Angina pectorală: simptome, tratament

Angina pectorală este consecinţa ischemiei miocardice cauzată de un dezechilibru între necesarul miocardic de O2 şi aportul realizat prin fluxul sangvin coronarian.

În timp ce necesarul miocardic de O2 poate fi crescut prin creşterea frecvenţei cardiace, a stresului parietal sau a contractilităţii miocardice, scăderea aportului este de cele mai multe ori consecinţa obstrucţiei coronariene realizată cel mai frecvent ca urmare a prezenţei leziunilor coronariene aterosclerotice. Mai rar, scăderea aportului de O2 este secundară vasospasmului coronarian (angina Prinzmetal) sau scăderii conţinutului de O2 sangvin (boli cardiace congenitale cianogene, anemie, anomalii ale hemoglobinei, intoxicaţii etc.).

Mecanismele de apariţie a durerii anginoase precum şi căile neuronale implicate nu sunt încă pe deplin înţelese. În timpul ischemiei miocardice, se presupune că angina pectorală este consecinţa excitării receptorilor chemosensibili (modificări metabolice ale echilibrulu acido-bazic, modificări electrolitice) şi a mecano-receptorilor (modificări de contractilitate) cu localizare intracardiacă. La nivelul măduvei, impulsurile aferente simpatice cu origine cardiacă pot converge cu impulsuri de la alte structuri somatice toracice explicând astfel localizarea toracică a durerii.

Angina pectorală: simptome

Angina pectorală este descrisă ca disconfort sau durere prezentă pe o arie variabilă în zona retrosternală sau precordială, asociată de obicei cu efortul, cu o iradiere variabilă, însoţită uneori de tulburări vegetative (anxietate, transpiraţii, greaţă etc.)

Angina pectorală: diagnostic

Diagnosticul se pune în urma mai multor tipuri de investigaţii:

Investigaţii de laborator

Identificarea factorilor de risc pentru ateroscleroză (hipercolesterolemia şi alte dislipidemii, hiperglicemia, toleranţa alterată la glucide) contribuie la cuantificarea riscului cardiovascular global şi pot aduce argumente utile în stabilirea diagnosticul pozitiv la pacienţii cu angină pectorală. De aceea, toţi pacienţii suspectaţi că ar avea boli cardiovasculare cronice trebuie să realizeze evaluarea colesterolului total şi a fracţiunilor acestuia (LDL şi HDL), a trigliceridelor, a creatininei serice şi a glicemiei.

Electrocardiograma de stres (testul de efort ECG)

Evaluarea modificărilor electrocardiografice la efort este deosebit de utilă în cazul pacienţilor cu angină în prezenţa unei ECG de repaus normal. Creşterea consumului miocardic de O2 poate fi făcută prin efort fizic (covor rulant, cicloergometru) sau farmacologic (dobutamină) în cazul celor incapabili să facă efort fizic. Utilitatea testului de efort ECG este scăzută în cazul pacienţilor cu risc scăzut de boli cardiovasculare şi este dependentă de factori care ţin de subiect (gradul de antrenament fizic, capacitatea de efort, răspunsul hemodinamic la efort etc.). Testul de efort nu are valoare diagnostică, este un instrument util pentru cuantificarea severităţii bolii coronariene la pacientul cu angină pectorală stabilă.

Angina pectorală: tratament

Tratamentul anginei cronice stabile se bazeză pe cinci componente distincte care, deşi vor fi discutate individual, trebuie să fie luate în considerare simultan la fiecare pacient:

• identificarea şi tratamentul bolilor asociate care pot precipita sau agrava angina

• controlul factorilor de risc coronarian

• aplicarea de metode generale şi non-farmacologice (modificarea stilului de viaţă)

• tratament farmacologic

• revascularizare miocardică intervenţională sau chirurgicală

Dintre clasele terapeutice utilizate în tratamentul anginei stabile, unele s-au dovedit eficiente pentru reducerea mortalităţii (aspirina, IECA, hipolipemiante), în timp ce altele s-au dovedit a fi utile doar pentru ameliorarea simptomatologiei fără a avea efect asupra supravieţuirii (nitraţi, beta-blocante, antagonişti ai canalelor de calciu).

Angina pectorală: când trebuie mers urgent la medic

Orice persoană care nu a fost încă diagnosticată cu angină ar trebui să sune la serviciul de urgență 112 dacă se confruntă cu o durere în peiept persistentă, care nu trece după câteva minute de odihnă. Aceasta pentru că poate fi vorba de un infarct de miocard.

Surse: Cardiologie, Editura Universitară “Carol Davila” Bucureşti, 2016, www.nhs.uk

Articol actualizat în 2022.