Cancerul de esofag reprezintă afecţiunea malignă care se formează şi se dezvoltă la nivelul esofagului. Esofagul reprezintă o componentă importantă a sistemului digestiv din organismul uman: este o structură tubulară, între faringe şi stomac, calea de trecere a bolului alimentar către stomac, situată între trahee şi coloana vertebrală.
Lungimea esofagului este cuprinsă între 25 de 33 de cm, cum un diametru de aproximativ 2 cm. În momentul în care consumăm alimente, după masticaţie, musculatura din partea superioară a esofagului se relaxează şi permite tranzitul alimentelor către stomac. Acelaşi fenomen are loc şi în partea inferioară a esofagului, către stomac, relaxarea musculaturii permiţând pătrunderea alimentelor spre stomac.
Atunci când suntem în repaus alimentar, musculatura din partea inferioară a esofagului este contractată pentru a nu permite acizilor gastrici să reflueze în esofag. Structura esofagului include mai multe straturi şi tipuri de ţesuturi. De la interior spre exterior, primul este mucoasa esofagiană, urmează submucoasa, apoi stratul muscular şi spre exterior, stratul fibros. Cancerul esofagian se formează în mucoasa esofagiană şi se poate extinde prin submucoasă, pânâ în ţesutul muscular.
În funcţie de tipul de celule pe care le afectează, cancerul esogafagian poate fi de două tipuri:
1.Carcinomul scuamos de esofag. Acest tip de cancer esofagian apare ca urmare a modificărilor maligne pe care le suferă celulele scuamoase de la nivelul esofagului. Acest tip de cancer se poate localiza în orice porţiune a esofagului, dar apare mai frecvent în partea superioară a esofagului.
2.Adenocarcinomul de esofag. Acest tip de cancer apare la nivelul celulelor glandulare din esofag, cele care secretă mucusul. Aceste tip de cancer este de obicei precedat de un alt fenomen, acela al înlocuirii celulelor scuamoase cu cele glandulare. Adenocarcinomul de esofag apare mai ales în treimea inferioară a esofagului, în zona care face legătura cu stomacul.
Mai există şi forme rare de cancer precum limfomul, melanomul şi sarcomul care pot debuta în esofag, dar acestea sunt cazuri foarte rare.
Cauzele care declanşează cancerul de esofag nu sunt cunoscute încă. Există însă câţiva factori de risc care sunt corelaţi cu apariţia cancerului de esofag. Aceştia sunt: fumatul, consumul regulat de alcool pe o perioadă lungă de timp, expunerea la anumite chimicale în mediu toxic, refluxul gastroesofagian, greutatea excesivă, dieta dezechilibrată, bogată în carne roşie şi săracă în legume şi fructe.
De asemenea, există şi o situaţie care predispune la cancer de esofag şi anume esofagul Barrett, care presupune înlocuirea celulelor scuamoase cu cele de tip glandular, în cazul în care refluxul gastroesofiagian persistă mai mult timp. Bărbaţii sunt mai expuşi acestui tip de cancer, iar riscul de a face un cancer la nivelul esofagului este mai mare după vârsta de 55 de ani.
În stadii incipient, cancerul de esofag nu dă simptome specifice. Însă în stadiile avansate, persoanele la care se depistează ulterior un cancer de esofag se pot confrunta cu următoarele simptome: dificultate sau dureri la înghiţit, scădere inexplicabilă în greutate, dureri în piept, tuse, indigestie, arsuri în capul pieptului, răguşeală,, lipsa poftei de mâncare.
Orice persoană care se confruntă cu simptomele descrise mai sus ar trebui să meargă urgent la un specialist gastroenterolog. După un consult general şi o evaluarea a stării generale de sănătate, medicul gastroenterolog ar putea recomanda o serie de analize de sânge şi de investigaţii suplimentare. Acestea pot fi:
-radiografia cu bariu: pacientul înghite un lichid care permite vizualizarea esofagului prin intermediul razelor X;
-endoscopia: aceasta presupuen vizualizarea esofagului cu ajutorului unui tub subţire care se introduce în esofag, prin cavitatea bucală, dispozitiv la capătul căruia se află o cameră video.
-ecoendoscopia: cu ajutorul ultrasunetelor, medicul îşi poate face o idee despre extinderea cancerului de esofag;
-biopsia: este examenul medical care pune diagnosticul de certitudine. Aceasta presupune prelevarea unei porţiuni de ţesut din tumoră şi analiza sa la microscop de către medicul anatimopatolog.
Alte investigaţii recomandate ar putea fi tomografia, PET-CT, toracoscopia şi laparoscopia, pentru ca medicii specialişti să poată determina cât de extins este cancerul de esofag şi dacă există metastaze.
Cancerul de esofag poate avea mai multe stadii:
-stadiul 0-există celule anormale în mucoasă, dar acestea nu sunt încă maligne;
-stadiul 1-celulele maligne sunt localizate doar în mucoasă;
-stadiul 2– celulele maligne se găsesc şi în stratul muscular; în plus, pot afecta 1-2 noduli limfatici;
-stadiul 3– cancerul de esofag este extins până spre exteriorul esofagului şi poate afecta şi alte ţesuturi şi organe din vecinătate;
-stadiul 4– cancerul este extins şi în alte organe din corp, dar şi în noduli la distanţă.
Pentru cancerul de esofag, există mai multe tipuri de tratamente. Şansele de reuşită pentru a trata cu succes un cancer de esofag depind de stadiul în care este depistată boala. Cu cât un cancer de esofag este depistat mai devreme, cu atât mai mult cresc şansele de a trata şi ţine sub control boala pe termen lung. Cancerul de esofag se poate trata prin:
-operaţie: prin intermediul intervenţiei chirurgicale, medicii extirpă porţiunea afectată de cancer sau întregul esofag;
-radioterapie: prin expunerea la radiaţii, medicii radioterapeuţi distrug celulele maligne;
-chimioterapie: aceasta înseamnă administrarea sistemică a unor medicamente chimioterapice care pot opri în evoluţie şi distruge celulele maligne;
-terapia ţintită: aceasta include clase noi de medicamente care ţintesc doar celulele maligne, spre deosebire de chimioterapie, care poate distruge celulele maligne, dar poate afecta şi celulele sănătoase;
-imunoterapia: tratamentele de ultimă generaţie în cancer urmăresc stimularea sistemului imunitar pentru a distruge celulele maligne.
În funcţie de stadiu şi de caz, pe lângă terapiile menţionate, specialiştii pot recomanda şi altele: rezecţia endoscopică, terapia laser, crioterapia sau ablaţia cu radiofrecvenţă pentru leziunile premaligne sau pentru cancerele în stadiu incipient.
Deşi la ora actuală, cancerul nu poate fi prevenit în proporţie de sută la sută, evitarea factorilor de risc poate creşte şansele ca o persoană să fie ferită de orice afecţiune malignă pe tot parcursul vieţii. Aceste şanse cresc şi pot duce la evitarea cancerului de esofag prin prin evitarea fumatului sau renunţarea la tutun, menţinerea greutăţii optime şi evitarea îngrăşării excesive, tratarea refluxului gastroesofagian şi consumul crescut de legume şi fructe proaspete.