Boala serului face parte dintre reactiile imune alergice (de hipersensibilitate imuna). Acestea sunt reactii neasteptate, imprevizibile, care pot aparea la multe medicamente, iar frecventa, severitatea si mecanismul lor poate varia de la forme usoare la foarte severe, uneori cu complicatii catastrofice sau cu risc vital. De aceea, este util sa fie recunoscute rapid spre a minimiza complicatiile, sa se initieze un tratament potrivit, sa se asigure masuri suportive, dar si evitarea reexpunerii la agentul inductor in viitor.
Reactiile de hipersensibilitate constituie 15% din ansamblul reactiilor adverse medicamentoase si afecteaza peste 7% din totalul populatiei.
Boala serului este clasic provocata de administrarea unor proteine straine organismului, de exemplu proteine serice ale altei specii (cal, etc). O reactie asemanatoare bolii serice s-a observat a fi indusa si de medicamente care se pot cupla in organism cu proteine transportoare, devenind complexe proteice, care pot induce la unele persoane in anumite conditii aceasta afectiune.
Manifestarile clinice pot aparea dupa un interval variabil, in general in limite de 7-21 zile, de la prima expunere in viata, prin administrarea substantei incriminate (proteina straina/medicament) sau mai repede, la ore sau 1-3 zile cand expunerea este repetata (a doua, a treia sau a n-a oara in viata). Cand expunerea este insa foarte frecventa, scade posibilitatea incriminarii acelei substante.
Mecanismul reactiei este unul imunologic, prin sinteza anticorpilor de tip IgG impotriva proteinei straine, care, impreuna cu aceasta, formeaza complexe imune circulante antigen-anticorp. Aceste complexe se pot depune in diverse tesuturi, generand manifestarile clinice.
Medicamentele cunoscute care induc acest tip de reactie, sunt: fenoxi-metil-penicilina, diverse cefalosporine, furazolidonul, unele sulfamide, streptomicina, serurile imune anti-tetanic, anti-difteric, anti-rabic, anti-botulinic, anti-limfocitar etc. (lista ramane insa deschisa, indeosebi pentru medicamentele aflate mai recent pe piata, pentru care supravegherea post-market poate detecta aparitia acestor tipuri de manifestari).
Simptomatologia clasica, este alcatuita din: eruptie cutanata de tip urticarian de severitati variabile, febra, dureri articulare si inflamatie periarticulara, adenopatii, uneori mialgii.
Organele atinse, insa, pe langa cele simptomatice evident (piele, articulatii, ganglioni limfatici), pot fi multiple: rinichi, vase si inima, tract digestiv, sistem nervos periferic, sistem hematopoietic. Foarte rar, exista insa implicari pluriorganice, cel mai frecvent predomina eruptia urticariana, uneori acompaniata si de febra.
Diagnosticul diferential se poate face astfel, cu o afectiune sistemica de tip vasculitic, sau cu un alt tip de urticarie acuta.
Nu exista predispozitie de sex sau varsta (aparent poate afecta copii, adulti si varstnici), nici factori genetici care sa predispuna la acest raspuns.
Biologic, se poate evidentia un sindrom inflamator, uneori scaderi ale fractiunilor complementului C3, C4, prezenta complexelor imune circulante serice, rar proteinurie si hematurie.
Diagnosticul se sprijina pe determinarea expunerii la un agent potential cauzator in anamneza, pe tabloul clinic, pe datele de laborator, cat si pe infirmarea altor posibile diagnostice diferentiale.
Tratamentul se va efectua in ambulator, rar pacientii necesitand spitalizare (in caz de: artrita severa, glomerulonefrita, miocardita sau neuropatie invalidanta).
Se administreaza medicatie simptomatica din clasa antihistaminicelor orale si a corticosteroizilor, in general orali, pe termen scurt de maxim 2 saptamani, cu raspuns favorabil in majoritatea cazurilor. Manifestarile se remit in general in 10-20 zile.
Rareori tabloul clinic acut, se poate complica prin asocierea unor manifestari similare socului anafilactic, determinat de eliberarea unor mediatori anafilactogeni C3a, C5a. In acest caz, este necesar tratament adecvat de umplere volemica, doze mari de corticosteroizi si adrenalina, oxigenoterapie.
Profilaxia acestei afectiuni, se face prin recunoasterea la timp si corecta a unui prim episod de boala a serului la un anumit medicament, pentru ca ulterior, pacientul sa evite alte expuneri.
Este recomandabil ca pacientul sa se adreseze de la primele semne sau simptome (eruptie urticariana, eventual febra, adenopatii, etc,) medicului de specialitate Alergologie si Imunologie Clinica. Acesta va fi in masura de a evalua implicarea mai usoara sau mai grava a unor organe vitale, si la nevoie, va trimite pacientul si catre alti specialisti (de exemplu in cadrul specialitatilor de Reumatologie, Dermatologie, Neurologie, Cardiologie, Nefrologie etc).
CSID.ro nu furnizeaza sfaturi medicale similare celor pe care le puteti primi de la medicii care efectueaza consultatia si care vin in contact cu realitatea cazurilor dvs. CSID.ro nu isi propune sa inlocuiasca consultul medical de specialitate, informatia prezentata pe acest site are un caracter informativ. Utilizatorii nu trebuie sa isi fundamenteze actiunile viitoare pe sfaturile furnizate de CSID.ro, pentru ca intotdeauna diagnosticul medical necesita consultarea in persoana a unui medic specialist. GÂNDUL MEDIA NETWORK SRL nu este responsabila pentru aplicarea defectuoasa sau nereusita vreunui tratament. Informatiile de pe site si materialele aferente sunt oferite spre folosire "asa cum sunt" fara garantii de nici un fel.