Hipocalcemia

Descriere generala.

Hipocalcemia este scaderea concentratiei plasmatice a calciului sub 8,8 mg/dl, in prezenta unei concentratii normale a proteinelor plasmatice, sau scaderea calciului ionic sub 1 mmol/l. O persoana de 70 kg are aproximativ 1,2 kg calciu in organism, 99% din acesta fiind stocat in oase. Insa oasele nu sunt structuri amorfe, ci ele se remodeleaza continuu. In fiecare zi aproximativ 500 mg calciu este resorbit din oase si reinlocuit cu o cantitate egala.

Calciul este esential pentru functionarea normala a celulelor, stabilitatea membranara, mineralizarea osoasa, intervine in contractia si relaxarea  musculara si in procesul de coagulare a sangelui. Rolul calciului in disfunctiile cardio-pulmonare si in accidentul vascular cerebral ramane a fi elucidat.

Prezentarea pacientilor cu hipocalcemie la medic variaza de la cazuri asimptomatice, descoperite intamplator la analizele de rutina, pana la cazuri amenintatoare de viata, in hipocalcemii severe.

Hipocalcemia: cauze

Hipoparatiroidismul cel mai frecvent dobandit prin afectarea glandelor paratiroide in timpul interventiilor chirurgicale pe tiroida sau ca rezultat al interventiilor chirurgicale asupra paratiroidelor in caz de adenom paratiroidian. Mai rar hipoparatiroidismul poate fi ereditar sau de cauza necunoscuta (idiopatic).

Pseudohipoparatiroidism este dat de un grup de afectiuni cu transmitere genetica complexa ce determina rezistenta la actiunea parathormonului (PTH), si care se asociaza cu modificari dismorfice (inaltime scazuta, obezitate, fata rotunda, gat scurt, degete scurte).

Carenta de vitamina D care poate fi datorata unui aport inadecvat, expunerii insuficiente la lumina solara, scaderii absorbtiei vitaminei D sau rezistentei la actiunea vitaminei D 4). Boala renala poate produce hipocalcemie severa din cauza pierderii renale anormale de calciu si scaderii productiei metabolitilor activi ai vitaminei D.

Scaderea concentratiei albuminei serice (in ciroza, sindrom nefrotic, malnutritie, boli intestinale cronice) determine o scadere a calciului total, calciu ionic fiind normal in aceasta situatie; scaderea magneziului seric ce determina hipocalcemie rezistenta la tratamentul cu calciu si vitamina D;

Metastaze osoase (cel mai frecvent  la pacienti cu cancere de prostata sau san); septicemiile sau arsurile severe; pancreatita acuta (precipitarea calciului in cavitatea abdominala); medicamente (citostatice, bifosfonati; chelatori de calciu);

Deficitul de vitamina D este frecvent la: nou-nascuti cu pielea inchisa la culoare si/sau la cei hraniti exclusiv la san intre 3 si 6 luni, la copiii cu pielea inchisa la culoare si dieta vegetariana, la cei in tratament cu anticonvulsivante, la pacientii varstnici, la cei care locuiesc la altitudini inalte si in lunile de iarna.

Principalele surse naturale de vitamina D sunt uleiul de peste (somon, macrou, sardine), ficat si organe, ouale. Numeroase alimente sunt fortificate cu vitamina D pentru a creste disponibilitatea acesteia(lapte, sucuri de portocale, paine si cereale). Risc crescut de hipocalemie au si alcoolicii prin deficit de magneziu, pancreatita cronica sau malabsorbtie.

Hipocalcemia: simptome

Cel mai frecvent hipocalcemia este asimptomatica. Hipocalcemia este data de obicei de o boala cronica si poate produce simptome neuromusculare (crampe musculare mai ales la spate si gambe, dificultate la inghitire, amorteli mai ales in jurul gurii si in degetele de la maini si picioare), simptome neurologice (nervozitate, depresie, schimbari de personalitate, oboseala, convulsii sau alte miscari necontrolate).

Hipocalcemia cronica poate produce manifestari dermatologice: par aspru, unghii friabile, piele uscata, psoriazis, dentitie deficitara. Hipocalcemia acuta poate determina soc cardiovascular, hipotensiune rezistenta la tratament, aritmii.

Investigatii radioimagistice si de laborator

Cele mai multe cazuri de hipocalcemie sunt descoperite prin suspiciune clinica si teste de laborator. In afara nivelului de calciu din sange important de investigat mai sunt functia hepatica si renala, magneziul si fosforul seric, parathormonul si vitamina D.

In hipocalcemie este indicata si efectuarea unei electrocardiograme pentru depistarea eventualelor tulburari de ritm. Radiografii osoase sunt indicate in suspiciuni de metastaze osoase. CT cerebral este indicat la pacientii cu hipoparatiroidism idiopatic la care pot apare calcificari in anumite arii cerebrale.

Diagnostic

Diagnosticul se face prin suspiciune clinica si teste de laborator.

Scaderea concentratiei plasmatice a calciului sub 8,8 mg/dl, in prezenta unei concentratii normale a proteinelor plasmatice, sau scaderea calciului ionic sub 1 mmol/l pun diagnosticul de hipocalcemie.

Hipocalcemia: tratament

Tratamentul hipocalcemiei depinde de cauza acesteia, severitate, prezenta simptomelor si rapiditatea instalarii acesteia. Evaluarea initiala trebuie sa includa si istoricul familial (pentru a exclude eventuale boli genetice) si istoricul medical al pacientului (cu referinta la interventii chirurgicale in regiunea gatului sau boli autoimune, renale, hepatice, consum de alcool).

Este importanta determinarea cauzei hipocalcemiei pentru a evita episoadele ulterioare si pentru a preveni complicatiile hipocalcemiei cronice. Hipocalcemia severa necesita o abordare mai agresiva, cu administrare de calciu intravenos, controlul aritmiilor si tratament suportiv ( reechilibrare hidro-electrolitica, oxigenoterapie). Abia dupa stabilizarea pacientului se recurge la determinarea cauzei hipocalcemiei.

Cele mai multe hipocalcemii sunt moderate si necesita de la inceput investigatii suplimentare pentru determinarea precoce a cauzei. De la inceput pe langa determinarea Ca ionic se determina si nivelul PTH.

Evolutie, Complicatii, Profilaxie

Hipocalcemia cronica poate determina niveluri foarte scazute ale calciului fara nici un simptom.

Complicatiile hipocalcemiei prelungite sau severe pot fi: cataracta prematura, pseudotumori cerebrale, prelungire interval QT pe EKG, si in cazuri rare scaderea contractilitatii  miocardice pana la insuficienta cardiaca.

Profilaxie: Este importanta profilaxia hipocalcemiei la nou-nascuti, mai ales la cei nascuti din mame diabetice sau cu preeclampsie ( hipertensiune in cursul ultimului trimestru al sarcinii), la prematuri, la bebelusi alimentati exclusiv la san sau la pacienti care au suferit interventii chirugicale la nivelul gatului ( ex tiroidectomie). Defitul de vitamina D apare frecvent la cei care locuiesc in zone cu soare putin, la cei cu diete dezechilibrate (vegetarieni) sau la batrini.

Recomandari Medicale

Adresabilitate catre specialist : avand in vedere multitudinea de cauze ale hipocalcemiei, in functie de situatia clinica, pacientul ar putea sa consulte un medic internist, endocrinolog, nefrolog, dietetician sau chirurg.

Medicatie: Daca pacientul are simptome severe se instituie de urgenta tratament cu calciu intravenos+ terapie de sustinere a functiilor vitale.

La pacientii cu hipercalcemii cornice, tratamentul se face in functie de cauza in principal cu preparate orale de caciu (carbonat de calciu, gluconat de calciu) 1g pana la 3 g calciu divizat in 2-3 prize si/sau vitamina D ( e preferat calcitriol 0,5 mcg pana la 2 mcg/zi). Diureticele tiazidice (indapamid, hidroclorotiazida) care cresc calciu seric si scad eliminarea urinara a calciului pot fi de folos in anumite situatii.