Dermatomiozita: cauze, simptome, tratament

Definiţie

Dermatomiozita este o boală rară, caracterizată de slăbiciune musculară şi miopatie inflamatorie, adică inflamarea muşchilor, care determină apariţia unor iritaţii la suprafaţa pielii. Boala poate afecta atât adulţii, cât şi copiii (cu vârsta între 5 şi 15 ani), dar este mai comună în cazul femeilor cu vârsta între 40 şi 60 de ani. Deşi nu există un tratament curativ pentru această afecţiune, simptomele pot fi ameliorate cu ajutorul anumitor medicamente sau prin fizioterapie.

Dermatomiozita: simptome

Cele mai frecvente simptome ale dermatomiozitei sunt modificările la nivelul pielii, care constau în iritaţii localizate în jurul pleopelor, coatelor, genunchilor, pieptului sau spatelui, însoţite de mâncărime. De asemenea, boala se manifestă prin slăbiciune musculară care se agravează în timp şi care debutează la nivelul gâtului sau braţelor, extinzându-se treptat la nivelul picioarelor.

Alte simptome ale dermatomiozitei pot fi:

• Crampele musculare
• Dificultăţile la înghiţire (disfagie)
• Oboseala excesivă
• Scăderea neintenţionată în greutate
• Febra
• Apariţia unor noduli (depozite solide de calciu) sub piele
• Respiraţie scurtă
• Inflamaţii ale plămânilor, cauzate de aspiraţia lichidelor sau alimentelor în plămâni, ca urmare a tulburărilor de înghiţire
• Ulceraţii la nivelul pielii

Cauze

Cauza dermatomiozitei este insuficient cunoscută, dar ceea ce specialiştii ştiu este că boala este determinată de o reacţie disproporţionată a sistemului imun şi are multe în comun cu alte afecţiuni inflamatorii. În astfel de situaţii, celulele imunitare ale organismului, adică anticorpii, atacă celulele sănătoase din corp. De asemenea, o afecţiune care determină scăderea rezistenţei sistemului imunitar, precum cancerul sau o infecţie virală, poate favoriza apariţia dermatomiozitei.

Statisticile arată că dermatomiozita este mai frecventă în rândul femeilor şi apare cu precădere la categoria de vârstă 40-60 de ani, dar şi copiii cu vârste între 5 şi 15 ani pot fi expuşi acestei afecţiuni.

Trebuie menţionat şi faptul că dermatomiozita poate creşte riscul dezvoltării altor afecţiuni, precum sindromul Raynaud, lupus, artrită reumatoidă, sclerodermie, sindromul Sjogren, miocardită, insuficienţă cardiacă, aritmie cardiacă, boală pulmonară interstiţială sau chiar cancer (în special cancer pulmonar, de pancreas, de col uterin, de sân, ovarian sau gastrointestinal).

Dermatomiozita: diagnostic

Diagnosticul de dermatomiozită se stabileşte pe baza simptomelor menţionate de pacient, a istoricului medical şi familial al acestuia, dar şi cu ajutorul mai multor analize şi investigaţii – teste de sânge pentru măsurarea nivelului de enzime musculare (creatinkinază, aldolază) şi autoanticorpi (adică cei care atacă celulele sănătoase), IRM, radiografie toracică, electromiografie (EMG), biopsie musculară sau cutanată.

Dermatomiozita: tratament

Deşi nu sunt disponibile tratamente care să vindece definitiv dermatomiozita, anumite terapii pot ajuta la ameliorarea simptomelor şi la prevenirea complicaţiilor acestei afecţiuni. Cu cât acestea sunt începute mai devreme, cu atât sunt mai eficiente, iar evoluţia bolii este stopată sau încetinită.

Aceste terapii constau în medicamente (prednison, azatioprină, metrotrexat, rituximab, hidroxiclorochina), folosirea de creme şi loţiuni de protecţie solară, fizioterapie, logoterapie.

În cazul în care există depozite de calciu sub piele, medicul poate decide înlăturarea acestora pe cale chirurgicală, pentru ameliorarea durerilor şi prevenirea altor infecţii dermatologice.

De asemenea, există varianta injecţiilor cu imunoglobulină, substanţă care blochează atacul anticorpilor asupra celulelor sănătoase din organism şi reduce riscul complicaţiilor.

Autor: Paula Rotaru

Surse: mayoclinic.org, healthline.com