Prolactinom hipofizar: definiţie, simptome, cauze, tratament

Un prolactinom hipofizar este o tumoră benignă a glandei hipofize (pituitare) şi se caracterizează prin producţia excesivă de prolactină, un hormon responsabil de iniţierea şi menţinerea lactaţiei, dar nu numai. O tumoră la nivelul hipofizei, fie ea şi benignă, poate cauza dezechilibre majore în producţia de hormoni care reglează metabolismul, dezvoltarea şi funcţia reproducătoare.

Excesul de prolactină – hiperprolactinemia – poate duce la numeroase simptome şi afecţiuni, cauzate de reducerea nivelului de estrogen (la femei) şi de testosteron (bărbaţi), cum ar fi ciclul menstrual neregulat, infertilitatea, lactaţia în afara perioadei de alăptare (galactoreea) sau impotenţa.

Prolactinomul este una dintre cele mai frecvente tumori ale hipofizei. Studiile arată că aproximativ 40% din populaţia lumii prezintă tumori de acest tip, dar nu toată lumea are nevoie de tratament, pentru că acestea sunt mici, nu afectează funcţionarea hipofizei şi, prin urmare, nu produc simptome.

Probleme mari ridică prolactinomul hipofizar de mari dimensiuni, numit macroadenom, care depăşeşte 8 mm. Mărimea crescută a tumorii este cea care duce la apariţia simptomelor şi, totodată, factorul în funcţie de care se stabileşte tratamentul. Scopul terapiei este de a restabili nivelul prolactinei în sânge, fie cu ajutorul medicamentelor, fie prin intervenţie chirurgicală, atunci când tumora este mare.

Prolactinom hipofizar: simptome

Prolactinomul de mari dimensiuni poate pune presiune pe nervii optici sau pe ţesuturile învecinate, cauzând frecvent dureri de cap şi tulburări de vedere.
Simptomele excesului de prolactină şi ale presiunii exercitate de tumoră sunt diferite, în funcţie de sex.

La femei, prolactinomul se poate manifesta prin:

• Ciclu menstrual neregulat
• Absenţa menstruaţiei  (amenoree)
• Libido redus
• Infertilitate
• Acnee
• Păr corporal în exces (hirsutism)
• Uscăciune vaginală
• Galactoree
• Durere în timpul contactului sexual
• Densitate osoasă redusă (risc crescut de osteoporoză)

În cazul bărbaţilor, prolactinomul se poate manifesta prin:

• Dureri de cap
• Probleme de vedere
• Libido redus
• Disfuncţii erectile (impotenţă)
• Sterilitate
• Creşterea sânilor (ginecomastie)
• Absenţa părului facial şi corporal

Cauze

Majoritatea cazurilor de prolactinom hipofizar nu au o cauză cunoscută, tumorile fiind sporadice şi neasociate cu factori genetici. S-a constatat însă că unii pacienţi cu prolactinom prezintă o anomalie genetică numită neoplazie endocrină multiplă de tip 1 (NEM1). Această afecţiune se caracterizează prin producţia anormală de hormoni produşi de pancreas, glandele paratiroide şi hipofiză, care poate duce duce la ulcerul peptic.

Alte posibile cauze ale prolactinomului hipofizar sunt:

• Anumite medicamente, în special sedativele şi tranchilizantele (acestea blochează efectele dopaminei asupra hipofizei şi pot cauza hipersecreţia de prolactină), antiemeticele şi antihipertensivele
• Alte tumori ale hipofizei care determină producţia excesivă de hormoni de creştere sau cortizol
• Anumite forme de cancer (cancerul de plămâni, de exemplu)
• Hipotiroidia
• Leziunile la nivelul pieptului survenite în urma unui accident de maşină
• Consumul de marijuana, cocaină sau alte droguri
• Stimularea mamelonară
• Bolile renale
• Sarcina
• Stresul
• Sindromul Chiari-Frommel (o afecţiune endocrină foarte rară)

Femeile cu vârste între 20 şi 34 de ani sunt cele mai predispuse la apariţia prolactinomului, dar afecţiunea poate apărea şi la bărbaţi, rareori la copii.
În lipsa unui tratament adecvat, prolactinomul poate duce la hipotiroidism, insuficienţă hipofizară (hipopituitarism), pierderea vederii, osteoporoză şi complicaţii în sarcină.

Diagnostic

Ciclul menstrual neregulat, dificultatea de a rămâne însărcinată, secreţiile mamelonare în afara perioadei de alăptare, durerile de cap, tulburările de vedere şi impotenţa sunt principalele indicii care pot sugera diagnosticul de prolactinom la ambele sexe.

Pentru măsurare nivelului de prolactină, medicul va recomanda efectuarea unei analize de sânge. Nivelurile normale de prolactină sunt cele sub 25 ng/ml la femei şi sub 17 ng/ml la bărbaţi. Dacă aceste valori sunt doar puţin peste limită, se va indica repetarea lor, deoarece stresul şi tensiunea arterială crescută – simptome ale sindromului de halat alb – pot influenţa rezultatele analizei.

Dacă analizele de sânge de sânge indică o valoare mult peste limita normală a prolactinei, medicul va recomanda şi efectuarea unui IRM (imagistică prin rezonanţă magnetică), cu sau fără substanţă de contrast, pentru a vedea dacă există o tumoră la nivelul hipofizei, dimensiune aacesteia şi impactul ei asupra nervilor optici şi a ţesuturilor învecinate. Şi computerul tomograf poate oferi imagini ale glandei hipofize, dar este o analiză mai puţin precisă decât IRM-ul în cee ace priveşte depistarea prolactionomului.

De asemenea, pot fi recomandate teste de acuitate vizuală, care pot releva impactul unei eventuale tumori hipofizare asupra vederii. Dacă se suspectează o afecţiune endocrină, pot fi necesare mai multe teste hormonale.

Prolactinom hipofizar: tratament

Prolactonimul hipofizar se tratează de cele mai multe ori cu medicamente care reduc dimensiunea tumorii şi, prin urmare, producţia de prolactină. Aceste medicamente pot prezenta însă şi efecte secundare, precum vărsături, nas înfundat, dureri de cap, tulburări de comportament etc. În 80-90% din cazuri, medicamentele sunt eficiente, dar sunt şi situaţii când acestea nu îşi fac efectul, nu sunt bine tolerate de pacient sau tumora este foarte mare şi se impune intervenţia chirurgicală. Aceasta presupune eliminarea unei porţiuni cât mai mari din tumoră, urmată de şedinţe de radioterapie sau/şi medicamente speciale.

Succesul intervenţiei chirugicale depinde de mărimea tumorii, de nivelul de prolactină, dar şi de experienţa neurochirurgului. Studiile arată că, în 20-50% din cazurile operabile, tumora va recidiva, de regulă în decursul a 5 ani. Există două tipuri de intervenţii chirurgicale luate în calcul pentru eliminarea prolactinomului, şi anume:

• Hipofizectomie transsfenoidală endoscopică – tumora este înlăturată prin cavitatea nazală, riscul de complicaţii este scăzut şi nu rămân cicatrice
• Chirurgie transcraniană sau craniotomie – în cazul în care tumora este foarte mare şi s-a extins în ţesuturile cerebrale, fiind greu abordabilă pec ale transsfenoidală

Scopul tratamentului, fie că vorbim de cel medicamentos sau de cel chirurgical, este de a readuce la normal producţia de prolactină, de a restabili funcţiile hipofizei, de a reduce pe cât posibil dimensiunea tumorii hipofizare, de a elimina simptomele şi de a ămbunătăţi calitatea vieţii pacientului.

Tumorile hipofizare, între care şi prolactinomul, nu pot fi prevenite, din moment ce nu se cunosc pe deplin cauzele apariţiei lor.

Surse: pituitarysociety.org, rarediseases.org, medicinenet.com, emedicine.medscape.com, mayoclinic.org

Autor: Paula Rotaru