Edemul pulmonar: cauze, simptome, tratament

Definiţie

Edemul pulmonar este o afecţiune medicală care constă în acumularea de lichid în plămâni, ceea ce îngreunează sever respiraţia. În majoritatea cazurilor, edemul pulmonar este cauzat de o afecţiune a inimii, dar există şi alţi factori de risc, precum pneumonia, expunerea la anumite toxine, administrarea anumitor medicamente, zborul la altitudini mari sau loviturile puternice la nivelul pieptului. Prin urmare, tratamentul edemului pulmonar depinde de cauza acestuia şi presupune, de regulă, administrarea anumitor medicamente şi terapia cu oxigen. Edemul pulmonar care se dezvoltă rapid (forma acută) este o urgenţă medicală şi trebuie tratat în consecinţă, cât mai rapid, altfel poate fi fatal!

Simptome

În funcţie de cauza care l-a provocat, edemul pulmonar prezintă diverse simptome, care pot apărea din senin sau se pot agrava în timp.

Simptome ale edemului pulmonar acut:

• Dispnee care se agravează în repaus şi în poziţia culcat
• Senzaţie de sufocare sau de înec
• Respiraţie şuierătoare
• Piele rece, umedă
• Transpiraţie abundentă
• Anxietate, nelinişte
• Tuse cu mucus colorat (uneori cu firişoare de sânge)
• Buze învineţite
• Palpitaţii

Simptomele edemului pulmonar cronic:

• Dispnee de efort şi în poziţia culcat
• Wheezing
• Creştere inexplicabilă în greutate, într-un timp foarte scurt
• Umflarea mâinilor şi a picioarelor
• Oboseală excesivă
• Tuse sau senzaţie de lipsă de aer resimţite în special în timpul nopţii

Simptomele edemului pulmonar de altitudine:

• Dispnee de efort şi în poziţia culcat, în special noaptea
• Tuse seacă iniţial, care se transformă în tuse cu mucus alb sau cu striaturi de sânge
• Febră
• Astenie fizică
• Palpitaţii
• Disconfort toracic
• Dureri de cap
• Cefalee
• Greaţă
• Insomnie
• Cianozarea buzelor şi a degetelor

Cauze

Cea mai frecventă cauză a edemului pulmonar este insuficienţa cardiacă congestivă, o afecţiune caracterizată de incapacitatea inimii de a mai pompa corect sânge în organism, ceea ce determină o presiune  suplimentară pe vasele mici de sânge din plămâni, care se pot sparge. Alte posibile cauze ale edemului pulmonar sunt:

• Infarctul sau alte afecţiuni ale inimii
• Îngustarea valvelor inimii (stenoza valvulară)
• Hipertensiunea arterială survenită brusc
• Pneumonia
• Insuficienţa renală
• Ciroza hepatică
• Infecţii severe la nivelul plămânilor
• Sepsisul
• Consumul de droguri
• Loviturile puternice la nivelul cutiei toracice
• Zborul sau urcatul pe munte la altitudini de peste 2.500 de metri
• Inhalarea unor substanţe toxice
• Înecul în stadiu incipient
• Administrarea de sânge cu grupa sangvină incompatibilă
• Lovituri puternice la cap
• Accident vascular cerebral
• Tumori cerebrale
• Epilepsie
• Intervenţii chirurgicale pe creier

Diagnostic

Deoarece edemul pulmonar este o urgenţă medicală şi necesită tratament cât mai rapid, diagnosticul se stabileşte iniţial pe baza simptomelor pacientului şi a examenului clinic, precum şi cu ajutorul electrocardiogramei sau al radiografiei toracice.

Odată ce afecţiunea este ţinută sub control, de regulă cu medicamente şi/sau terapie cu oxigen, medicul va nota istoricul medical al pacientului şi va efectua teste suplimentare, pentru a determina cauza precisă a edemului pulmonar (pulsoximetrie, analize de sânge, ecocardiogramă, cateterizare cardiacă etc.).

Edemul pulmonar: tratament

Prima opţiune de tratament în cazul edemului pulmonar este terapia cu oxigen administrat printr-o mască sau o sondă nazală, care ameliorează semnificativ simptomele. Ulterior, în funcţie de rezultatele obţinute la analizele recomandate, se pot recomanda şi alte tratamente (diuretice, morfină, antihipertensive etc.).

Simptomele edemului pulmonar de altitudine se ameliorează prin reducerea altitudinii, la cel puţin 1.000 de metri, limitarea efortului fizic şi menţinerea temperaturii corporale optime. Pentru prevenirea sau tratarea edemului pulmonar de atitudine sunt recomandate şi medicamentele pe bază de acetazomalidă sau nifedipină, cu menţiunea că acestea se iau preventiv cu cel puţin o zi înainte de mersul pe munte sau zborul la altitudini mari, pe o durată de cel puţin 5 zile.

Cu toate acestea, aclimatizarea lentă a organismului este cea mai bună metodă de prevenţie a edemului pulmonar de altitudine – experţii recomandă ca ascensiunea să nu fie mai mare de 366 de metri pe zi. Altitudinile de până la 1.500 de metri nu pun probleme deosebite de adaptare, dar peste această altitudine este necesară aclimatizarea treptată, care poate dura până la 3-4 zile în cazul în care se doreşte ascensiunea până la 2.500 de metri.

Având în vedere că bolile cardiovasculare sunt principala cauză a edemului pulmonar, există soluţii care pot reduce riscul acestora şi, implicit, pe cel de edem pulmonar:

• Ţinerea sub control a tensiunii arteriale şi a colesterolului prin medicaţie, exerciţiu fizic regulat, menţinerea greutăţii în limitele normale, adoptarea unui regim alimentar sănătos, fără exces de sare, zahăr şi grăsimi
• Evitarea fumatului şi limitarea consumului de alcool
• Evitarea situaţiilor stresante
• Odihna suficientă (cel puţin 8 ore de somn pe noapte)

Analize și examinări

Medicul va solicita mai multe examinări. În primul rând, îți va asculta inima la stetoscop pentru a observa dacă există:

• sunete anormale la nivelul inimii
• dacă plămânii trosnesc
• creșteri ale ritmului cardiac
• respirație accelerată

Alte aspecte care mai pot fi observate în timpul examinării sunt:

• inflamații abdominale sau la nivelul picioarelor
• pielea devine albastră sau pală

Printre posibilele teste se numără:

• electrocardiograma
• ecocardiograma
• nivelul de oxigen din sânge
• radiografie toracică cu raze-X

Articol revizuit 2022

Surse: mayoclinic.org, medicalnewstoday.com, healthline.com, medlineplus.gov