Anomaliile de erupţie sau de poziţie ale dinţilor pot fi detectate clinic la vârste foarte fragede. De multe ori, părinţii sunt surprinşi când, la un control stomatologic de rutină, sau la o programare pentru o banală plombă, află de la medicul stomatolog că ar trebui să consulte un ortodont pentru a preveni apariţia şi dezvoltarea unei anomalii dento-maxilare la copilul lor.
Desigur, atunci când este posibil, e bine ca intervenţia medicului ortodont să fie una cât mai precoce, ideal chiar înainte ca anomalia să se producă. Vorbim aici de aşa numita ortodonţie interceptivă.
E greu însă să vorbim de vârsta ideală pentru a purta un aparat ortodontic. Totuşi, ‘perioada de aur’ ar fi între 7-12 ani pentru un aparat ortodontic mobil.
Din păcate, succesul tratamentului cu aparatul ortodontic mobil depinde foarte mult de cooperarea micului pacient. Cu alte cuvinte, dacă părintele nu reuşeşte să motiveze copilul să poarte acest aparat în fiecare noapte şi cel puţin 3 ore în timpul zilei, tratamentul nu este un succes.
Din fericire, există o alternativă a aparatului ortodontic mobil, şi anume aparatul dentar fix, care are o eficienţă spectaculoasă la orice vârstă, plus avantajul că nu poate fi dat jos de către pacient.
Aparatul dentar este format din nişte brackeţi, amplasaţi pe suprafaţa vestibulară, ce pot fi de metal (mai puţin estetică dar cea mai rapidă modalitate de îndreptare, datorită frecării mai mici între componentele aparatului), sau de ceramică (foarte estetici, de culoarea dinţilor).
Prin mijlocul acestor brackeţi trece un arc metalic fixat prin intermediul unor ligaturi. În ultima perioadă, au apărut şi aparate dentare amplasate pe suprafaţa palatinală şi linguală a dinţilor, pentru a ascunde practic purtarea aparatului, aceasta tehnică fiind mai scumpă datorită complexităţii şi a materialelor implicate, însă rezultatele apar mai greu, prin urmare metoda se adresează mai ales adulţilor cu o viaţă socială şi profesională intensă.
Ştim că aparatele dentare funcţionează cel mai bine în copilărie datorită creşterii oaselor maxilare şi totodată sunt şi cel mai bine tolerate în această perioadă, dar modalitatea de funcţionare a deplasării dinţilor pe arcadă prin resorbţie şi apoziţie osoasă îl face la fel de eficient şi în perioada adultă.
Motivarea însă poartă un rol foarte important, şi anume părintele împreună cu medicul stomatolog au rolul de a-l convinge pe micuţul pacient că purtarea aparatului dentar este foarte importantă pentru el şi că necesită şi o responsabilitate majoră.
Copilul trebuie să înţeleagă riscurile care vor apărea în cazul în care nu va purta aparatul dentar (va avea dinţii înghesuiţi, strâmbi, va face carii, va avea o mulţime de probleme parodontale în viitor).
Trebuie să i se explice că purtarea aparatului este ABSOLUT nedureroasă. În primul rând, înainte de montarea aparatului dentar, medicul ortodont face o examinare minuţioasă a poziţiei dinţilor şi a structurii mandibulei şi a maxilarului. În unele situaţii, dacă dantura este prea înghesuită, poate fi nevoie de extragerea unui dinte, pentru a le face loc celor înghesuiţi.
În funcţie de problemele danturii şi de specificitatea lor, medicul ortodont recomandă aparate metalice sau ceramice fixe, mobile sau chiar unele „invizibile”.
Cele invizibile se fixează în spatele dinţilor şi, prin urmare, nu afectează cu nimic aspectul zâmbetului pe durata purtării lor.
Medicul ortodont este însă cel care poate pune un diagnostic şi recomanda un trament individualizat. Tot el alege şi tipul de aparat ortodontic ce va fi folosit de pacient.
După fixarea unui aparat dentar, trebuie acordată o atenţie sporită igienei orale. În componentele metalice ale aparatului pot rămâne particule alimentare care pun în pericol sănătatea danturii.
De aceea, specialiştii recomandă folosirea periuţelor interdentare pentru curăţarea zonelor greu accesibile şi a pastelor de dinţi special pentru dinţi sensibili, dar şi utilizarea aţei dentare special creată pentru curăţarea aparatelor ortodontice fixe .
În plus, specialiştii recomandă, cel puţin în primele luni după fixarea aparatului, consumul unor alimente moi, care nu solicită prea mult dantura, şi limitarea alimentelor dulci sau acidulate.
După poziţionarea corectă a dinţilor pe arcadă şi după îndepărtarea aparatului, rădăcinile nu sunt complet fixate în os şi va fi nevoie de o perioadă de purtare a unui aparat individualizat de contenţie ce păstrează rezultatul aparatului ortodontic şi împiedică apariţia recidivelor, adică revenirea în poziţia lor iniţială.
În funcţie de ce recomandă medicul ortodont, aceasta poate fi un arc (metal sau fibră de sticlă) cimentat cu ajutorul unei răşini compozite pe suprafaţa palatinală şi linguală a dinţilor, sau nişte gutiere de contenţie (mulaje ale dinţilor) ce sunt purtate noaptea timp de 6 luni – 1 an.
Decizia este 100% a medicului ortodont, în funcţie de complexitatea cazului şi de indicaţiile planului de tratament.
În ultima perioadă, tot mai multe persoane adulte poartă aparate ortodontice din diverse motive, mai ales că acestea au devenit mai puţin incomode şi mai puţin vizibile. Uneori, purtarea unui aparat ortodontic este necesară pentru corectarea unor anomalii dentomaxilare, înainte de a fi prea tarziu.
În alte cazuri, oamenii vor să arate mai bine, prin rezolvarea acestei probleme estetice care îi preocupă de multă vreme. Nu trebuie să uităm că şi problemele de natură fizionomică sau estetică pot duce, în timp, la afectarea danturii.
Dinţii incorect poziţionaţi sau problemele de ocluzie pot duce la uzura dinţilor, carii dentare complicate, afecţiuni gingivale şi chiar la probleme grave pentru care se recurge la protezare sau la alte soluţii reconstructive, iar uneori chiar la proceduri chirurgicale complicate.
Aparatele ortodontice sunt o soluţie frecventă pentru poziţionarea corectă a dinţilor, însă medicul ortodont poate indica şi alte soluţii de tratament, precum: aparate de contenţie mobile, gutiere sau dispozitive cranio-cervicale de tracţiune.
Conform specialiştilor din domeniu, pot apela la această soluţie persoanele care se confruntă cu una din următoarele situaţii: dinţii de sus şi cei antagonisti nu oclud (nu calcă) corect, dinţii sunt strâmbi sau disproporţionaţi unul faţă de celălalt sau au spaţii mari între ei, maxilarele sunt disproporţionate unul faţă de celălat sau faţă de mărimea întregii feţe.
De asemenea, aparatul este indicat şi în cazul în care apar dureri la nivelul maxilarelor şi dacă există dificultăţi la masticaţie.
Ortodonţia nu are limită de vârstă foarte mare. Se pot trata copii de la vârste de 5 ani, dar şi adulti de 40 de ani. Cu cât mai timpuriu este tratată problema, cu atât avem la dispoziţie mai multe opţiuni.
CSID.ro nu furnizeaza sfaturi medicale similare celor pe care le puteti primi de la medicii care efectueaza consultatia si care vin in contact cu realitatea cazurilor dvs. CSID.ro nu isi propune sa inlocuiasca consultul medical de specialitate, informatia prezentata pe acest site are un caracter informativ. Utilizatorii nu trebuie sa isi fundamenteze actiunile viitoare pe sfaturile furnizate de CSID.ro, pentru ca intotdeauna diagnosticul medical necesita consultarea in persoana a unui medic specialist. GÂNDUL MEDIA NETWORK SRL nu este responsabila pentru aplicarea defectuoasa sau nereusita vreunui tratament. Informatiile de pe site si materialele aferente sunt oferite spre folosire "asa cum sunt" fara garantii de nici un fel.