Gingivita – cauze, tratament, prevenţie

Gingivita – descriere

Să aflăm ce este gingivita şi ce putem face ca să o prevenim şi să o combatem. Pentru început, trebuie să ştim că gingivita reprezintă inflamaţia gingiei. Gingia este reprezentată de porţiunea mucoasei orale care acoperă procesul alveolar din dreptul liniei muco-gingivale şi se termină sub forma unei margini gingivale libere de jur împrejurul fiecărui dinte.

Gingivita: cauze

Se pare ca gingivita are o cauză bacteriană oportunistă pe fondul unui răspuns imun slab sau ineficient, care este favorizată de diferiţi alţi factori: placa bacteriană, tartru, înghesuiri dentare, obturaţii neadaptate perfect cavităţilor, coroane neadaptate etc.

Cel mai important factor este placa bacteriană, pelicula fina ce rămâne ataşată suprafeţelor dentare, în lipsa unei igiene corecte, ce ulterior este invadată de anumite bacterii prezente în cavitatea bucală,  determinând astfel inflamaţia gingiei.

Dacă nu este instituită o igienă riguroasă, placa bacteriană invadează şi suprafaţa dentară subgingivală, determinând o inflamaţie şi mai gravă a gingiei. Tartrul depus este placa bacteriană calcificată. Singur nu este patogenic, dar suprafaţa sa rugoasă este ideală pentru retenţia microorganismelor. Înghesuirea dentară duce către acumularea foarte rapidă a plăcii bacteriene, mecanismele de autocurăţare fiind ineficiente.

Obturaţiile şi coroanele pot face mai mult rău decât bine: deşi macroscopic, adaptarea marginala este bună, de cele mai multe ori, poziţionarea marginilor sub nivelul gingiei nu este decât un factor iritant care se adaugă la acumularea plăcii şi a tartrului, ceea ce duce imediat la instalarea  gingivitei.

Tratament gingivita

Ca să putem vorbi despre tratament, trebuie să ne aducem aminte de cauza gingivitei şi anume prezenţa microorganismelor şi a produselor lor metabolice. De cele mai multe ori, faza iniţială a tratamentului ce include detartrajul, periajul profesional, îndepărtarea obturaţiilor debordante şi a coroanelor neadaptate precum şi instaurarea igienei corespunzătoare duce la dispariţia simptomatologiei.

Pacientul trebuie informat aşa că medicul dentist îi arată cu o oglindă diferenţa dintre papilele dentare sănătoase şi cele afectate, îi arată rezultatele testelor de placă bacteriană prin colorarea zonelor neigienizate, uşoara hemoragie la atingerea gingiei inflamate. Doar un pacient informat este un pacient motivat.

Prevenţia gingivitei

Prevenţia gingivitei este asemănătoare prevenţiei cariilor şi se bazează pe motivaţia pacientul de a conştientiza riscurile şi a lua măsuri în ceea ce priveşte igiena orală. Ţelul controlului plăcii bacteriene este prevenirea infecţiei marginii gingivale libere şi drept urmare a instalării gingivitei.

Ca măsuri clare, putem enumera îndepărtarea tartrului, eliminarea zonelor retentive ale zonelor dentare prin odontoplastie sau prin îndreptarea dinţilor cu un aparat ortodontic.

În măsurile de prevenţie orală, trebuie incluse dieta corespunzătoare şi igiena cavităţii bucale, de multe ori nefiind tratate cu seriozitate. O prevenţie orală de succes presupune recunoaşterea şi îndepărtarea tuturor iritanţilor ce pot leza mucoasa cavităţii bucale. Totodată, trebuie crescută rezistenţa organismului în faţa agenţilor patogeni şi a altor situaţii favorizante.

De câteva decenii, succesul în prevenţia problemelor dentare este condiţionat de folosirea individuală sau colectivă a fluorului, de reducerea cantităţii de zahăr din alimentaţie şi de controlul plăcii bacteriene prin mijloace de igienizare a cavităţii bucale. Daca in procesul zilnic de igenizare se foloseste ata dentara si apa de gura, cavitatea bucala se poate bucura de o protectie anti-bacteriala de mai lunga durata.

Când avem situaţii în care există punţi dentare, aparate fixe ortodontice, înghesuiri, duşurile bucale sunt recomandate ca mijloace suplimentare de igienizare, presiunea lichidului folosit reuşind să mobilizeze eventuale resturi alimentare sau placa bacteriana remanentă din zonele retentive.

În concluzie, gingivita este o inflamaţie reversibilă a gingiei care poate fi eradicată. Însă nerespectarea recomandărilor enumerate mai sus duce fără nici o excepţie la instalarea parodontitei.