Defectul septal atrial (DSA): cauze, simptome, investigatii imagistice, tratament, preventie

Descriere defect septal atrial (DSA)

Defectul septal atrial (DSA), este o boala cardiaca congenitala (BCC) simpla, care reprezinta persistenta comunicarii intre Atriul stang si Atriul drept la nivelul septului interatrial.

Reprezinta cea mai frecventa boala cardiaca congenitala intalnita la varsta adulta, este mai frecventa la femei si 1/3 din cazuri asociaza si alte malformatii cardiace sau scheletice.

Din ce cauze apare defectul septal atrial 

Exista 5 tipuri de DSA clasificate in functie de localizarea comunicarii interatriale. Cel mai frecvent tip (80 % cazuri) este DSA tip ostium secundum, situat in regiunea mijlocie a septului interatrial. Pe locul 2 ca frecventa in populatie este DSA tip ostium primum (15% cazuri), situat in regiunea inferioara a septului interatrial si care mai poarta numele de canal atrio-ventricular partial. Celelalte trei tipuri sunt mai putin frecvente (defect tip sinus venos superior, tip sinus venos inferior, tip sinus coronar).
DSA , ca si celelalte boli cardiace congenitale se pot asocia cu o boala genetica subiacenta (ex: sdr. Down), sau pot fi consecinta unor factori de mediu ce interactioneaza cu mama in timpul sarcinii (ex: consumul de alcool).

Cum se manifestă defectul septal atrial

Defectul septal atrial este prezent de la nastere, dar pacientii raman frecvent asimptomatici pana la varsta adulta.

Majoritatea incep sa dezvolte simptome dupa varsta de 30-35 ani. Aparitia simptomelor pentru defectul septal atrial este cauzata de comunicarea dintre (suntului) intre cordul stang (cu presiuni crescute) si cordul drept (cu presiuni mici) ce determina supraincarcarea de volum a atriului si ventriculului drept si a circulatiei pulmonare.

Copiii pot prezenta un grad de subdezvoltare fizica si o predispozitie la infectii respiratorii.

La adulti simptomatologia include: scaderea capacitatii de efort, palpitatii, infectii pulmonare frecvente, insuficienta cardiaca dreapta. Boala vasculara pulmonara severa este rara in DSA simplu, iar aparitia sa este legata de prezenta unei predispozitii genetice.

Odata cu inaintarea in varsta creste frecventa aritmiilor (fibrilatie atriala, flutter atrial) si a evenimentelor embolice (plecarea unor cheaguri din inima, in circulatie).

Investigatii radioimagistice si de laborator

Investigatiile paraclinice ce pot fi utile pentru diagnosticul acestei afectiuni:

1. Electrocardiograma si Rx-grafia cord-pulmon ce evidentiaza modificari indirecte, determinate de supraincarcarea de volum a ventriculului drept
2. Ecografia cardiaca transtoracica: reprezinta principala metoda imagistica ce pune diagnosticul de DSA. Ecografia cardiaca permite vizualizarea directa a defectului, evaluarea consecintelor hemodinamice, a prezentei suntului stanga-dreapta si eventual diagnosticul altor malformatii asociate.
3. Ecografia cardiaca de contrast poate fi utila pentru diagnosticul unor defecte mici ce nu se pot vizualiza la Ecografia 2D
4. Ecografia cardiaca transesofagiana este necesara pentru diagnostricul defectelor tip sinus venos si pentru evaluarea precisa a DSA tip ostium secundum inaintea inchiderii
5. Rezonanta magnetica si tomografia computerizata pot fi recomandate daca ecografia nu este concludenta (rar).

Cateterismul cardiac nu este indicat in cazul defectelor septale necomplicate, la copii sau tineri. El poate fi recomandat unor categorii speciale de pacienti.

Diagnosticul de defect septal atrial

Astfel, diagnosticul pozitiv al DSA se realizeaza pe baza suspiciunii clinice, electrocardiografice si radiologice pentru a fi confirmat prin explorari neinvazive (in primul rand ecogafia cardiaca).

Tratamentul pentru defectul septal atrial

Tratamentul medical este indicat pacientilor simptomatici, in cazul aparitiei aritmiilor cardiace sau a hipertensiunii pulmonare ireversibile, ce contraindica inchiderea defectului.

Inchiderea DSA (chirurgicala sau interventionala) este indicata in prezent indiferent de prezenta sau absenta simptomelor, la pacientii cu sunt stanga-dreapta semnificativ, cu supraincarcare de volum a ventriculului drept, si la pacientii cu suspiciune de embolie paradoxala. Defectele mici ( <5mm) necomplicate nu necesita inchidere.

Inchiderea DSA se poate realiza fie interventional prin plasarea unui dispozitiv tip umbreluta la nivelul defectului, care inchide comunicarea anormala intre atriul stang si atriul drept, fie chirurgical, pentru cazurile ce nu se pot rezolva interventional.

Inchiderea interventionala a devenit prima alegere in cazul DSA tip ostium secundum cu morfologie fezabila (80 % cazuri). Avantajele acestei metode constau in caracterul minim invaziv,si recuperarea rapida post-procedural. Inchiderea chirurgicala este prima optiune in cazul celorlalte tipuri de DSA si in cazurile cu leziuni congenitale asociate.

Evolutie, Complicatii, Profilaxie

Defectele septale atriale de dimensiuni mici nu determina complicatii, frecvent acestea inchizandu-se spontan in primii ani de viata.

Defectele septale mari, netratate pot determina aparitia complicatiilor: cresterea presiunii in arterele pumonare, suntul bidirectional sau chiar inversarea suntului cu sindrom Eisenmenger, insuficienta cardiaca dreapta, tulburari de ritm cardiac, accident vascular cerebral etc.

Gravidele cu DSA tolereaza in general bine sarcina. Sarcina este contraindicata la pacientele cu DSA complicat, cu hipertensiune pulmonara severa si sdr. Eisenmenger.

Profilaxie

Prevenirea aparitiei DSA la nou-nascut se adreseaza femeii gravide care trebuie sa evite factorii de mediu generatori de boli cardiace congenitale (ex. alcoolul si anumite medicamente).

Copiii si tinerii asimptomatici diagnosticati cu DSA vor fi controlati anual.
Profialxia endocarditei infectioase cu antibiotice nu este indicata in prezent la pacientii cu DSA izolat decat in primele 6 luni post inchidere.

Astfel,  diagnosticul si terapia acestei afectiuni reprezinta rezultatul colaborarii intre medicul pediatru, medicul cardiolog si cardiologul interventionist sau cardiochirurg.