Boala de disc degenerativă: simptome, cauze, tratament

Boala de disc degenerativă reprezintă un cumul de simptome asociate cu îmbătrânirea şi care se pot agrava odată cu înaintarea în vârstă. Degenerarea discurilor vertebrale nu este urmată obligatoriu de manifestări fizice, precum durerea lombară care radiază pe picioare, durerea cervicală (de gât), slăbiciunea musculară sau amorţeala membrelor. De altfel, boala degenerativă a discului este destul de variabilă prin natura şi severitatea ei.

Discurile intervertebrale leagă vertebrele din care este compusă coloana vertebrală şi sunt compuse dintr-un inel exterior fibros şi rezistent şi un ţesut gelatinos elastic situat în centrul lor. Aceste discuri au rol de „amortizor”, conferindu-i coloanei vertebrale protecţia la şocurile produse de mişcări ample sau bruşte, precum săritul, ridicarea unor greutăţi sau alergatul.

Odată cu înaintarea în vârstă, ţesutul gelatinos din compoziţia discurilor intervertebrale se reduce şi astfel dispare protecţia amintită mai sus. Însă acest proces natural poate declanşa sau agrava unele afecţiuni ale coloanei vertebrale, precum stenoza spinală, osteoartrita sau hernia de disc.

Există însă măsuri care pot preveni apariţia acestor complicaţii, precum şi metode de tratament eficiente.

Boala de disc degenerativă: simptome

Boala de disc degenerativă poate fi în cazul unor pacienţi asimptomatică, în vreme ce la alţii sunt prezente dureri puternice, care le pot afecta calitatea vieţii. De regulă, simptomele se agravează pe măsura înaintării în vârstă, când apar şi complicaţii, aşa cum este osteoartrita, care se manifestă prin dureri de spate şi senzaţie de înţepenire a acestuia.

Cel mai frecvent şi timpuriu simptom al bolii de disc degenerative este durerea de spate care radiază spre coapse şi picioare. Alte manifestări includ:

• furnicături sau amorţeală la nivelul membrelor inferioare
• durere cervicală care se întinde spre umeri, braţe sau mâini
• spasme musculare în zona lombară sau cervicală
• dureri în poziţia aşezat, la ridicare sau răsucire
• perioade de durere severă, care scade după câteva zile sau săptămâni
• slăbiciune în mâini sau picioare (în special la niveşlul gleznelor)
• incapacitate de a ridica piciorul

Durerile specifice bolii de disc degenerative se pot agrava în poziţia şezut, aplecat sau în momentul întoarcerii trunchiului. De regulă, mersul pe jos şi întinderea corpului în poziţia culcat ajută la ameliorarea durerilor.

Cauze

Pe măsură ce îmbătrânim, discurile intervertebrale îşi pierd din ţesutul gelatinos care are rol de protecţie în faţa şocurilor. De asemenea, presiunea la care este supusă zilnic coloana vertebrală îşi poate pune amprenta şi asupra sănătăţii acestor discuri intervertebrale. Alte cauze ale deteriorării discurilor intervertebrale pot fi:

• Leziuni osoase minore
• Hernia de disc
• Îngustarea canalului spinal (stenoza spinală)
• Leziuni ale cartilajelor
• Obezitatea
• Fumatul
• Loviturile puternice cauzate de cădere sau accidente rutiere
• Efortul fizic intens

Diagnostic

Diagnosticul de boală de disc degenerativă se stabileşte pe baza examenului fizic, dar şi a investigaţiilor imagistice, la recomandarea medicului. În primul rând, se va face o evaluare a istoricului medical şi a simptomelor pe care le prezintă pacientul.

Medicul îi poate cere pacientului să stea într-o anumită poziţie sau să facă anumite mişcări, cu scopul de a afla localizarea exactă a durerii şi de a testa reflexele motorii.

În completarea acestor teste clinice, medicul poate solicita efectuarea CT, IRM, mielogramă sau a unei discograme (discografii) – aceasta din urmă constă în injectarea unei substanţe de contrast în centrul moale al unui disc şi, în urma unei radiografii sau tomografii, se pot identifica eventualele fisuri.

Boala de disc degenerativă: tratament

Tratamentul simptomelor specifice bolii de disc degenerative constă în kinetoterapie, terapie ocupaţională, exerciţii fizice (yoga, pilates, meers pe jos, înot)), injectarea de steroizi la nivelul articulaţiilor, administrare de antiinflamatoare nonsteroidiene, pierderea în greutate, purtarea unor corsete sau brâuri speciale ori, în cazurile grave, în intervenţie chirurgicală.

O altă metodă de ameliorare a durerilor este reprezentată de anuloplastia intradiscală electrotermală, o procedură care duce la contractarea fibrelor de colagen, ca urmare a acţiunii căldurii, proces care ajută la repararea discurilor fisurate.

Dacă terapiile standard nu dau rezultate în termen de 3 luni, se poate lua în calcul varianta intervenţiei chirurgicale, mai ales dacă pacientul suferă de dureri de spate sau de picioare care îl împiedică să-şi desfăşoare activitatea, amorţeală sau slăbiciune la nivelul membrelor inferioare, dificultăţi la mers etc.

Aceste opţiuni chirurgicale pentru corectarea discurilor intervertebrale sunt: fuziunea spinală (prin fuziunea oaselor se poate preveni durerea în timpul mişcării şi se recapătă stabilitatea), decompresia coloanei vertebrale prin scoaterea laminei – osul care formează partea din spate a canalului spinal – şi a altor ţesuturi moi, cu scopul de a crea mai mult spaţiu şi de a permite îndepărtarea osteofitelor (decompresia poate fi de mai multe tipuri: laminectomie, laminotomie, foraminotomie, laminoplastie).

O nouă metodă de tratament, care se află încă în stadiul de cercetare, este terapia cu celule stem, care încurajează cartilajul să se regenereze şi, astfel, să fie prevenite leziunile discurilor intervertebrale şi, implicit, durerile.

Surse: medicalnewstoday.com, www.cedars-sinai.org

Articol revizuit în 2022.