Dispareunia: cauze, simptome, tratament

Dispareunia: definiţie

Dispareunia reprezintă durerea manifestată în timpul actului sexual, dar şi ulterior acestuia, care poate fi prezentă atât la femei (într-o proporţie mai mare), cât şi la bărbaţi. Potrivit American Academy of Family Physicians, peste 20% dintre femeile din America se confruntă cu dispareunia la un moment dat. Numeroase cauze ale dispareuniei sunt uşor de tratat, aşa că persoanele afectate nu trebuie să se resemneze, ci să solicite ajutor pentru un tratament eficient.

Dispareunia: simptome

De regulă, femeile cu dispareunie resimt durere puternică, ascuţită la penetrare, dar pot apărea şi alte simptome, precum:

• Îngustarea semnificativă a musculaturii vaginului în timpul penetrării (afecţiune numită vaginism)
• Durere superficială sau pătrunzătoare la nivelul clitorisului, labiilor sau vulvei
• Lipsa apetitului sexual (cauzat de teama de durere)
• Durere la inserarea unui tampon sau la examinarea ginecologică
• Disconfort emoţional (cauzat, de obicei, de o experienţă sexuală traumatică, aşa cum este violul, sau sexul agresiv)
• Nervozitatea, teama de intimitate sau de o sarcină, imaginea negativă asupra propriului corp pot înrăutăţi senzaţia de durere

Dispareunia: cauze

Dispareunia poate fi cauzată de o sumedenie de factori fizici sau/şi psihologici, după cum urmează:

• Uscăciunea vaginală – cauzată, la rândul ei, de reducerea nivelului de estrogen (la menopauză sau în timpul sarcinii), lipsa preludiului sexual, anumite medicamente (antidepresive, antihistaminice, contraceptive orale etc.)
• Vaginismul – reprezintă contracţia involuntară a pereţilor musculaturii vaginale şi poate fi cauzată de anumite condiţii medicale, dar şi de tulburări emoţionale.
• Leziunile genitale, cum ar fi cele de tipul mutilării organelor genitale etc., pot duce la apariţia durerii în timpul sexului
• Naşterea – statisticile arată că aproape jumătate dintre femeile care dau naştere se confruntă cu dispareunie postpartum
• Inflamaţii (vestibulita vulvară sau vulvodinie)
• Infecţii cu candida, infecţii de tract urinar, boli cu transmitere sexuală
• Afecţiuni dermatologice (eczeme, infecţia cu lichen plan)
• Iritaţii sau reacţii alergice la anumite substanţe folosite în detergenţi sau în produsele de îngrijire intimă
• Malformaţii congenitale, precum himenul imperforat (himenul blochează deschiderea vaginului)
• Histerectomie
• Tratamente chirurgicale/chimioterapie/radioterapie pentru cancer în zona pelviană
• Cistita
• Endometrioza
• Fibromul uterin
• Cistita interstiţială
• Sindromul de intestin iritabil
• Chisturi ovariene
• Boala inflamatorie pelviană
• Prolaps uterin
• Vaginită atrofică
• Anxietate, frică, depresie, stres
• Abuzul sexual (viol, sex agresiv)

Dispareunia: diagnostic

Diagnosticul de dispareunie se stabileşte pe baza simptomelor relatate de pacientă, precum şi pe examenul clinic efectuat de medicul ginecolog. Acesta va examina zona genitală în căutarea unor semne de inflamaţie, infecţii sau anomalii – caz în care va solicita efectuarea unei biopsii – şi va încerca să depisteze locul precis în care apare durerea. De asemenea, este posibil să examineze muşchii pelvieni inserând unul sau două degete în vagin. Pentru examinarea uterului şi a ovarelor, medicul va palpa abdomenul. În plus, poate fi necesară şi o examinară rectală.

Istoricul medical şi cel sexual al pacientei vor fi, de asemenea, parte din anamneza realizată de medic în vederea depistării cauzei care a dus la apariţia simptomelor specifice dispareuniei.

Dispareunia: tratament

Tratamentul dispareuniei depinde de cauza care a provocat-o. Astfel, dacă se descoperă că uscăciunea vaginală este factorul declanşator, tratamentul poate consta în folosirea unor lubrifianţi şi stimularea clitorisului înainte de actul sexual propriu-zis. Pentru candidoză se recomandă unguente sau ovule cu efect antifungic. Antibioticele pot fi prescrise în cazul în care dispareunia este cauzată de o infecţie urinară sau de o boală cu transmitere sexuală, iar unguentele sau comprimatele pe bază de steroizi sunt indicate în cazul infecţiilor dermatologice.

Pentru vestibulita vulvară şi vaginita atrofică pot fi încercate cremele topice cu estrogen, exerciţiile Kegel, medicamentele pentru ameliorarea durerii sau băile de şezut cu apă caldă.

Pentru dispareunia cauzată de endometrioză, chisturi ovariene, fibrom uterin poate fi necesară inclusiv intervenţia chirurgicală, pentru îndepărtarea aderenţelor şi ţesuturilor anormale.

Dispareunia survenită pe fond emoţional poate fi ameliorată prin terapie psihologică (mindfulness, psihoterapie cognitiv-comportamentală etc.).

Şi poziţia sexuală poate fi o formă de terapie pentru ameliorarea durerii vaginale. De exemplu, dacă stă deasupra bărbatului, femeia capătă mai mult control asupra procesului de penetrare.

Dispareunia: prevenţie

Pentru a reduce riscul de dispareunie, se recomandă:

• Evitarea hainelor mulate
• Purtarea de lenjerie intimă din bumbac
• Igiena exemplară a zonei intime
• Schimbarea frecventă a lenjeriei intime (mai ales dacă transpiraţi excesiv între picioare)
• Urinarea după actul sexual
• Ştergerea din faţă spre spate după folosirea toaletei
• Evitarea sexului neprotejat
• Evitarea actului sexual la 1-2 săptămâni după menstruaţie şi a penetrării adânci (mai ales dacă suferiţi de endometrioză)
• Folosirea unui lubrifiant vaginal

Autor: Paula Rotaru

Surse: health.harvard.edu, msdmanuals.com, aafp.org, medicalnewstoday.com