Aluniţa: cauze, simptome, tratament

Ce este alunița

Aluniţa, denumită în termeni medicali nev melanocitic, este o leziune pigmentară cauzată de excesul de melanină.

Majoritatea oamenilor au între 10 şi 40 de alunițe. Aceştia sunt, în mare parte, inofensivi şi sunt de culori diverse, ce pot varia de la roz deschis până la roşu sau maro ori chiar negru.

Nevii melanocitici pot fi dobândiţi pe parcursul vieţii sau te poţi naşte cu ei – în cel din urmă caz, aceştia poartă numele de nevi melanocitici congenitali şi apar pe piele la vârsta de 1-2 ani. Însă, de cele mai multe ori, aluniţele apar şi se înmulţesc în copilărie (în special între vârstele de 2 şi 10 ani) şi adolescenţă, dar şi mai târziu pe parcursul vieţii, de obicei din cauza expunerii neprotejate la razele soarelui.

Persoanele care au pielea mai deschisă la culoare sunt mai predispuse la apariţia aluniţelor, la fel şi gravidele sau persoanele care obişnuiesc să se expună o perioadă îndelungată la soare.

Deşi este în general inofensivă, alunița poate deveni şi cancerigenă, în special cea apărută ca urmare a expunerii neprotejate la razele ultraviolete, favorizând instalarea unei forme grave de cancer al pielii, respectiv melanomul.

Simptome

La o aluniță, simptomele diferă în funcţie de tipul acestuia:

• Nevii congenitali – sunt aluniţe cu care te naşti şi se manifestă prin pete mici, medii sau mari, de culori şi texturi variate, ce apar în diverse zone ale corpului
• Nevi comuni (tipici) – sunt aluniţe de regulă rotunde, plate, într-o singură culoare (roz sau maro) cu care te poţi naşte sau pe care le poţi dobândi în copilărie
• Nevi displastici (atipici) – aceste aluniţe sunt benigne, dar pot imita aspectul melanomului: sunt asimetrice, îşi pot schimba culoarea şi au margini ridicate. Persoanele care au nevi displastici prezintă un risc mai crescut de a dezvolta melanom.
• Nevi albaştri – aşa cum le spune şi denumirea, sunt aluniţe congenitale sau dobândite albastre, gri-albăstrui sau chiar negru-albastru închis, plate sau uşor ridicate, fiind specifice populaţiilor asiatice
• Nevi Miescher – sunt aluniţe rotunde, ferme, dar moi la atingere, plate sau uşor ridicate la suprafaţa pielii, care pot prezenta fire de păr şi care apar de regulă pe faţă sau pe gât
• Nevi Unna  – sunt aluniţe moi maronii, similare celor Miescher, dar care pot avea aspectul unei zmeure şi care apar cu precădere pe braţe, trunchi sau gât
• Nevi Meyerson – sunt aluniţe înconjurate de o eczemă în formă de cerc, care provoacă mâncărime şi iritaţii. Acestea apar mai frecvent la bărbaţi, în jurul vârstei de 30 de ani.
• Nevi cu halou – sunt aluniţe înconjurate de un inel de tegument depigmentat
• Nevi Spitz – sunt aluniţe care apar de regulă până la vârsta de 20 de ani şi care pot sângera sau supura, fiind deseori confundate cu melanomul
• Nevi Reed – au diferite tente de brun, sunt bombaţi şi pot fi confundaţi cu melanomul
• Nevii melanocitici pot fi rotunzi, ovali sau pot avea forme neregulate şi culori diferite, putând varia în dimensiune de la câţiva milimetri la câţiva centimetri.

Persoanele care au foarte multe aluniţe, peste 100, prezintă un risc crescut de melanom, la fel şi persoanele care se expun la soare fără cremă de protecţie.

Dacă apar simptome precum durere, mâncărime intensă, sângerare, cruste la suprafaţa aluniţei, modificări de culoare, formă, dimensiune sau textură, mergi la medic pentru o evaluare! Vezi aici cum îţi dai seama dacă aluniţele tale sunt cancerigene.

Cauze

Alunița are ca principală cauză excesul de melanină – pigmentul care dă culoare pielii, ochilor şi părului – într-o anumită zonă a corpului.

Responsabile de această hiperproducţie de melanină pot fi: mutaţiile genelor RAS, climatul, anumite medicamente (vemurafenib, dabrafenib), moştenirea genetică (persoanele care au în familie o rude de gradul I cu multe aluniţe vor avea un risc mai mare de a avea simptome similare), expunerea la soare pe termen lung fără protecţie solară, diverse boli autoimune.

Alunița: diagnostic

Alunița poate fi diagnosticată doar pe baza simptomelor relevate la examenul clinic, dar pot fi necesare şi teste suplimentare dacă există suspiciuni de melanom sau alt tip de cancer de piele.

Acestea pot consta în: examinarea cu lampa Wood, biopsie excizională, biopsie „shave” (prin răzuirea aluniţei) sau biopsie tip „punch” (prin perforare).

Alunița: tratament

Majoritatea nevilor melanocitici sunt inofensivi şi nu necesită un tratament. Cu toate acestea, există situaţii când aluniţa respectivă este inestetică sau incomodă şi vrei să scapi de ea. De asemenea, dacă aluniţa are potenţial cancerigen sau este deja afectată de celule maligne, cel mai indicat este să te adresezi medicului pentru cea mai indicată metodă de tratament.

De regulă, nevii melanocitici sunt eliminaţi prin biopsie „shave” sau excizională (de preferat), cu anestezie locală. Medicul va recomanda ulterior examinarea probei cutanate la microscop, pentru a se asigura că nu există celule tumorale. De asemenea, aluniţele pot fi înlăturate prin electrocauterizare sau diferite terapii laser, care prezintă avantajul de a nu lăsa cicatrici, aşa cum este cazul intervenţiilor clasice.

Ţine cont însă că excizia aluniţelor pe cale chirurgicală poate lăsa cicatrici, unele chiar cheloide, inestetice, dar acestea pot fi ameliorate cu unguente speciale de cicatrizare. În plus, fumatul influenţează negativ procesul de reparare tegumentară, aşa că este indicată renunţarea la acest viciu.

Pentru a reduce riscul de apariţie a aluniţelor, dar şi a cancerului de piele, se recomandă folosirea cremelor cu SPF, evitarea expunerii la soare în intervalul 10-17 în sezonul cald, purtarea unei pălării, a bluzelor cu mânecă lungă şi a pantalonilor lungi, care acoperă bine pielea.

Autor: Paula Rotaru

Surse: healthline.com, dermnetnz.org, cincinnatichildrens.org