Boala inflamatorie pelvina este una dintre cele mai importante complicatii ale bolilor cu transmitere sexuala. Din cauza complicatiilor pe care le poate da pe termen lung si scurt diagnosticul trebuie pus rapid si tratamentul inceput corespunzator.
Variatii:
Apare in aproape 70% din cazuri la femei cu varsta sub 25 de ani. Incidenta maxima se intalneste intre 20 si 24 de ani.
Desi cea mai frecventa cauza a aparitiei BIP este contactul sexual, germenii mai pot patrunde in organismul femeii si prin alte mijloace cum ar fi:
Factori de risc
Cai de transmitere:
Cea mai frecventa cale de transmitere o reprezinta contactul sexual, respectiv infectia cu Chlamydia Trachomatis si Neisseria Gonorrhee a vaginului, a colului uterin cu ascensionarea catre uter, trompe uterine si ovare. Mai rar poate aparea ca urmare a unui proces infectios de vecinatate cum ar fi o apendicita sau o diverticulita.
Paleta simptomelor poate fi de la usoara pana la severa. In cazul BIP-ului care are ca si cauza de aparitie infectia cu Chlamydia, poate sa nu existe nici un fel de manifestare clinica.
La examenul clinic general putem intalni febra si dureri abdominale joase. La examenul local (examenul cu valve si tuseul vaginal) putem intalni leucoree, sensibilitatea colului la atingere, sensibilitatea uterului la mobilizare, col care sangereaza la atingere, zone anexiale dureroase.
Cel mai frecvent:
1. Leucoree (secretie) purulenta, urat mirositoare
2. Durere abdominala localizata la nivelul organelor genitale sau generalizata
3. Febra variind intre 38 si 40C
Alte simptome nespecifice:
• cicluri menstruale neregulate sau sangerari vaginale intermenstruale
• dismenoree (menstruatii dureroase)
• dureri pelvine la ovulatie
• dispareunie (act sexual dureros)
• sangerari dupa actul sexual
• greturi cu sau fara varsaturi
• disurie( usturimi la urinat)
In cazul in care diagnosticul clinic este dificil de stabilit, prima metoda de diagnostic de ales ar putea fi ecografia.
Este o metoda neinvaziva si la ora actuala la indemana marii majoritati a unitatilor sanitare. Echografia transvaginala ofera informatii in legatura cu uterul si ovarele. Trompele uterine se vizualizeaza in situatii patologice cand sunt destinse in urma unui proces infectios.
Ecografia abdominala vine in completarea celei transvaginale aducand informatii despre intregul continut al pelvisului. Alte modalitati de diagnostic sunt RMN-ul si CT-ul. Se folosesc mai rar, din cauza raportului nevaforabil beneficiu/cost si a iradierii la care ar fi supuse adolecentele.
Laparoscopia exploratorie si diagnostica este metoda de ales in cazul in care celelalte metode nu traseaza diagnosticul iar simptomatologia persista. Avantajul consta in faptul ca recuperarea este rapida si atunci cand se impune este totodata si o metoda interventionala.
Exista minimum trei criterii obligatorii de diagnostic:
1. sensibilitate abdominala joasa
2. sensibilitate in zona anexelor
3. sensbilitatea colului la mobilizare
Mai pot exista
• febra >38°C
• leucoree muco-purulenta
• VSH crescut
• Proteina C reactiva crescuta
In cele mai multe cazuri tratamentul este ambulator prin administrate de antibiotice care acopera atat Chlamydia cat si N. Gonorrheae. Se incepe de obicei inaintea primirii rezultatelor la secretia vaginala si la cultura din col, deoarece un rezultat negativ nu exclude BIP.
Este nevoie de spitalizare in urmatoarele cazuri:
• Incertitudinea diagnosticului
• Infectia cu HIV
• Imunodeficienta
• Simptomatologie persistenta si de intensitate crescuta
• Antibioterapia orala ineficienta
• Pacientele gravide
Sunt de ales trei scheme de tratament in ambulatoriu:
1. Quinolona si metronidazolum
2. Cefalosporina de generatia a treia o doza injectabil intramuscular
3. Cefalosporina de generatia a doua si clorhidrat de tetraciclina
Pacienta va fi reevaluata la trei zile. In cazul esecului terapeutic se impune spitalizarea, cu administrarea de antibiotic intravenos. Din cauza faptului ca majoritatea BIP este cauzata de germeni cu transmitere sexuala, se impune tratarea cu antibiotic si a partenerului precum si folosirea prezervativului pe toata durata tratamentului.
1. Risc crescut de sarcina extrauterina dupa un episod de BIP
2. Infertilitatea – complicatia majora, pe termen lung a BIP; risc de 15% dupa primul episod, 30% dupa al doilea episod si 50% dupa trei sau mai multe episoade.
3. Pelviperitonita (inflamatia peritoneului pelvin).
Profilaxie
Este legata in general de managementul actului sexual prin limitarea la un singur partener. Riscul este redus in cazul in care partenerii sexuali sunt testati pentru boli cu transmitere sexuala, inaintea inceperii relatiei. In cazul depistarii unei infectii ambii parteneri trebuie sa primeasca tratament adecvat, iar in toata aceasta perioada se va utiliza prezervativul.
La aparitia unuia dintre semnele sau simptomele mentionate, pacienta se va adresa medicului de familie care va considera daca este cazul ca pacienta sa fie trimisa mai departe catre medicul specialist ginecolog. Durerile pelvine puternice sunt simptome care trebuie semnalate de urgenta medicului.
Surse: www.nhs.uk, www.cdc.gov
Articol revizuit in 2022.
CSID.ro nu furnizeaza sfaturi medicale similare celor pe care le puteti primi de la medicii care efectueaza consultatia si care vin in contact cu realitatea cazurilor dvs. CSID.ro nu isi propune sa inlocuiasca consultul medical de specialitate, informatia prezentata pe acest site are un caracter informativ. Utilizatorii nu trebuie sa isi fundamenteze actiunile viitoare pe sfaturile furnizate de CSID.ro, pentru ca intotdeauna diagnosticul medical necesita consultarea in persoana a unui medic specialist. GÂNDUL MEDIA NETWORK SRL nu este responsabila pentru aplicarea defectuoasa sau nereusita vreunui tratament. Informatiile de pe site si materialele aferente sunt oferite spre folosire "asa cum sunt" fara garantii de nici un fel.