Alergie la praf: cauze, simptome, diagnostic, tratament

Alergie la praf: descriere

Astazi, alergiile din care face parte si o alergie la praf este o problema recunoscuta, de proportii pandemice, afectand mai mult de 150 milioane de persoane numai in Europa. Tinand cont de tendinta evolutiva actuala, Academia Europeana de Alergie si Imunologie Clinica (EAACI) estimeaza ca in 15 ani mai mult de jumatate din populatia europeana va suferi de cel putin un tip de alergie.

Persoanele predispuse a deveni alergice, mai precis atopice, sintetizeaza un anume tip de anticorpi, (imunoglobulinele E), ca raspuns la o gama mai restransa sau mai larga de alergene din mediu. O parte din aceste alergene se afla in suspensie in aerul atmosferic, la care popular ne referim ca fiind „praf”. Astfel, termenul de alergie la praf s-a incetatenit si se foloseste pe scara larga.

Trebuie precizat insa ca, in general, nu particule vizibile din praf produc reactiile alergice si ca, evident, compozitia prafului din diverse medii e diferita.

Cauze de alergie la praf

Praful din atmosfera de afara poate contine, ca si alergene, particule microscopice de polenuri de plante sau de mucegaiuri, uneori si de animale (in preajma acestora), invizibile cu ochiul liber.
Predomina insa in compozitia lui, particule de poluanti atmosferici iritanti si co-sensibilizanti (diesel, dioxid de sulf, monoxid de carbon, oxizi de azot, ozone, agenti biologici etc) sau particule iritante de diverse dimensiuni, care pot contribui prin inflamatia mucoaselor expuse (respiratorii si oculare) la declansarea manifestarilor alergice la persoane predispuse.

Cum, din nefericire, in societatea  actuala, timpul mediu petrecut de un adult in spatii inchise, la domiciliu, serviciu etc, este de 23 ore/zi, dupa statisticile americane (si timpul unui copil asemanator), expunerea la praful de casa sau de interior este insa cea mai indelungata.
Alergia la praful de casa s-a studiat cu atentie in ultima suta de ani. Initial, se realizau testari cutanate chiar cu mostrele de praf aspirat din propriile locuinte ale pacientilor (praf autolog – 1921). Ulterior, s-au comercializat extracte de praf de casa care erau insa foarte diferite ca si compozitie in functie de locurile de origine, de ventilarea acestora, gradul de curatenie, incarcare cu mobilier si vechime/tip al acestuia, umiditate, insorire, prezenta a animalelor de companie, plantelor sau insectelor etc.

Intre 1960 si 1980 s-a evidentiat faptul ca cele mai importante alergene din praful de casa care induc frecvent sensibilizarea persoanelor cu afectiuni alergice (rinocojunctivite, astm) sunt niste artropode microscopice din clasa Arachnida, subclasa Acari, numite acarieni, cei mai importanti din punct de vedere alergenic fiind cei denumiti Dermatophagoides pteronyssinus si Dermatophagoides farinae.

Acestia sunt insecte microscopice care masoara intre 200 si 600 microni, poseda 4 perechi de picioare si sunt in medie 2000 acarieni per gramul de praf de casa. Ca exemplu, o saltea poate contine in jur de 2 milioane de acarieni. Ei sunt foarte dependenti de umiditatea mediului inconjurator, inmultindu-se rapid intr-o atmosfera cu peste 50% umiditate relativa si temperatura peste 25 grade. Predomina in mobilier tapitat, mochete, covoare, perdele, draperii, saltele, jucarii de plus, obiecte care nu pot fi curatate uzual la temperaturi peste 60 grade care i-ar distruge.

Mai recent, studiile si cercetarile moderne au evidentiat ca inflamatia alergica a mucoaselor umane, rinoconjunctivale sau bronsice, este determinata de fapt de particule mult mai mici generate de acesti acarieni, de 10-35 microni, care pot fi respirabile si ajung facil la nivelul celulelor raspunzatoare de declansarea inflamatiei alergice.

De principiu, alergia la acarieni capata nuante usor diferite de la persoana la persoana, putand evolua ca rinita alergica simpla, rinoconjunctivita, simpla sau asociata cu astm bronsic alergic sau chiar si cu manifestari cutanate de tipul dermatitei atopice.

Simptome pentru alergia la praf

Cele mai frecvente simptome includ: stranutul, mancarimea nazala, secretiile nazale apoase, uneori si mucoase, uneori si posterioare, faringiene, obstructia nazala, mancarime palatina, auriculara- intr-un cuvant rinita alergica.

Alteori, se pot adauga simptome de conjunctivita (lacrimare, mancarime oculara, ochii rosii sau pleoape inflamate).

Daca acestea sunt ignorate si nu se face evitarea expunerii la supraincarcarea alergenica a mediului de viata sau nu se trateaza, intr-un timp mai lung sau mai scurt, evolutia se poate completa cu simptome de astm (jena respiratorie cu apasare, strangere toracica, senzatie de sufocare, zgomot respirator in expir de tip suierator, tuse iritativa, secretii rino-sino-bronsice abundente).
Dermatita atopica poate fi si ea cauzata in mare masura de sensibilizarea la acarienii din praful de casa, incluzand eruptii cutanate foarte pruriginoase, cu roseata si iritatie, recurente la expunerea in medii nepotrivite.

Unii pacienti pot dezvolta si eruptii cutanate fugace, rapide, de tip urticarii de contact, sau chiar umflaturi, de tip angioedem de contact, la manipularea unor obiecte cu incarcatura mare de acarieni.

Diagnosticul de alergie la praf

Diagnosticul afectarii alergice este astfel nuantat de catre medicul alergolog pentru fiecare pacient in functie de particularitati si manifestari, si se pune bazandu-se in primul rand pe o anamneza amanuntita cu descrierea tipului si duratei simptomelor.

Secundar, se realizeaza si evaluarea obiectiva a raspunsului alergic imun prin testare cutanata prick (prin intepatura cutanata superficiala), metoda in general simpla si rapida, si/sau testare sanguina a prezentei serice a imunoglobulinelor E specifice alergenelor cautate.

In plus, in functie de specificul simptomelor fiecarui pacient, mai pot fi necesare explorari suplimentare pentru precizarea exacta a tipului de afectare de organ si a severitatii acesteia: spirometrie pentru evaluarea punctuala si in dinamica a debitelor si capacitatilor respiratorii pulmonare, consultatie ORL, oftalmologica, dermatologica, pediatrica etc. pentru detalierea si stadializarea afectiunilor mucoaselor sau organelor afectate.

Inca de la cele mai mici varste poate fi necesar contactul cu un medic alergolog si este pacat ca uneori se crede ca pentru cei mici nu exista mijloace de diagnostic sau acestea nu sunt relevante. Testarea cutanata prick este o metoda usoara, realizata actual cu lantete din plastic, de unica folosinta, atraumatice (contrar vechilor tehnici mai agresive de scarificare cu acul care nu se mai utilizeaza), fiind tolerata foarte bine chiar si de copiii sub 1 an.
Rezultatele se pot interpreta pe loc si corela cu simptomele si cu determinarea de IgE serice specifice pentru cresterea sensibilitatii si specificitatii diagnosticului.

Tratamentul pentru alergie la praf

Tratamentul afectiunilor alergice de acest tip, la acarienii din praful de casa, consta in mai multe posibilitati, din nou in functie de persistenta/severitatea simptomatologiei si optiunile individuale.

In primul rand se va incerca evitarea mediilor care declanseaza simptomele, in masura posibilitatilor, sau reducerea concentratiei de acarieni in aceste medii printr-o serie de masuri specifice detaliate amanuntit de medicul alergolog.

Secundar, se debuteaza tratamentul simptomatic care asociaza un tratament topic al mucoaselor expuse, nazale, oculare, bronsice (spalaturi nazale, oculare realizate corect) cu tratamentul farmacodinamic constand in principal din anti-histaminice, decongestionante si corticosteroizi topici, uneori bronhodilatatoare. Uneori este singurul tratament utilizat daca simptomele se calmeaza rapid si apar foarte rar.

Daca simptomele sunt persistente sau severe, deranjeaza activitatile zilnice, sau reapar mereu la oprirea tratamentului simptomatic, modificarile mediului nu sunt suficiente sau sunt greu de realizat, atunci se adauga optiunea tratamentului de „desensibilizare” specifica la acel alergen, numit imunoterapia specifica alergenica.

Astazi, acest tratament este mult mai la indemana medicului si pacientului decat in istoricul dezvoltarii lui, existand si in varianta orala sublinguala care poate fi autoadministrata la domiciliu, insa dupa un protocol si in conditii bine definite. De retinut ca este un tratament particular, avand efecte imunologice, pentru unele persoane cu contraindicatii chiar periculoase, astfel incat este indicat a se utiliza numai dupa diagnosticul si sfatul medicului alergolog. Este insa singurul tratament dovedit dupa ani de studii a influenta net favorabil evolutia pe termen lung a afectiunilor alergice de tipul celor la acarienii din praful de casa.

Recomandări medicale

Cum majoritatea populatiei afectate de acest tip de alergii se incadreaza in categoriile de varsta copii si tineri, sunt importante atat diagnosticul si tratamentul precoce, cat si educatia alergologica privind preventia dezvoltarii altor complicatii alergice suplimentare.

Avand in vedere ca factorii dovediti contributori ai cresterii frecventei, severitatii si heterogenitatii afectiunilor alergice actuale sunt inca evolutivi, numind astfel urbanizarea, industrializarea, cresterea poluarii, schimbarile climatice si nutritionale etc, singura optiune ramane optimizarea abordarii strategiilor preventive si de tratament individualizate fiecarui pacient de catre medicul sau alergolog.

In concluzie, prezentarea la alergolog (spontana sau prin indrumarea de catre medicul de familie, pediatru, ORL-ist, dermatolog etc) permite un diagnostic corect, prin metode simple, validate stiintific, urmat de o abordare personalizata a tratamentului, adaptata varstei, bolilor asociate, factorilor de mediu (social, profesional), capabila sa asigure disparitia simptomelor si evitarea potentialelor complicatii ale unei afectiuni aparent banale, dar suparatoare pentru cei in cauza, asa cum este alergia la acarienii din praful de casa.