Cistita acută: cauze, simptome, tratament

Cistita acută: cauze, simptome, tratament

Cistita acută: definiţie

Cistita acută este o afecţiune a tractului urinar care constă în inflamarea vezicii urinare, de regulă din cauza unei infecţii bacteriene, dar şi ca urmare a folosirii unor produse de igienă parfumate sau care conţin substanţe iritante, a anumitor afecţiuni sau a administrării anumitor medicamente. Nevoia stringentă de a urina, senzaţia de durere sau de arsură la urinare şi urina cu miros neplăcut sunt principalele simptome ale cistitei acute. De cele mai multe ori, tratamentul cistitei acute implică administrarea de antibiotice pe o durată de aproximativ 7 zile.

Simptome

Simptomele cistitei acute pot debuta brusc şi provoacă un disconfort major. Acestea includ:

  • Nevoia urgentă şi puternică de a urina, chiar dacă vezica urinară este golită
  • Senzaţia de durere sau arsură la urinare (disurie)
  • Urină cu miros neplăcut şi tulbure
  • Senzaţie de presiune sau crampe în zona inferioară a abdomenului ori în zona lombară
  • Febră sau/şi frisoane
  • Prezenţa unor firişoare de sânge în urină
  • Incontinenţă urinară
  • Nevoia de a urina frecvent noaptea
  • Greaţă
  • Apetit redus

Cauze

Cea mai frecventă cauză a cistitei acute este infecţia vezicii urinare cu bacteria E. coli, care determină inflamarea mucoasei care acoperă vezica urinară. Această infecţie se poate răspândi cu uşurinţă la uretere şi rinichi, motiv pentru care este important să urmaţi un tratament cu antibiotice recomandat de medic.

Există însă şi alţi factori care pot duce la inflamarea vezicii urinare, precum:

  • Anumite medicamente (în special chimioterapice)
  • Radioterapia în zona pelviană
  • Sensibilitatea la anumite substanţe din produsele de igienă intimă
  • Utilizarea spermicidelor sau a diafragmei contraceptive
  • Pietrele la rinichi
  • Adenomul prostatic
  • Diabetul
  • Infecţia cu HIV
  • Utilizarea pe termen lung a unui cateter urinar
  • Sarcina
  • Administrarea frecventă de antibiotice pe termen lung
  • Anomalii congenitale ale tractului urinar
  • Menopauza
  • Insuficienţa renală
  • Rinichi polichistic
  • Reflux vezico-uretral
  • Ştergerea din spate în faţă după folosirea toaletei

Diagnostic

Cistita acută poate fi diagnosticată pe baza simptomelor menţionate de pacient şi a istoricului medical, dar şi cu ajutorul unor teste specifice, precum: urocultură, cistoscopie, radiografii, ultrasunete etc.

Cistita acută: tratament

Tratamentul cistitei acute implică, de regulă, administrarea de antibiotice pe o durată de 3 până la 7 zile în cazul în care este cauzată de o infecţie bacteriană. Dacă cistita este o consecinţă a unei infecţii de tract urinar care recidivează, este posibil ca tratamentul cu antibiotice să fie prelungit pe mai multe zile.

De obicei, simptomele neplăcute se ameliorează la 1-2 zile de la administrarea antibioticelor, dar este important să nu întrerupeţi tratamentul, chiar dacă vă simţiţi mai bine, pentru a vă asigura că infecţia este eliminată complet din organism. Medicul ar putea recomanda, de asemenea, analgezice pentru ameliorarea durerilor.

Tratamentul cistitei acute care nu are o cauză infecţioasă depinde de afecţiunea de bază. De exemplu, dacă pacientul este alergic la o anumită substanţă dintr-un produs de igienă intimă (gel, loţiune, şerveţele intime etc.), se recomandă evitarea acesteia.

Pentru a ameliora simptomele cistitei, în paralel cu administrarea antibioticelor, se recomandă:

  • Consumul de lichide
  • Băile calde
  • Aplicarea de comprese calde pe abdomen
  • Evitarea citricelor, a alimentelor picante şi a alcoolului
  • Consumul de suc de merişoare – deşi studiile nu au confirmat fără echivoc eficacitatea acestui remediu, multe persoane au raportat o îmbunătăţire a simptomelor cistitei în urma consumului acestui lichid

Pentru a reduce riscul de cistită acută se recomandă:

  • Consumul de apă (urinarea ajută la eliminarea bacteriilor din vezica urinară)
  • Urinarea după actul sexual
  • Ştergerea din faţă în spate după folosirea toaletei, pentru a preveni răspândirea bacteriilor din zona anală în uretră
  • Evitarea produselor de igienă intimă iritante (geluri, loţiuni, deodorante, pudră etc.)
  • Igiena zilnică a zonelor intime
  • Evitarea spălării în cada umplută cu apă (se recomandă duşurile)
  • Evitarea metodelor contraceptive care pot favoriza infecţiile bacteriene, precum spermicidele sau diafragma
  • Evitarea amânării mersului la toaletă

Cistita: când trebuie mers la medic

În situația în care o persoană suspectează că are simptome de cistită, ar trebui să se adreseze medicului. Vizita urgentă la specialistul urolog este obligatorie dacă simptomele nu trec în 3 zile, dacă antibioticele nu dau rezultat, dacă durerea abdominală este puternică și dacă simptomele apar în timpul sarcinii și la copii.

Surse: winchesterhospital.org, uromed.eu, healthline.com

Articol actualizat în 2022.

CSID.ro nu furnizeaza sfaturi medicale similare celor pe care le puteti primi de la medicii care efectueaza consultatia si care vin in contact cu realitatea cazurilor dvs. CSID.ro nu isi propune sa inlocuiasca consultul medical de specialitate, informatia prezentata pe acest site are un caracter informativ. Utilizatorii nu trebuie sa isi fundamenteze actiunile viitoare pe sfaturile furnizate de CSID.ro, pentru ca intotdeauna diagnosticul medical necesita consultarea in persoana a unui medic specialist. GÂNDUL MEDIA NETWORK SRL nu este responsabila pentru aplicarea defectuoasa sau nereusita vreunui tratament. Informatiile de pe site si materialele aferente sunt oferite spre folosire "asa cum sunt" fara garantii de nici un fel.

Paula Rotaru - Senior Editor
Senior Editor, [email protected] A făcut parte din echipa Ce se întâmplă, Doctore? în perioada aprilie 2013-decembrie 2023. Articolele sale cuprind informații despre diverse afecțiuni, alimentația echilibrată, îngrijirea pielii și sănătatea emoțională. Colaborări: Viața ...
citește mai mult
Vezi Boli/Afectiuni în ordine alfabetică
Cel mai nou articol Video:
Boala arterială periferică la pacienții cu diabet. „Marea majoritate a oamenilor se gândesc la evenimentul cel mai neplăcut al acestei patologii: amputația”