Cardiomiopatia dilatativă este o afecţiune a muşchiului inimii care constă în incapacitatea acestuia de a pompa sânge, ca urmare a dilatării excesive a ventriculului stâng, care este slăbit şi nu îşi mai poate exercita funcţia. Principalele cauze ale acestei afecţiuni sunt hipertensiunea şi bolile valvulare ale inimii, însă în mai mult de jumătate din cazuri nu este decelată o cauză precisă, caz în care afecţiunea poartă numele de cardiomiopatie dilatativă idiopatică (CDI).
De regulă, pacienţii cu CDI au vârste cuprinse între 20 şi 60 de ani, iar o treime dintre ei pot avea un istoric familial de cardiomiopatie. Cu toate acestea, există şi alte posibile cauze suspectate ale CDI, cum ar fi infecţiile virale, afecţiunile induse de tahicardie, bolile metabolice sau intoxicaţiile.
Multe persoane cu cardiomiopatie dilatativă nu prezintă simptome decât în stadii avansate ale bolii, iar acestea pot include:
În cazul în care se dezvoltă un cheag de sânge, ca urmare a obstrucţionării fluxului sanguin, există riscul producerii unui infarct sau accident vascular cerebral.
În cazul în care cardiomiopatia dilatativă nu este cauzată de hipertensiune sau alte boli valvulare, medicul poate suspecta existenţa uneia dintre următoarele probleme de sănătate sau a unuia dintre aceşti factori de risc:
Diagnosticul de cardiomiopatie dilatativă se stabileşte pe baza: simptomelor, istoricului familial, a examenului clinic, a testelor de sânge şi a altor investigaţii recomandate de medic, precum electrocardiograma, radiografia toracică, ecocardiograma, CT, IRM, coronarografia, testele genetice şi testul EKG de efort.
O altă investigaţie care ar putea fi indicată în cazul suspectării unei infecţii la nivelul inimii este biopsia miocardului, care constă în prelevarea de fragmente de muşchi al inimii pentru a fi studiate la microscop.
Tratamentul cardiomiopatiei dilatatice idiopatice vizează îmbunătăţirea calităţii vieţii pacientului prin ameliorarea simptomelor, încetinirea în evoluţie a bolii şi reducerea la minimum a factorilor de risc ce pot cauza complicaţii.
Acesta constă în administrarea de inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei, antagonişti ai receptorilor angiotensinei, betablocante, diuretice, antagonişti ai aldeosteronului şi alte medicamente pe care doctorul le consideră necesare.
De asemenea, pot fi recomandate diverse intervenţii chirurgicale care pot reduce riscul de morbiditate şi mortalitate, cum ar fi montarea unui stent la nivelul arterei carotide sau ablaţia prin cateter pentru ţinerea sub control a tahicardiei.
În cazul depistării unor infecţii, medicul poate recomanda terapia antivirală şi administrarea de imunoglobulină intravenos sau imunosupresoare.
În plus, este indicată schimbarea stilului de viaţă, care presupune: renunţarea la alcool şi tutun, dieta sănătoasă, mişcarea regulată, evitarea stresului şi odihna suficientă.
Autor: Paula Rotaru
Surse: ncbi.nlm.nih.gov, ahajournals.org, clevelandclinic.org, webmd.com
CSID.ro nu furnizeaza sfaturi medicale similare celor pe care le puteti primi de la medicii care efectueaza consultatia si care vin in contact cu realitatea cazurilor dvs. CSID.ro nu isi propune sa inlocuiasca consultul medical de specialitate, informatia prezentata pe acest site are un caracter informativ. Utilizatorii nu trebuie sa isi fundamenteze actiunile viitoare pe sfaturile furnizate de CSID.ro, pentru ca intotdeauna diagnosticul medical necesita consultarea in persoana a unui medic specialist. GÂNDUL MEDIA NETWORK SRL nu este responsabila pentru aplicarea defectuoasa sau nereusita vreunui tratament. Informatiile de pe site si materialele aferente sunt oferite spre folosire "asa cum sunt" fara garantii de nici un fel.