Cardiomiopatia dilatativă: cauze, simptome, tratament

Cardiomiopatia dilatativă este o afecţiune cardiacă în care ventriculul drept al inimii este mărit (dilatat), ceea ce afectează abilitatea inimii de a pompa corect sângele. Această afecţiune este principalul motiv pentru necesitatea unui transplant cardiac şi a treia cauză de insuficienţă cardiacă, o boală severă care scade calitatea vieţii şi prezintă risc crescut de mortalitate.

Statisticile arată că una din 2.500 de persoane suferă de cardiomiopatie dilatativă, dar numărul bolnavilor poate fi mult mai mare, din cauza simptomelor care lipsesc sau se instalează foarte târziu, când afecţiunea se cronicizează.

Cardiomiopatia dilatativă poate afecta persoane de toate vârstele, inclusiv copii şi sugari, dar categoria de vârstă cel mai expusă este cea cuprinsă între 20 şi 60 de ani. În lipsa unui tratament adecvat, cardiomiopatia dilatativă poate duce la afecţiuni cardiace severe, manifestate prin aritmii, respiraţia dificilă, oboseală, umflarea mâinilor şi a picioarelor, embolism sau chiar deces.

Cardiomiopatia dilatativă: cauze

Aproximativ 30% din cazurile de cardiomiopatie dilatativă au o cauză genetică, un copil născut dintr-un părinte cu această afecţiune având un risc de 50% de a o dezvolta. Mai mult de 100 de gene pot fi implicate în apariţia acestei afecţiuni, însă anumite infecţii virale din timpul sarcinii sau alte afecţiuni genetice, precum distrofia musculară Duchenne, pot creşte, la rândul lor, riscul de cardiomiopatie dilatativă.

Alte posibile cauze şi factori de risc ce pot favoriza instalarea cardiomiopatiei dilatative sunt:

• Bolile autoimune
• Infecţiile virale (de exemplu, miocardita)
• Consumul excesiv de alcool
• Chimioterapia
• Cardiomiopatia peripartum (o formă de cardiomiopatie care predispune la apariţia cardiomiopatiei dilatative în ultimul trimestru de sarcină sau în primele 3 luni de viaţă)
• Deficitul de carnitină, seleniu sau calciu
• Malformaţiile arteriovenoase
• Boala Kawasaki
• Fibroelastoza endocardică
• Sindromul Barth
• Tahicardiomiopatia
• Sindromul Churg Strauss
• Tulburările tiroidiene
• Diabetul
• Obezitatea
• Infarctul
• Lupusul
• Hipertensiunea arterială
• Hepatita virală
• Infecţia cu HIV

Simptome

Cardiomiopatia dilatativă este destul de greu de identificat, deoarece nu dă simptome decât atunci când inima este afectată sever. Anumite semne aparent banale, cum ar fi senzaţia de lipsă de aer (dispneea) şi lipsa de rezistenţă la efort, pot indica însă o suferinţă a inimii, dar şi existenţa astmului, motiv pentru care este indicat să vă adresaţi medicului pentru investigaţii suplimentare.

Alte simptome care ar trebui să vă trimită la medic sunt:

• Umflarea picioarelor, a gleznelor, a mâinilor sau a abdomenului
• Lipsă de energie
• Oboseală accentuată
• Palpitaţii
• Dureri în piept
• Hipo- şi/sau hipertensiune
• Creştere în greutate
• Senzaţie de leşin
• Ameţeală

În lipsa tratamentului, cardiomiopatia dilatativă poate creşte riscul de complicaţii, printre care:

• Cheaguri de sânge
• Accident vascular
• Infarct
• Embolism pulmonar
• Fibrilaţie atrială
• Regurgitaţie mitrală
• Aritmie cardiacă
• Tahicardie
• Hipoxie
• Distenia venelor jugulare
• Edem pulmonar
• Ficat mărit
• Ascită
• Cardiomegalie
• Insuficienţă cardiacă
• Insuficienţă mitrală

Diagnostic

Dacă simptomele sugerează un diagnostic de cardiomiopatie dilatativă, medicul va nota istoricul medical al pacientului (boala este deseori genetică, deci poate fi transmisă de la părinţi), apoi va realiza un examen fizic al acestuia, care constă în măsurarea tensiunii, auscultarea inimii şi a plămânilor cu un stetoscop şi palparea abdomenului. Ulterior, în funcţie de suspiciunile medicului, sunt indicate astfel de analize:

• Electrocardiogramă
• Monitorizare Holter
• Test ECG de efort
• Ecocardiogramă
• IRM (imagistică prin rezonanţă magnetică)
• Angiografie coronariană
• Studiu electrofiziologic
• Scintigrafie miocardică de perfuzie
• Ecocardiografie transesofagiană
• Biopsie miocardică
• Teste genetice

Cardiomiopatia dilatativă: tratament

Tratamentul cardiomiopatiei dilatative are scopul de a ameliora simptomele şi de a reduce riscul de complicaţii, fiind personalizat în funcţie de evoluţia bolii, de vârsta şi de starea generală de sănătate a pacientului. Acesta poate consta în:

Administrarea de medicamente – sunt recomandate diureticele, inhibitorii ACE, beta-blocantele, antiaritmicele, anticoagulantele, antihipertensivele etc., în funcţie de situaţie.

Intervenţie chirugicală – implantarea unui pacemaker, a unui stimulator cardiac biventricular sau a unui defibrilator cardiac, asistarea mecanică a circulaţiei la nivelul ventriculului stâng, transplantul de inimă.

Schimbarea stilului de viaţă – în completarea tratamentului medicamentos sau/şi chirugical, se impun anumite modificări în stilul de viaţă, care presupun:

• Limitarea consumului de alcool
• Adoptarea unei diete sănătoase (săracă în grăsimi, zahăr, sare)
• Renunţarea la fumat
• Limitarea consumului de cafeină (ceai, cafea, energizante etc.)
• Practicarea de exerciţii aerobice de intensitate moderată

Prevenţie

Cardiomiopatia dilatativă ereditară nu poate fi prevenită, însă riscul de dezvoltare a formei dobândite poate fi redus prin prevenirea altor afecţiuni asociate, precum cardiomiopatia, boala arterială coronarioană, hipertensiunea sau infarctul. Riscul de dezvoltare a acestor afecţiuni şi, implicit, a cardiomiopatiei dilatative poate fi redus prin menţinerea unui stil de viaţă sănătos şi urmarea tratamentului recomandat de medic (pentru colesterol crescut, hipertensiune arterială, hipo- sau hiperglicemie).

Renunţarea la fumat, limitarea consumului de alcool, menţinerea greutăţii corporale în limitele normale, reducerea aportului de sare, grăsimi şi zahăr, consumul de fructe şi legume proaspete, cereale integrale, lactate şi carne cu conţinut redus de grăsime, exerciţiile fizice zilnice, odihna suficientă şi hidratarea cu minimum 2 litri de apă zilnic sunt măsuri care pot reduce semnificativ riscul de afecţiuni ale inimii, dar nu numai.

Surse: heart.bmj.com, cardiomyopathy.org, webmd.com, mayoclinic.org, emedicine.medscape.com, heart.org

Autor: Paula Rotaru