Irina Reisler: povestea slăbirii a 50 de kilograme

A slăbit spectaculos, şi-a schimbat jobul şi se poate lăuda cu o siluetă impecabilă la 41 de ani. Mai mult, este un model pentru multe dintre persoanele care se hotărăsc să scape de kilogramele în plus.

A făcut din viaţa sănătoasă un business, iar astăzi Irina Reisler, realizatorul emisiunii ”Doctorul casei” care rula cu ani în urmă la ACASĂ TV, poate spune că deţine reţeta perfectă a vieţii echilibrate.

CSÎD: Cum ţi pare astăzi performanţa slăbirii de acum câţiva ani?

Recomandări

Cum să îţi faci singură coc din codiţe împletite ca cel al Alinei Sorescu – VIDEO

Raluca Hogyes: Sunt microbistă de mică!

Irina Reisler: Fabuloasă! Şi ştii de ce? Nu pentru că îmi dau mie 10A, ci pentru că performanţa celor aproape 50 de kilograme date jos, exclusiv prin efort propriu, m-a schimbat RADICAL. Şi nu mă refer la partea fizică. M-a schimbat ca om, ca structură. După acel an, am devenit o forţă.

Din acel moment, pentru mine nu a mai existat ”nu pot”, indiferent dacă a fost vorba despre carieră sau viaţă personală. Pe mine, performanţa slăbirii m-a desăvrşit, mi-a deschis drumuri noi, mi-a reaşezat scara de valori şi m-a învăţat să nu-mi fie frică de nimic. Transformarea fizică a fost spectaculoasă. Ca om, m-am transformat fabulos. Privind în urmă şi privindu-mi traseul pe care l-am urmat, din 2002, până acum, îmi dau lacrimile. Este incredibil cât de mult înseamnă să devii conştient de cine eşti, de puterea ta! Este fantastic să dărâmi orice barieră practic, să nu mai existe limite. Din 2002, limita mea a devenit cerul!

Concret: după ce am slăbit, mi-am luat soarta în mâini şi mi-am început drumul pe propriile-mi picioare, mi-am deschis propriile firme, am avut doar contracte externe cu televiziunile, am creat de la zero un business de familie, un site de nutriţie, un magazin on-line de cosmetice şi un salon de remodelare corporală. După ce am slăbit, mi-am deschis aripile şi am zburat! Pentru mine, suta de kilograme a avut şi impact negativ, dar şi impact pozitiv. Negativ, pentru că mi-am pierdut locul de muncă. Pozitiv, pentru că am avut flerul sau şansa sau mintea sau puţin din fiecare, ca să devin propria stăpână. Stăpână pe corpul meu, dar şi pe viaţa mea. Cam aşa stau la capitolul “Urmările de azi ale slăbirii de ieri”.

CSÎD: Care au fost momentele de cumpănă?

I.R.: Nu îmi aduc aminte de momente grele, de-a lungul anului de regim. Am slăbit, exclusiv prin regim alimentar, în anul 2002 neavând prea multe variante ajutătoare. Eu am decis să slăbesc pentru că mi-a fost frica de moarte. Ştiu, sună dramatic, teatral! Dar, ăsta e adevărul. Într-o zi, s-a stricat liftul. Eram afară, cu Anisia, care avea 8 luni. La un moment dat, a trebuit să mă întorc acasă, că doar nu era să dormim pe stradă, pentru că nu mergea liftul! Locuim la etajul 7. Copilul avea şi un căruţ. Mare şi greu, ca în anii 2000.

Am luat căruţul cu copilul în el la subraţ şi am pornit cătinel, pe scări. Când am ajuns în faţa uşii, cele 100 de kilograme m-au sugrumat. La propriu. Sprijinită de uşă, mi-am privit copilul şi, în clipa aceea, mi-am dat seama că aş putea muri, din cauza grăsimii, şi mi-aş lăsa copilul orfan. Şi gata. Acesta a fost declicul meu. În acea clipă, transpirată, cu răsuflarea tăiată, cu inima-n gât şi cu genunchii moi, am decis: eu voi slăbi. Şi am slăbit.

CSÎD: Ce strategie ai adoptat ca să nu abandonezi?

I.R.: Nu aş spune că am avut o strategie. Nefiind un plan premeditat, totul a venit de la sine. Iar frica, frica face minuni, din om! Frica de a nu păţi ceva, din cauza kilogramelor în plus, m-a motivat suficient cât să duc regimul fără abatere, timp de un an. În momentele de slăbiciune, că oameni suntem, probam haine. Mă duceam în magazine şi probam haine mici, în care începeam să intru. Nu mi le cumpăram, ci doar îmi încărcam bateriile, ca să pot merge mai departe. Haine mici am început să-mi cumpăr abia atunci când cele de dinainte de sarcină mi-au rămas mari. Pentru că, evident, nu m-am oprit la 65 de kilograme, cât am avut toata viaţa de adult, până la momentul sarcinii.

Am vrut mai mult! Am vrut să mă uimesc. Am vrut să uimesc pe toată lumea. Am vrut să sfidez conformaţia rotunjoară şi pufoasă – aşa am fost toată viaţa mea – şi am reuşit. Fără eforturi supraomeneşti, fără frustrări şi fără greşeli prosteşti. Pur şi simplu, am învăţat să controlez poftele, firea gurmandă, dragostea pentru dulciuri, mărimea farfuriei, orele de masă, răsfăţul care-mi întindea mâna spre frigider şi aşa mai departe. Cinstit vorbind, eu am lucrat cu creierul meu, în acel an. Mai mult decât cu corpul. Capul e cel care trage. Corpul doar îl urmează. Când oamenii vor înţelege că motorul vieţii întregi este creierul, totul va deveni simplu şi frumos.

CSÎD: Cum ţi s-a schimbat percepţia asupra propriului corp?

I.R.: În timpul procesului de slăbire şi încă o vreme, a existat un reflex de a merge la raionul cu haine L şi XL. Mi-a luat un timp, până când am conştientizat, la nivel mental, această schimbare. E un fenomen des întâlnit, la persoanele care slăbesc: oglinda interioară, aceea din creier.

Dar, uşor, uşor, începi să te vezi, să îţi conştientizezi corpul cel nou. Eu nu sunt o oglindită, din fire, dar, a fost important, în acel moment, să mă privesc în oglindă şi să fixez noua imagine. Atunci, am învăţat să îmi apreciez corpul, să îl privesc ca pe un partener de cursa lungă, să îl respect, să îl iubesc, să îl încurajez, să îl laud. Corpul ne răspunde pe măsură atenţiei ce i-o acordăm. Corpul e ca un copil: îl avem cum îl creştem. Nu el este vinovat, pentru că noi mâncăm şi ne îngrăşăm necontrolat. Nu el este vinovat pentru că ne abatem de la dietă şi nu mai dăm jos, nu el este vinovat pentru că nu ne mai stau hainele frumos. Noi suntem vinovaţii. Corpul este victima, este cel care trage toate ponoasele greşelilor noastre. Iubiţi-vă corpul! Iar dacă ţineţi dietă sau faceţi terapii de remodelare sau sport, priviţi-l, studiaţi-l, apreciaţi-l, încurajaţi-l! Şi corpul vă va răspunde pe măsură. Numai aşa puteţi obţine rezultate maxime!

CSÎD: Silueta de la 20 de ani vs. silueta de la 40 de ani. Sunt diferenţe mari?

I.R.: Ooo, în cazul meu, nici nu încape vorba! Cum spuneam, eu sunt o conformaţie rotundă, plină, pufoasă. 55 de kilograme, greutatea mea medie din ultimii 12 ani, cred că am avut când eram copil. Niciodată, în viaţa de adult, până când am desăvârşit slăbirea. Nu pot spune că mi-am maltratat tinereţea cu diete. Şi atunci, îmi acceptam şi îmi apreciam corpul. Ca şi acum. Îmi este dor de pielea de la 20 de ani.

Asta, da. Dar, am învăţat să nu mai vreau, la 41 de ani, ceea ce aveam la 20. Poţi să îmbunătăţeşti ceea ce ai la 40. Prin alimentaţie echilibrată, prin sport, prin terapii corporale, cu ajutorul cosmeticelor. Dar, e bine să ne cunoaştem şi lungul nasului, ca să nu trăim dezamăgiri teribile şi depresii nejustificate, dacă mă întrebi pe mine. Şi încă ceva: ca să primeşti mai mult, trebuie să fii recunoscător pentru ceea ce ai. Inclusiv în ceea ce priveşte aspectul fizic. Indiferent dacă ai 20, 40, 60 sau 80 de ani. Părerea mea!

CSÎD: Cu ce probleme vine la pachet o slăbire masivă?

I.R.: Eu mă număr printre norocoşi, nu mă pot plânge de probleme grave sau numeroase. Dacă regimul este corect, teoretic nu ar trebui să existe urmări negative, ci îmbunătăţiri, inclusiv în analizele medicale. La mine, singura urmare negativă, pe care nici nu ştiu dacă o pot pune pe seama slăbitului, s-a văzut pe păr.

Mi-e greu să spun dacă are legătură exclusiv cu slăbitul, ţinând cont că sunt după 15 ani de televiziune, cu coafat zilnic, cu tone de produse puse pe păr, cu schimbări radicale de culoare. Altfel, nici o urmare negativă. Însă, se pot întâmpla multe. Dacă regimul nu este corect, pot apărea probleme mari de sănătate. Dacă luăm tot felul de pastile ”minune”, ne putem îmbolnăvi şi chiar muri. Dacă avem o piele neprietenoasă, ne putem trezi cu piele lăsată sau cu vergeturi. Depinde de la persoană la persoană. Şi atunci, este foarte important să ne studiem, să ne cunoaştem şi să facem lucrurile corect şi la timp.

CSÎD: Eşti un fel de body coach al clientelor tale. Cât de mult le motivează experienţa ta?

I.R.: Da, sunt. Şi sunt foarte bucuroasă că povestea mea le ajută! Experienţa mea şi disponibilitatea de a o împărtăşi, susţinerea clientelor pe durata programului de slăbire, de pe poziţia unui om care a avut 100 de kilograme, reprezintă o terapie motivaţională fantastică. Este atuul nostru şi al clientelor noastre. Este acel ceva care lipseşte aproape cu desăvârşire, în centrele de slăbire. Este experienţa umană, palpabilă, vie.

Este dovadă de necontestat că SE POATE. Se poate să slăbeşti frumos şi sănătos, se poate să înveţi să mănânci corect, se poate să te menţii, se poate să devii altă persoană. Da, se poate! Şi este minunat, atunci când văd cliente deschise, dornice să facem echipă, dornice să depăşim împreună ceva ce pare imposibil. Eu sunt tot timpul prezentă la salon, iar uşa mea este permanent deschisă. Pe ea poate intra oricine consideră că povestea mea poate ajuta.

CSÎD: Fiica şi sotul tău te-au susţinut? Cât de greu ţi-a fost să te descurci cu dieta văzându-i că mănâncă toate bunătăţile?

I.R.: Marius nu mi-a dat de înţeles, nici măcar o secundă, că mă iubeşte mai puţin, pentru că m-am îngrăşat. Dar, a fost foarte mândru de mine, atunci când am slăbit. Anisia era mult prea mică, dar, ştiu sigur ca a înţeles mai mult decât a putut exprima şi m-a susţinut şi ea. Prin simpla ei prezenţă, în viaţa mea. Nu mi-a fost greu absolut deloc. Regimul l-am ţinut stând acasă, eram în al doilea an de concediu maternal.

Găteam pentru Anisia, găteam pentru Marius şi găteam pentru mine. Aşa cum Anisia avea mâncarea ei, care îi făcea bine şi era potrivită vârstei ei, la fel aveam şi eu mâncarea mea, potrivită cu acea etapă a vieţii mele. Pentru mine, totul funcţionează perfect, dacă înţeleg rostul acţiunii respective. În acest caz, era mai mult decât înţeles rostul dietei. Deci, lucrurile au decurs natural, uşor, de la sine.

CSÎD: Ce alimente nu-ţi lipsesc din meniu? Care sunt cele pe care le eviţi?

I.R.: Nu-mi lipsesc legumele, fructele şi apa. Îmi place brânza, iubesc felia de pâine neagră prăjită, mă răsfaţ rarisim cu un dulce. Evit prăjelile, urăsc mâncărurile scăldate-n grăsime sau grase, fug de ispitele făinoase.

CSÎD: Relaxarea, terapiile corporale, momentele de discuţie cu tine motivează femeile să ţină dieta?

I.R.: Sigur! Terapiile corporale pot părea – şi chiar sunt – un răsfăţ. Dar, ele au un rol fantastic, într-un program de slăbire. Cea mai importantă este alimentaţia, categoric. Tot ce adăugăm peste dietă, că e sport, că e remodelare, că e yoga, că e acupunctură, reprezintă un plus şi un ajutor. Le explic clientelor mele deschis şi cinstit cum stau lucrurile şi cum acţionează fiecare element în parte.

Niciodată nu mă vei auzi spunând că poţi slăbi 20 de kilograme prin terapii corporale. Sau că remodelarea înlocuieşte dieta. Sau că terapia X reduce cu 50% ţesutul gras. Îmi vine să râd când mă gândesc cât de diverse pot fi strategiile de vânzări! Nu, nu există terapii de remodelare miraculoase. Există terapii de calitate, care contribuie în mod real la procesul de slăbire, care tonifiază pielea, care detoxifiază organismul, care previn vergeturile, care reduc tesutul adipos superficial. Şi este bine să le facem în paralel cu dieta, nu după ce am slăbit şi pielea arată rău.

CSÎD: Care ar fi un top al principiilor de slăbire care funcţionează şi nu periclitează sănătatea?

I.R.: 1.Nu vă înfometaţi! A slăbi înseamnă a mânca 2. Porţiile mici şi dese, cheia marilor succese! Cu alte cuvinte, 5 mese zilnice (3 principale şi 2 gustări), în mod consecvent. 3. Micul dejun obligatoriu, în fiecare zi. 4. Apă, apă, apă. Fără hrană, un om poate supravieţui. Fără apă, nu. Şi nu confunda setea cu foamea. 5. O vorbă din bătrâni zice că un măr pe zi ţine doctorul departe. Eu aş schimba puţin şi aş zice că un fruct pe zi ţine doctorul departe.

6. Alegeţi alimente de calitate, sănătoase, din surse cât mai sigure. Există mari diferenţe între a mânca şi a te hrăni. 7. Nu te ridica de la masă giftuit, ci atunci când simţi că te-ai săturat, dar a mai rămas puţin loc. Bunul simţ alimentar e important, precum cei 7 ani de-acasă. 8. Nu ajunge sclavul extremelor de genul: eu nu mai pun gura pe nici o proteină animală, eu nu folosesc focul atunci când gătesc. Dumnezeu a lăsat pe pământ şi focul, şi vânatul, aşa cum a lăsat şi plantele. 9. Echilibrul este esenţa oricărui program de slăbire reuşit. 10. Scoate-l pe ”nu pot”, din viaţa ta! Nu uita că mesajele pe care le transmiţi creierului ajung să fie executate de corpul tău.

CSÎD: Ce facem când slăbim, dar nu ne rezolvăm problemele reale care au dus la îngrăşare? Ce le spui clientelor tale?

I.R.: Dacă vrei să înveţi despre şi pentru tine, dacă înţelegi că nu poţi slăbi într-o lună zeci de kilograme adunate-n ani, dacă accepţi faptul ca un program de slăbire se derulează în timp, dacă poţi privi menţinerea ca pe un stil de viaţă, dacă îţi aloci timp să înveţi să mănânci corect şi raportat la nevoile tale, dacă faci lucrurile corect, nu există eşec. Şi nu există posibilitatea de a te întoarce la vechile greşeli, care au dus la îngrăşare. Sigur, aici excludem situaţiile în care îngrăşarea apare de la o boală sau de la administrarea unui tratament.

Vorbim despre îngrăşarea produsă din cauza greşelilor alimentare. Te poţi menţine, fără nici un fel de efort şi fără frustrări. De 12 ani, îmi menţin greutatea şi nu cred că m-a văzut cineva suferind, din lipsa mâncării. Mănânc tot ce-mi place, dar cu bun simţ. Mănânc o prăjitură, dar ”sancţionez” imediat răsfăţul, prin cuminţenie alimentară în zilele ce urmează. Mănânc o felie de pâine cu ceva pe ea, fără să fac din asta o obsesie că mă îngraş. Vă asigur că există viaţă după dietă! Dacă reuşim să fim stăpânii propriului corp.