţa este mare în continuare, cancerul de sân fiind călăul numărul unu dintre toate tipurile de cancer prezente la femei.

Conform site-ului fundatiarenasterea.ro, 77 000 de femei din Europa îşi pierd anual viaţa din cauza acestei afecţiuni. Iar cancer.gov anunţă că estimarea îmbolnăvirilor pentru 2012 este de aproape 227 de mii de cazuri noi şi de aproape 40 de mii de decese în SUA. De aici, şi demersurile de a consacra luna octombrie drept perioada de luptă împotriva cancerului de sân şi de prevenire a pierderii unor vieţi preţioase.

Recomandări

Sani asimetrici: tehnologie 4D vs. chirurg experimentat

Top terapii pentru sani superbi

Totuşi, în ciuda tabloului sumbru, şansele de supravieţuire în condiţiile depistării precoce sunt promiţătoare şi variază de la 80% în ţările dezvoltate la sub 40% în ţările dezvoltate. Iar combinaţia de chirurgie oncologică de top, chimioterapie şi radioterapie în centre performante face ca viaţa femeilor care trec printr-un astfel de coşmar să revină la normal, chiar dacă asta poate presupune luni de aştepare şi de tratamente greu de suportat.

Prevenţia contează!

În ciuda progreselor, perspectiva bolii şi a gestionării unei intervenţii chirurgicale şi a terapiei reprezintă frecvent o experienţă care nu trece fără traume. Deşi dieta echilibrată, bogată în alimente verzi precum broccoli, eliminarea produselor procesate din meniuri, practicarea cu regularitate a exerciţiilor fizice, menţinerea sub control a greutăţii şi evitarea stresului au un rol covârşitor în a scădea riscul de boală, totuşi moştenirea genetică îşi pune amprenta asupra viitorului medical al multor femei. Iar de aici la boală şi la povara unei suferinţe cumplite nu e uneori decât o chestiune de ani.

În plus, dacă tratarea cancerului presupune şi o mastectomie, lucrurile pot deveni dificil de suportat pentru multe femei aflate în această situaţie. Recent, actriţa americană Kathy Bates anunţa pe Twitter că a trecut printr-o intervenţie de extirpare a ambilor sâni şi declara cu un binevenit şi, de ce nu, binefăcător simţ al umorului că nu-i este atât de dor de bustul ei, cât mai ales de serialul “Harry’s Law” a cărei protagonistă este. Şi totuşi, atitudinea ei relaxată nu este împărtăşită de toate femeile, de aici şi necesitatea intervenţiilor de reconstrucţie mamară.

Refacerea sânilor, o misiune mai mult decât posibilă

Recent, Asociaţia Americană a Chirurgilor Plastici a făcut public un studiu din care a reieşit că 89% dintre femeile cărora li s-au extirpat sânii îşi doresc să vadă în carne şi oase cum arată pacientele care au trecut printr-o operaţie de reconstrucţie mamară înainte de a recurge la o intervenţie similară. Iar specialiştii au spus că demarează o astfel de iniţiatiativă, pentru că femeile vor să vadă mai mult decât nişte fotografii cu imagini de dinaintea şi după intervenţiilor.

Şi vor să aibă şansa să discute cu femeile care au trecut printr-o astfel de experienţă. Aceeaşi cercetare a scos la iveală faptul că doar 23% dintre femei ştiu exact care sunt opţiunile în privinţa reconstrucţiei mamare şi doar 22% cunosc avantajele refacerii sânilor după mastectomie. Iar un alt studiu apărut în publicaţia Asociaţiei Americane pentru Cancer a pus în evidenţă faptul că femeile care trec după mastectomie, printr-o intervenţie de reconstrucţie mamară cu ţesut propriu, au de câştigat în ceea ce priveşte starea psihică, integrarea socială şi chiar viaţa sexuală la doar 3 săptămâni de la intervenţie.

La ora actuală, refacerea sânilor se realizează fie cu ajutorul implanturilor mamare, fie cu ţesut muscular propriu, fie cu ajutorul grăsimii combinate cu celule stem care să formeze vase de sânge, să hrănească zona şi să împiedice absorbţia grăsimii implantate. Actriţa americană, Susanne Sommers, a recurs recent la această intervenţie de injectare a unui cocteil de grăsime cu celule stem, procedură aflată încă în stadiu de cercetare, pentru că medicii se întreabă dacă nu cumva celulele stem implantate ar putea duce şi la proliferarea celor maligne şi dacă nu cumva grăsimea injectată ar putea influenţa interpretarea mamografiei.

România ţine pasul cu lumea
Cel puţin în privinţa chirurgiei plastice şi reconstructive, ţara noastră se poate lăuda cu o experienţă cel puţin similară celei europene. Iar specialitatea are o vechime de 50 ani în România, ne-a declarat prof. dr. Ioan Lascăr. “Dacă este să mă refer la experienţa personală, pot să vă spun că la nivelul anilor ’80, ‘85, ‘86, lista mea de aşteptări pentru intervenţiile de chirurgie estetică era destul de lunguţă.

La acea dată în România, nu erau utilizate implantele mamare, dar procedee de reconstrucţie mamară existau cu ţesuturi musculare, cu lambouri tegumentare sau cutaneo-grăsoase şi musculare, erau procedee pe care le foloseam, e drept nu foarte frecvent, dar intrau în sfera de preocupări a specialităţii noastre. La acea dată, acest tip de intervenţie nu era foarte răspândit nici în Occident”, ne-a declarat prof.dr. Ioan Lascăr, şef Clinică Chirurgie Plastică şi Microchirurgie Reconstructivă de la Spitalul Clinic de Urgenţă Bucureşti.

Însă o dată cu introducerea protezelor mamare, în anii ’90, intervenţile au devenit din ce în ce mai solicitate. “Chiar mă străduiesc să conving decidenţii să realizăm un program în România care să permită celor câteva mii de femei anual operate pentru cancer mamar să beneficieze de această procedură de reconstrucţie mamară care are efecte benefice asupra statusului psihologic, dar şi asupra reintegrării socioprofesionale şi familiale a persoanei respective”, spune prof.dr. Ioan Lascăr. Iar aceste efecte sunt benefice chiar şi la vârste înaintate, se arată într-un studiu american efectuat de către specialiştii de la Centrul medical Wake Forrest, pe un grup de 89 de paciente cu vârsta peste 60 de ani, care au trecut printr-o intervenţie de reconstrucţie mamară.

Frumuseţea are un preţ
Anul acesta se împlineşte o jumătate de secol de când protezele mamare au intrat prima dată pe piaţa mondială a chirurgiei plastice şi a celei estetice. În tot acest timp, cercetările şi produsele rezultate de pe urma acestora s-au învârtit în jurul siliconului umplut cu ser fiziologic şi a gelurilor coezive, al căror istoric a fost marcat de suişuri şi coborâşuri (amintiţi-vă de scandalul protezelor fabricate în Franţa, suspectate că ar putea duce la cancer). Totuşi, lucrurile au evoluat, iar astăzi se lucrează cu materiale din ce în ce mai performante.

“În Europa, am ajuns la generaţia a şasea de proteze, proteze cu un silicon extrem de coeziv şi foarte plastic care simulează cel mai bine distribuţia glandei mamare, cu învelişuri speciale care le fac, de asemenea, stabile, ferme şi sigure pe termen mediu şi lung. Noua generaţie de proteze şi prin tipul de consistenţă a siliconului folosit în interior şi prin desen, prin design, prin formă, sunt cu cel puţin 20, 30% mai uşoare decât generaţia veche, dar cu efect volumetric mai mare cu cel puţin o treime decât generaţia veche”, spune dr. Constantin Stan, chirurg estetician.

De altfel, gravitaţia face ca protezele, mai ales cele exagerat de mari, să afecteze aspectul pe termen lung al sânilor şi al pielii. De aceea, specialiştii vorbesc despre un maxim de 250 de grame pentru a nu suprasolicita ţesuturile. Cât despre folosirea exclusivă a grăsimii pentru a ajuta bustul, aceasta este o opţiune, dar nu se practică la scară largă. “Cel mai frecvent procedeu utilizat de augmentare mamară este cel care se bazează pe utilizarea implantelor mamare. Utilizarea ţesutului adipos intră în sfera mea de preocupări, însă la solicitări punctuale ale pacientelor şi aş spune că reprezintă clar o minoritate”, spune prof. dr. Ioan Lascăr.

Astăzi, o nouă tehnică îşi face simţită prezenţa în sălile unde se fac operaţiile de remodelare a bustului. Ne oferă amănunte chirurgul estetician Constatin Stan. “În loc să privim operaţia de mărire a sânilor ca pe o simplă introducere a unei simple proteze cu care să obţinem un volum, am ajuns la o recompoziţie a sânului, o restructurare a lui, începând cu proteză, partea centrală, modelarea internă a muşchiului şi a glandei mamare pentru a face ca acestea să se adapteze pe proteză ca un fel de “core foundation”, partea centrală, sâmburele pe care se dezvoltă viitorul sân şi adăugarea de ţesut adipos propriu, lucru care a îmbunătăţit în mod radical rezultatele”, spune chirurgul Constantin Stan.

Practic, specialiştii introduc protezele, remodelează glanda mamară şi ajustează rezultatul prin folosirea grăsimii proprii. Iar cu această metodă, se pot opera sânii asimetrici sau cei atrofiaţi după sarcină, dar şi cele 10, 15% dintre paciente care au nevoie de schimbarea implantului din cauza îmbătrânirii, modificărilor hormonale, schimbărilor de după sarcină, alăptare, menopauză, scădere în greutate sau a uzurii protezei. Preţul unei astfel de intervenţii poate ajunge în România şi la 5.000 de euro.

Succesul operaţiei
“Rolul crucial îl reprezintă alegerea chirurgului, iar când vorbim despre chirurg şi chirurgie în general, întotdeauna este de preferat chirurgul care are mai multă experienţă. Evident că experienţa nu se acumulează instantaneu, nu este egală cu obţierea titlului de medic specialist şi cu obţinerea aprobărilor de înfiinţare a unui cabinet sau a unei clinici private, ci înseamnă mulţi, mulţi ani de activitate practică chirurgicală, multe mii de operaţii, multe mii şi mii de ore de lucrat în sala de operaţii, multe mii de intervenţii din zona chirurgiei reconstructive care te ajută să câştigi o experienţă deosebită”, spune prof. dr. Ioan Lascăr.  

Alegeri înţelepte
Atunci când se hotărăsc să apeleze la implanturi, femeile trebuie să ţină seama, pe lângă experienţa chirurgului, de calitatea materialelor alese, dar şi de modul cum se respectă standardele de calitate în clinica unde are loc operaţia.