Ambliopia: cauze, simptome, complicații, diagnostic, tratament

Descriere

Ambliopia sau “ochiul lenes” reprezinta vederea slaba a unuia dintre ochi (exista insa si cazuri bilaterale) in ciuda structurii normale a globului ocular, in ciuda corectiei defectului refractiv (daca acesta exista).

Ambliopia este o problema de sanatate relativ frecventa, care apare in copilarie. Se apreciaza ca in SUA 3% dintre copii sunt diagnosticati cu ambliopie.

Ambliopia poate fi usoara, moderata sau severa. Poate fi unilaterala sau bilaterala.

Cauzele ambliopiei

Cel mai frecvent, ambliopia apare ca urmare a unei diferente refractive intre cei doi ochi, ochiul cu defect mai mare de refractie, devenind ambliop.- ambliopie anizometropica

O alta cauza importanta a ambliopiei este strabismul, caz in care,  ochiul care deviaza devine ambliop. In general ambliopia strabica este mai profunda.

O alta forma de ambliopie este cea ametropica, care este de obicei bilaterala si este cauzata de prezenta defectelor mari refractive la ambii ochi.

Ambliopia de deprivare apare atunci cand axa vizuala este obstructionata (ptoza palpebrala, cataracta congenitala, hemoragie intravitreeana etc), cand dupa rezolvarea obstructiei nu exista recuperare vizuala asa cum era de asteptat.

Factori de risc

– Ambliopie in familie

– Existenta unor vicii de refractie mari in familie

– Strabismul

– Ptoza palpebrala congenitala etc

Simptome de ambliopie

De cele mai multe ori ambliopia este muta clinic. Neindemanarea unui copil, accidentarea frecventa prin neaprecierea corecta a distantelor pot fi un semnal de alarma pentru existenta ambliopiei.

Prezenta strabismului convergent este aproape echivalenta cu existenta ambliopiei ochiului deviat. Adoptarea unor pozitii compensatorii ale capului poate sugera existenta ambliopiei.

Diagnosticul de ambliopie

Diagnosticul se pune in urma examenului oftalmologic complet, atunci cand exista diferente de acuitate vizuala intre cei doi ochi.

Cand acuitatea vizuala nu poate fi masurata, comportamentul vizual, testele de binocularitate, examenul refractiv al ochiului pot sugera diagnosticul de ambliopie.

Vizita la medicul oftalmolog (cu interes in oftalmopediatrie) este recomandata odata ce s-a diagnosticat existenta ambliopiei.

Investigatii

Examenul complet oftalmologic.

Arareori se asociaza investigatii imagistice sau electrofiziologice.

Tratamentul ambliopiei

Tratamentul se adreseaza in primul rand viciului de refractie, obstacolului ce poate determina ambliopia de deprivare.

Odata corectate cele de mai sus, taratamentul propriu-zis al ambliopiei se face prin ocluzia ochiului sanatos si stimularea celui lenes. Numarul de ore si perioada de ocluzie variaza in functie de gravitatea ambliopiei. In timpul acestui tratament medicul oftalmolog va monitoriza pacientul la intervale scurte de timp.

Este important de mentionat ca in general recupererea vizuala are loc pana la varsta de 6-7 ani.

De aceea este extrem de important ca parintii sa inteleaga importanta tratamentului de ocluzie si sa faca tot posibilul ca cel mic sa accepte acest tratament (in formele de ambliopie profunda, in prima parte a tratamentului de ocluzie copilul este nefericit, plangacios pentru ca nu vede cu ochiul bun acoperit.)

Complicatii

Monitorizarea tratamentului este importanta nu numai in aprecierea castigului vizual, dar si pentru controlul acuitatii vizuale a ochiului ocluzat, astfel, in cazul copiilor foarte mici, ocluzia indelungata a unui ochi poate duce la ambliopizarea acestuia.

Alte complicatii ale tratamentului de ocluzie se refera la infectii ale ochiului ocluzat, accidente ale copilului in prima perioada de ocluzie cand vederea este inca scazuta.

Profilaxie

Examenul oftalmologic de rutina la varsta mica pana la 3 ani /4 ani poate determina diagnosticarea ambliopiei in perioada in care cu tratament recuperarea vizuala poate fi totala (pana la 6-7 ani).