7 paşi pentru reuşita unui păr vopsit

Vedetele, femeile care dispun de resurse mai mult decât necesare sau cele care au, pur şi simplu, foarte mare grijă de înfăţişarea lor au întotdeauna acel păr deschis la culoare, despre care ştii că a fost obţinut prin metode chimice, deşi pare a fi natural, absolut credibil şi nicidecum artificial sau fals.

Despre ce este vorba? În cartea “Cum să arăţi de milioane” (www.litera.ro), Andrea Pomerantz Lustig se referă, pe jumătate în glumă, la părul blond, comparându-l cu aurul de pe cardul de platină, de care ai putea avea nevoie pentru a obţine şi a întreţine plete aurii în stilul celor purtate de Blake Lively.

Însă blondele de la Hollywood nu sunt singurele care cheltuiesc bani frumoşi pe culoarea părului. Brunetele şi roşcatele sunt în aceeaşi oală. Culoarea este ingredientul care conferă părului bogăţie, frumuseţe şi eleganţă la televizor, în filme şi în viaţa reală.

Recomandări

Cântăreaţa Corina nu ţine diete şi îşi cumpără haine online

Vedete care au slăbit spectaculos: care e secretul lor?

Banii investiţi în culoarea părului pot aduce un profit URIAŞ, însă doar atunci când investiţia e făcută corect.

Deci cum poţi să obţii o astfel de culoare fără să ai un cont nelimitat la bancă? E simplu! Trebuie doar să urmezi cele şapte criterii de bază ale culorilor de păr!

O culoare de milioane arată natural.

O culoare care face toţi banii este aceea care arată ca şi când ai avea-o din naştere. E culoarea care pare să crească direct din capul tău, fără vreo intervenţie a unui specialist în vopsit.

Evită culorile standard.

Culorile care dau impresia de bogăţie conţin mai multe nuanţe, amestecate pentru un efect multidimensional, pe care nu l-ai observa decât dacă te-ai uita foarte atent. Nu e o masă de culoare perfect uniformă.

O culoare perfectă e o combinaţie de şuviţe mai deschise şi mai închise.

Aşa descriu tehnicienii de culoare amestecul de diverse nuanţe, ales în aşa fel încât nici una dintre ele să nu iasă în evidenţă separate, unele şuviţe mai deschise, iar altele mai închise. Tonurile contrastante adaugă adâncime, împiedicând culoarea să facă să-ţi pălească tenul.

O culoare frumoasă are şuviţe mai luminoase plasate strategic în jurul feţei şi e mai închisă în spate.

Astfel, se imită dispunerea naturală a culorilor în păr (chiar şi blondele naturale au păr ceva mai închis în jurul cefei).

O culoare de păr cât mai rafinată nu se abate prea mult de la nuanţa naturală a părului.

Regula orientativă e cu trei tonuri mai închis sau mai deschis. Se porneşte de la premisa că “mama-natură” ştia ce face, iar vopsitul e gândit să îmbunătăţească ceea ce ai primit de la bun început.

O strălucire sănătoasă e la fel de important precum culoarea.

Culoarea are nevoie de un finisaj lucios şi strălucitor, care să îi confere un efect tridimensional.

În sfârşit, o culoare elegantă nu e perfectă.

Nu e complet uniform în ton sau distribuţie, fiindcă o culoare de păr perfectă arată la fel de fals ca o rinoplastie nereuşită. Nici măcar mama-natură nu e adepta perfecţionismului şi un hair stylist bun ştie acest lucru.