Anorexia nervoasă: tratament

Ce este anorexia nervoasă?

Anorexia nervoasă este o tulburare psihică severă din categoria tulburărilor alimentare, caracterizată prin menţinerea unei greutăţi corporale mici, inadecvate şi printr-o deformare a imaginii propriului corp cu teama persistentă de îngrăşare.

Cauzele aparitiei anorexiei nervoase

Nu există o singură cauză a acestei boli, acestea putând fi împărţite în trei mari categorii :
• cauze biologice
• cauze psihologice
• cauze sociale şi culturale

1. Cauzele biologice:

• Factori genetici – s-a demonstrat că există un procent crescut de tulburări de conduită alimentară, de tulburări de dispoziţie şi tulburări anxioase în familiile persoanelor cu anorexie. De aici reiese faptul că toate aceste tulburări împărtăşesc un trunchi genetic comun.
• Factori neurobiologici – s-au găsit corelaţii strânse între neurotransmiţătorul serotonină şi diferite fenomene psihologice precum dispoziţia, somnul, pofta de mâncare şi funcţia sexuală.
• Factori nutriţionali – Carenţa anumitor nutrienţi, ca de exemplu tirozina, serotonina şi respectiv carenţa de vitamina B1, deficitul de Zinc ar putea fi implicate în apariţia anorexiei, precum şi a altor tulburări afective.

2. Cauze psihologice

Numeroase cercetări asupra factorilor psihologici sugerează că anumite tendinţe în gândire şi percepţie pot contribui la menţinerea sau la riscul de apariţie a anorexiei.

• tulburare a imaginii corporale despre sine – pacienţii anorectici au tendinţa de a supraestima dimensiunile sau grăsimea corpului lor. Aflându-se într-o permanentă luptă de a atinge aşteptări iraţionale legate de propria greutate şi imagine, imposibil de atins fizic, stima de sine scade progresiv.
• trăsături de personalitate predispozante – un nivel înalt de obsesionalitate, stima de sine scăzută, capacitate mare de restricţie ( rezistenţă la tentaţii) şi nivele clinice de perfecţionism.
• co-morbidităţi psihopatologice – cele mai frecvente fiind depresia clinică, tulburările de spectru anxios, tulburarea obsesiv-compulsivă, tulburarea de personalitate tip borderline; uneori poate coexista şi abuzul de substanţe.

3. Cauze sociale şi culturale

• Promovarea slăbirii ca forma ideală feminină în rândul ţărilor vestice industrializate, mai ales prin mass media.
• Profesia – Anumite grupe profesionale, cum ar fi balerinele, gimnastele şi manechinele/foto-modelele prezintă un risc crescut de a dezvolta tulburări de conduită alimentară decât alte grupe profesionale.

Anorexia nervoasă: simptome

Anorexia nervoasă este o tulburare psihosomatică extrem de complexă, implicând componente psihologice, neurobiologice şi socioculturale.

Bolnavul de anorexie nervoasă nu e lipsit neapărat de poftă de mâncare, mănâncă intenţionat foarte puţin astfel încât Indicele de Masă Corporală ajunge la 17,5kg/m2 sau mai mic.

Malnutriţia severă cauzată de restricţia alimentară determină prin ea însăşi tulburări psihice şi cognitive importante: tulburări de dispoziţie, iritabilitate, disforie, tendinţa la izolare socială, tulburări de concentrare şi memorie.

La nivel somatic, malnutriţia din anorexia nervoasă poate determina multiple simptome:

• afectare endocrină: amenoree, creşterea nivelului cortizolului, reducerea concentraţiei, hipoglicemie cu scăderea insulinei, scăderea capacităţii de concentrare a urinei (forme uşoare de diabet insipid);
• afectare cardiovasculară: hipotensiune arterială, bradicardie sinusală, palpitaţii, aritmii cardiace;
• afectare gastrointestinală: dureri şi meteorism abdominal, constipaţie, leziuni ale esofagului (esofagite, eroziuni sau stricturi esofagiene), hipertrofia glandelor parotide şi submandibulare;
• afectare dermatologică: tegumente reci, subţiri, uscate, unghii casante, păr friabil;
• afectări în sfera ORL: stomatite, laringite repetate, afectarea smalţului dinţilor, carii dentare frecvente;
• afectări ale aparatului locomotor: osteoporoza, fracturi osoase, întârzieri în creştere;
• afectare hematologică: anemie, leucopenie, trombocitopenie.
• afectare cerebrală: lărgirea ventriculilor cerebrali şi un grad de atrofie cerebrală.

Anorexia nervoasă: diagnostic

Criteriile cele mai utilizate la diagnosticarea anorexiei sunt cele ale clasificării DSM – IV – TR (Manualul Diagnostic şi Statistic al Tulburărilor Psihice) a Asociaţiei Americane de Psihiatrie. Conform acestuia, anorexia nervoasă este definită prin:

• refuzul de a menţine greutatea corpului la/deasupra greutăţii normale pentru vârsta şi înălţimea persoanei respective sau incapacitatea de a atinge greutatea normală în faza de creştere (greutatea este sub 85% din cea recomandată);
• frică intensă de a creşte în greutate sau de a se îngrăşa, chiar dacă persoana este subponderală;
• perturbări ale modului în care persoana îşi percepe greutatea şi forma corpului, acestea având o mare influenţă asupra autoevaluării;
• amenoree (absenţa a trei cicluri menstruale consecutive).

Deşi testele biologice pot ajuta la diagnosticul de anorexie, diagnosticul se bazează pe o combinaţie de comportamente, de credinţe şi experienţe relatate, precum şi caracteristici fizice ale pacientului. Anorexia nervoasă este de obicei diagnosticată de psihologi clinicieni sau psihiatri.

Tratamentul pentru anorexie nervoasă

Creşterea în greutate către valorile normale este principalul obiectiv în anorexia nervoasă, mai ales în cazurile severe, care necesită spitalizare. În cazuri deosebit de grave, există proceduri de internare non-voluntară la solicitarea familiei, cu avizul medicului psihiatru. În majoritatea cazurilor, persoanele bolnave sunt tratate ambulator, de către medici psihiatri în colaborare cu psihologi clinicieni şi nutriţionişti.

Psihoterapia. Abordarea psihoterapeutică a pacienţilor cu anorexie este dificilă din cauza lipsei de motivaţie a acestora. Din acest motiv se recomanda ca psihoterapia să fie efectuată de către profesionişti familiarizaţi cu problemele specifice persoanelor cu anorexie nervoasă. Studiile efectuate susţin eficienţa terapiei cognitiv comportamentale, terapiei de familie, terapiei de susţinere şi consilierii centrate pe nutriţie.

Complicaţii, Evoluţia anorexiei nervoase

Anorexia este considerată ca fiind una dintre tulburările psihiatrice cu o rată înaltă de mortalitate (circa 10 % ), iar riscul de suicid la bolnavii de anorexie nervoasă este mai mare decât în populaţia generală şi este considerată a fi o cauză majoră de deces.

Se estimează că „mai puţin de jumătate din bolnavi se vindecă complet, o treime se ameliorează”, iar „20 % rămân suferinzi cronici”. Pacienţii cronici rămân şi după ameliorarea simptomelor cu tulburări de personalitate care necesită perioade îndelungate de psihoterapie – de orientare analitică, cognitivă sau suportivă.

Ce complicații poate da anorexia nervoasă?

În cazul în care persoanele anorexice nu solicită ajutor medical, pe termen lung, acestea riscă probleme de sănătate precum:

• infertilitatea;
• probleme de dezvoltare în cazul adolescenților;
• osteroporoză;
• hipotensiune, insuficiență cardiacă;
• probleme de concentrare și de memorie;
• imunodeficiență, anemie.

Anorexia nervoasă: recomandări medicale, Profilaxie

Depistarea şi tratamentul precoce al anorexiei sunt importante pentru recuperare şi prevenirea evoluţiei progresive a bolii spre complicaţii sau deces. Cu cât are o durată mai mare anorexia, cu atât este mai dificil de a corecta comportamentul alimentar inadecvat. Deoarece majoritatea cazurilor de anorexie debutează în adolescenţă, membrii familiei ar trebui să fie primii care să recunoască simptomele afecţiunii.

Din păcate, nu exista screening de rutină pentru tulburările de alimentaţie. Persoanele cu anorexie, fără a conştientiza pericolul la care se autoexpun, de obicei nu cer ajutor specializat. De cele mai multe ori familia sau prietenii insistă şi încurajează pacientul să ceară îngrijiri de specialitate. Totuşi, simptomele pot fi evidente doar după ce anorexia a fost prezentă pentru o lungă perioadă de timp.

Surse: www.nhs.uk, www.nimh.nih.gov

Articol actualizat în 2022.