Infecţia stafilococică: simptome, cauze, tratament

Ce sunt stafilococii

Stafilococii sunt bacterii gram pozitive ce se găsesc în mod normal în nas şi pe suprafaţa pielii.

Dacă pătrund în organism, printr-o rană, de exemplu, aceste bacterii pot învinge sistemul natural de apărare al organismului, cauzând o infecţie ce se manifestă în diferite moduri.

Există peste 30 de tipuri de stafilococi, însă majoritatea infecţiilor sunt cauzate de stafilococul auriu (Staphylococcus aureus), care este cel mai rezistent la acţiunea antibioticelor şi poate fi chiar letal.

Furunculul, celulita, impetigo şi intoxicaţia alimentară sunt doar câteva dintre afecţiunile cauzate de infecţia stafilococică. În funcţie de localizarea infecţiei, simptomele pot consta în apariţia unor colecţii de puroi sub piele (abcese), durere, inflamaţie, diaree, vărsături etc.

Categoriile cele mai predispuse la infecţii stafilococice şi care prezintă un risc crescut de complicaţii sunt persoanele care suferă de boli cronice (diabet, cancer, boli pulmonare), nou-născuţii, femeile care alăptează şi utilizatorii de droguri injectabile.

Trebuie menţionat că persoana infectată cu un stafilococ poate transmite infecţia şi altor persoane, prin contactul direct cu o rană infectată, folosirea în comun a obiectelor de uz personal (lame de ras, de exemplu).

Tratamentul infecţiilor stafilococice constă, de regulă, în administrare de antibiotice şi/sau aplicare topică de unguente pe bază de antibiotic, dar pot fi necesare şi alte intervenţii, în funcţie de severitatea simptomelor şi tipul infecţiei.

Infecţia stafilococică: simptome

Simptomele infecţiei stafilococice depind de zona afectată. Acestea pot fi uşoare, moderate sau severe, în funcţie de starea de sănătate a persoanei infectate şi constau în:

• Abcese (colecţii de puroi) sub forma unor furuncule (localizate de regulă în zona inghinală, pe partea interioară a coapselor, la subraţ sau pe ori între fese, pe sâni), durere la atingere, înroşirea şi umflarea zonei – când infecţia stafilococică este prezentă la nivelul pielii
• Febră sau/şi frisoane, tensiune arterială scăzută, respiraţie accelerată, transpiraţie excesivă, scădere în greutate – când stafilococul pătrunde în fluxul sanguin şi ajunge la organe vitale, precum creier, inimă sau plămâni
• Greaţă, vărsături, diaree, deshidratare, hipotensiune – când infecţia este cauzată de ingerarea unui aliment contaminat cu stafilococi
• Dureri musculare, confuzie, febră crescută, vărsături, diaree, dureri abdominale – simptome specifice sindromului de şoc toxic, o infecţie stafilococică severă, asociată uneori cu utilizarea tampoanelor
• Dureri articulare, febră, articulaţii rigide şi umflate – când infecţia stafilococică este localizată la nivelul genunchilor, umerilor, şoldurilor sau degetelor de la mâini ori de la picioare

Printre afecţiunile cauzate frecvent de infecţiile stafilococice se numără:

• Furunculul
• Celulita
• Impetigo
• Sindromul pielii opărite
• Toxiinfecţiile alimentare
• Mastita
• Septicemia
• Sindromul de şoc toxic
• Endocardita
• Osteomielită
• Tromboflebită
• Pneumonie

Infecţia stafilococică: cauze

Multe persoane sunt doar purtătoare de stafilococi şi nu dezvoltă o infecţie. Aceasta are loc atunci când bacteria ajunge în organism prin intermediul unei tăieturi, zgârieturi sau răni deschise şi poate fi superficială, la nivelul pielii, sau profundă, la nivelul organelor interne.

Stafilococii sunt bacterii extrem de rezistente, putând supravieţui în medii foarte uscate, la temperaturi foarte mari sau, din contră, foarte scăzute, acidului gastric sau nivelului crescut de sare.

O serie de factori pot creşte însă riscul de a dezvolta o infecţie stafilococică:

• Anumite condiţii medicale (diabet, infecţie cu HIV/SIDA, insuficienţa renală, cancerul, fibroza chistică, emfizemul pulmonar)
• Internarea în spital pe o durată lungă
• Intervenţiile chirurgicale
• Arsurile
• Chimioterapia
• Anumite proceduri medicale (dializa, cateterismul urinar, tuburile de hrănire, cateterismul intravascular, dispozitive de respiraţie artificială)
• Sporturile de contact
• Folosirea în comun a lamelor de ras, a unghierei sau a prosoapelor
• Prepararea alimentelor cu mâinile murdare
• Folosirea unui tampon un timp îndelungat
• Alăptarea (bacteriile din gura sugarului pot pătrunde în ţesutul sânului printr-o crăpătură)
• Cariile dentare sau sângerările dentare

Infecţia stafilococică: diagnostic

Infecţia stafilococică la nivelul pielii poate fi uşor diagnosticată, pe baza semnelor şi simptomelor, nefiind necesare testele de laborator. Uneori însă, medicul poate decide prelevarea unei probe din abces, pentru a determina cu precizie tipul bacteriei şi, implicit, tratamentul cel mai eficient.

Toxiinfecţia alimentară provocată de un stafilococ poate fi diagnosticată pe baza unei probe de scaun (coprocultură) şi a simptomelor digestive.

Testele de urină şi de sânge, tomografia computerizată şi ecocardiograma sunt alte investigaţii ce ar putea fi recomandate de medic pentru depistarea infecţiei stafilococice şi a complicaţiilor provocate de aceasta.

Infecţia stafilococică: tratament

Leziunile pielii cauzate de o infecţie stafilococică pot fi uşor tratate cu un unguent pe bază de antibiotic. Uneori poate fi necesară şi administrarea pe cale orală sau intravenoasă a antibioticelor, mai ales dacă infecţia este extinsă. Dacă există abcese, medicul poate drena puroiul pe cale chirurgicală.

Printre cele mai des utilizate antibiotice pentru infecţia stafilococică se numără: cefazolina, cefuroxina, cefalexina, nafcilina, oxacilina, dicloxacilina, vancomicina, clindamicina, rifampicina şi telavancina.

Astfel de medicamente pot avea însă şi reacţii adverse, precum: roşeaţă, mâncărimi, greaţă, vărsături sau diaree.

Infecţia stafilococică: prevenţie

Infecţia stafilococică nu poate fi prevenită prin vaccinare, precum gripa, dar pot fi luate măsuri pentru evitarea anumitor factori de risc. Acestea pot consta în:

• Spălarea riguroasă a mâinilor cu apă şi săpun
• Evitarea folosirii în comun a obiectelor de îngrijire personală (lame de ras, prosoape, unghiere etc.)
• Schimbarea tamponului vaginal la fiecare 4-8 ore
• Dezinfectarea imediată a rănilor, tăieturilor, zgârieturilor şi acoperirea acestora cu un pansament steril
• Spălarea lenjeriei de pat săptămânal cu clor şi la temperaturi ridicate

Surse: medicinenet.com, clevelandclinic.org, mayoclinic.org