Sifilis: cauze, simptome, tratament, prevenţie

Ce este sifilisul

Sifilisul este o boală cu transmitere sexuală cauzată de infecţia cu bacteria numită Treponema pallidum. Deşi este o boală tratabilă, dacă este descoperită în stadii incipiente, în lipsa tratamentului apar complicaţii severe, care pot duce inclusiv la deces. Datele din 2018 ale Centrelor pentru Controlul şi Prevenirea Bolilor din Statele Unite arată că aproape 65% dintre cazurile de sifilis apar în rândul homosexualilor. Însă şi numărul cazurilor de sifilis în rândul persoanelor heterosexuale este în creştere.

Infecţia nu se transmite decât prin contact sexual neprotejat sau prin atingerea leziunilor apărute pe organele sexuale, în zona rectului sau anusului, pe buze sau în cavitatea orală. Altfel spus, sifilisul se transmite prin sex vaginal, anal sau oral. Infecţia nu se transmite prin contactul cu suprafeţele care au luat contact cu pielea persoanei infectate (de exemplu, colacul toaletei, haine, obiecte de îngrijire personală).

Pentru că erupţiile, veziculele sau leziunile specifice sifilisului nu apar întotdeauna şi nu sunt însoţite şi de alte simptome, persoana infectată rareori îşi dă seama că este ceva în neregulă şi poate transmite mai departe infecţia. De aceea şi diagnosticul se stabileşte de multe ori în stadii tardive, când tratamentul este mai puţin eficient.

În lipsa unui tratament, sifilisul poate afecta organe vitale, precum inima sau creierul, motiv pentru care diagnosticul precoce şi tratamentul corespunzător sunt vitale pentru starea de sănătate a persoanei respective.

Sifilis: simptome

Sifilisul se manifestă în funcţie de stadiul bolii. Trebuie menţionat însă că etapa primară şi cea intermediară sunt cele în care rata de contagiozitate este cea mai ridicată, chiar dacă simptomele nu sunt, de cele mai multe ori, evidente sau îngrijorătoare.

Cele patru stadii ale sifilisului sunt:

Primar – simptome: erupţie cu formă rotundă, care trece de la sine în 2-6 săptămâni (apare la 10 zile-3 luni de la pătrunderea bacteriei în organism).

Secundar – simptome: vezicule pe organele genitale, anus, rect sau în cavitatea bucală, erupţii roşiatice sau maronii care apar iniţial pe trunchi şi se extind pe palme sau în tălpi, dureri musculare, febră, dureri în gât, inflamarea ganglionilor limfatici, căderea părului în anumite porţiuni, dureri de cap, scădere nejustificată în greutate, oboseală excesivă (astfel de manifestări pot apărea episodic, trecând de la sine în decursul a 1-2 săptămâni).

Latent – în acest stadiu, sifilisul este asimptomatic timp de câţiva ani, chiar dacă bacteria este în continuare în organism.

Terţiar – acest stadiu apare la 10 până la 30 de ani de la infecţie şi este cel mai sever, afectând organe precum inima, vasele de sânge, ficatul, oasele şi articulaţiile. De cele mai multe ori, sifilisul ajuns în această etapă nu mai poate fi tratat. Potrivit specialiştilor, între 15% şi 30% dintre bolnavii de sifilis care nu urmează tratament ajung în acest stadiu al bolii, care se manifestă prin: pierderea auzului şi a văzului, demenţă, confuzie mintală, crize epileptice, slăbiciune musculară, pierderi de memorie, accident vascular cerebral, meningită, infarct sau alte boli de inimă.

O categorie aparte este sifilisul congenital – infecţia se transmite fătului prin placentă (începând cu a cincea lună a sarcinii) sau în timpul travaliului. În lipsa unui tratament, la peste 70% dintre gravidele cu sifilis există un risc crescut de avort spontan, naştere înainte de termen, greutate mică a fătului la naştere etc.

Printre simptomele şi complicaţiile sifilisului congenital la nou-născuţi şi copii se numără:

• deformări ale nasului („nasul în şa” sau „ciocul de papagal”)
• febra crescută
• greutatea corporală scăzută
• iritaţii în regiunea organelor genitale
• vezicule maronii pe mâini sau picioare care se extind pe faţă
• secreţii nazale apoase sau purulente
• dureri de oase
• inflamarea articulaţiilor
• cicatrizarea pielii din jurul gurii, anusului sau organelor genitale
• pete mici gri în jurul vaginului sau anusului
• dintele Hutchinson (care se manifestă prin adâncirea marginii libere a dintelui în formă de semilună, retracţia zonei superioare a dintelui şi devierea axelor care converg spre partea interioară, ce provoacă malformaţii definitive)
• infecţii ale corneei
• leziuni la nivelul urechii interne
• crize epileptice
• creşterea în volum a ficatului sau a splinei
• anemie
• icter

Sifilis: cauze

Cauza sifilisului este infecţia cu bacteria T. pallidum, care poate fi contractată prin contact sexual vaginal, anal sau oral ori prin intermediul placentei sau în timpul travaliului.
Anumite categorii de persoane sunt însă mai expuse riscului de a fi infectate, cum ar fi: persoanele care fac sex neprotejat, homosexualii, persoanele care locuiesc cu persoane bolnave de HIV, persoanele care au mai mulţi parteneri sexuali.

Sifilis: diagnostic

Sifilisul poate fi diagnosticat pe baza unui simplu test de sânge, iar dacă sunt prezente şi erupţii, medicul poate decide prelevarea unei mostre de lichid şi examinarea acesteia la microscop. În cazul în care medicul suspectează că infecţia s-a extins la nivel cerebral, acesta poate recomanda efectuarea unei puncţii lombare şi analiza lichidului cefalorahidian.

În cazul gravidelor se recomandă screeningul pentru sifilis, deoarece bacteria poate rămâne în organism fără să determine simptome.

Dacă rezultatele testelor sunt pozitive pentru sifilis, persoana respectivă trebuie să aducă la cunoştinţa partenerilor acest aspect şi să evite contactul sexual. De asemenea, se recomandă şi testarea partenerilor.

Sifilis: tratament

Diagnosticul precoce al sifilisului este esenţial pentru eficienţa tratamentului. Cu cât este descoperit mai devreme, în primele două stadii, cu atât sifilisul este mai uşor de tratat, iar riscul de complicaţii este redus. Trebuie menţionat că inclusiv sifilisul descoperit în stadiu terţiar este tratabil, dar riscul de complicaţii este mai crescut în această etapă, iar tratamentul poate fi de lungă durată.

Strategia de tratament include administrarea intramusculară de penicilină (sau, dacă există alergii la acest antibiotic, doxicilină, azitromicină, ceftriaxonă), la anumite intervale recomandate de medic. În cazul neurosifilisului (când infecţia ajunge la creier), injecţiile cu penicilină se fac o dată la 4 ore, timp de cel puţin 2 săptămâni. Este posibil să apară reacţii adverse, mai ales în primele zile, precum frisoane, febră, greaţă, dureri musculare sau de oase, dureri de cap, însă acesta nu este un motiv pentru a întrerupe tratamentul!

Persoanele bolnave de sifilis trebuie să evite contactul sexual până la eliminarea infecţiei din corp, care se confirmă prin analize de sânge.

Sifilis: prevenţie

Singura metodă de a preveni infecţia cu bacteria care cauzează sifilis este sexul protejat cu prezervativ sau, în cazul sexului oral sau anal, folosirea unei folii speciale din latex. Află care sunt bolile cu transmitere sexuală de care te protejează această folie specială. De asemenea, se recomandă evitarea jucăriilor sexuale şi a partenerilor sexuali multipli, evitarea împărţirii seringilor (de exemplu, în cazul drogurilor injectabile) şi analizele periodice de sânge.

Autor: Paula Rotaru

Surse: medicalnewstoday.com, healthline.com