Entorsa, tendinita, bursita: simptome si tratament

Entorsa, tendinita, bursita: simptome si tratament

Entorsa, tendinita, bursita: cele mai frecvente leziuni ale ţesuturilor moi sunt cele referitoare la muşchi, tendoane şi ligamente. Aceste leziuni apar adesea în timpul activităţilor sportive, însă uneori chiar şi activităţile simple, de zi cu zi pot provoca aceste leziuni.
Cele mai comune leziuni ale ţesuturilor moi sunt entorsele, întinderile, contuziile, tendinitele şi bursita. Chiar şi cu un tratament adecvat, aceste leziuni pot necesita un repaus prelungit pentru a se vindeca.

Entorsa, tendinita, bursita: cauze

Acestea se împart în două categorii leziuni acute şi leziuni prin suprasolicitare:

1. leziunile acute sunt cauzate de un traumatism brusc, cum ar fi o cădere  sau o lovitură. Exemple de leziuni acute includ entorse, întinderi musculare şi contuzii.

2. leziunile în suprasolicitare apar treptat în timp, atunci când o activitate se repetă atât de des încât acele zone ale corpului nu au suficient timp pentru a se vindeca între evenimente. Tendinita şi bursita sunt cele mai frecvente leziuni de suprasolicitare ale ţesuturilor moi.

Entorsa, tendinita, bursita: tratament initial

Leziunile acute ale ţesuturilor moi variază în funcţie de tipul şi severitatea traumatismului. Atunci când se produce o leziune acută, tratamentul iniţial este de obicei foarte eficient şi constă în: repaus, aplicarea de gheaţă, compresie şi elevaţie/proclivitate.

  • 1. Repaus – Pacientul trebuie să ia pauză de la activitatea care a cauzat leziunea, chiar dacă simte că poate continua.
  • 2. Gheaţă – Pacientul trebuie să utilizeze pachete reci de gheaţă timp de 30 de minute, alternate cu pauză de 30 minute între aplicaţii, de mai multe ori pe zi. ATENŢIE! Nu se aplică gheaţa direct pe piele, întrucât există riscul de face degerătură.
  • 3. Comprimare – Pentru a preveni edemaţierea suplimentară, pacientul va purta un bandaj de compresie elastică.
  • 4. Proclivitate – Pentru a reduce edemul, membrul lezat trebuie ridicat mai sus decât nivelul inimii, când se stă în repaus.

Entorsa – descriere, tipuri de entorse si tratament

O entorsă este o întindere şi/sau o rupere a unui ligament, o bandă puternică de ţesut conjunctiv care conectează capătul unui os cu altul. Ligamentele au rolul de a stabiliza articulaţiile corpului.

Cele mai vulnerabile articulaţii ale corpului la entorse sunt gleznele, genunchii  şi încheieturile mâinii (articulaţiile radiocarpiene). O entorsă de gleznă poate apărea atunci când piciorul se deplasează brusc spre interior, plasând o tensiune extremă pe ligamentele gleznei exterioare. O entorsă de genunchi poate fi rezultatul unei răsuciri bruşte, iar o entorsă a încheieturii mâinii poate apărea atunci când există o cădere pe mâna întinsă.

Entorsele sunt clasificate în funcţie de gravitate:

  • Gradul 1 entorsă (uşoară): apare o întindere a fibrelor ligamentului urmată de edem.
  • Gradul 2 entorsă (moderată): e caracterizat prin ruperea parţiala a fibrelor ligamentului. Există o  laxitate ligamentară, mobilizarea este imprecisă, edemul este de mai mari dimensiuni.
  • Gradul 3 entorsă (severă): e caracterizat prin ruperea completă a fibrelor ligamentului. Acest lucru duce la o instabilitate semnificativă şi face articulaţia nefuncţională, edemul este important.

entorsa gleznei

Ca simptome durerea, echimozele, edemul  şi inflamaţia sunt comune pentru toate cele trei categorii de entorse.

Tratamentul pentru entorsele uşoare include repaus, gheaţă, compresie elastică, proclivitate şi recuperare funcţională.
Entorsele moderate necesită adesea o perioadă de imobilizare prin ghips sau orteze.
Entorsele mai severe pot necesita intervenţie chirurgicală pentru repararea ligamentelor rupte dacă tratamentul funcţional descris mai sus nu are rezultate scontate.

Întinderea musculară – descriere, simptome si tratament

O întindere musculară este o leziune a unui muşchi şi/sau tendoane. Tendoanele sunt cordoane fibroase de ţesut prin care se ataşează muşchii la os. Similar cu entorsele, o întindere poate fi o simpla întindere în muşchi sau tendon sau poate fi o ruptură parţială sau completă în funcţie de energia traumatismului.

Simptomele tipice ale unei întinderi musculare includ durere, spasme musculare, slăbiciune musculară, edemaţiere, inflamaţie şi crampe musculare.

Sportivii care practică fotbal, hochei, box, lupte şi alte sporturi de contact au risc de întinderi musculare. Gimnastica, tenisul, canotajul, golful şi alte sporturi care necesită apucare cu mâna, au o incidenţă ridicată de entorse de mână. Cotul este frecvent afectat în aceste sporturi.

Tratamentul recomandat pentru o întindere musculară este acelaşi ca cel pentru o entorsă: repaus, gheaţă, compresie şi proclivitate. Acest lucru ar trebui să fie urmat de exerciţii simple pentru a calma durerea şi de a restabili mobilitatea. Chirurgia poate fi necesară pentru o leziune mai gravă, deşi acest aspect este luat în discuţie extrem de rar.

Contuziile (Vânătăile)

O contuzie este o vânătaie cauzată de o lovitură directă sau lovituri repetate, strivind fibrele musculare şi a ţesutului conjunctiv, fără a leza pielea. O contuzie poate rezulta în căderea corpului pe o suprafaţă dură. Decolorarea pielii este cauza juliturii în sine cu suprafaţa de contact.

Cele mai multe contuzii sunt uşoare şi răspund bine cu protocolul de repaus, gheaţă, compresie, proclivitate. Dacă simptomele persistă, îngrijirea medicală trebuie solicitată pentru a preveni deteriorarea permanentă a ţesuturilor moi.

contuzia

Tendinita – definitie, simptome si tratament

Tendinita este o inflamaţie sau iritaţie a unui tendon sau acoperirea unui tendon de propia teacă. Aceasta este cauzată de o serie de tensiuni mici, care agravează în mod repetat tendonul.

Simptomele includ de obicei edem şi durere, care se agravează cu activitatea fizică.
Jucătorii profesionişti de baseball, înotătorii, jucătorii de tenis şi jucători de golf sunt predispuşi la tendinita la umăr şi braţe şi antebraţe. Jucătorii de fotbal şi baschet, atleţii şi dansatorii (aerobic) sunt predispuşi la inflamaţia tendoanelor la nivelul picioarelor.

Tendinita poate fi tratată prin repaus pentru a elimina stresul, cu medicamente anti-inflamatorii, injecţii cu steroizi, atele şi exerciţii pentru a corecta dezechilibrul muscular şi de a îmbunătăţi flexibilitatea.

O alta terapie neinvazivă şi cu rezultate bune poate fi ESWT (Extracorporal high energy shock wave therapy) sau terapia cu unde de şoc extracorporeale sau terapia cu unde electrohidraulice a fost folosită iniţial şi continuă să fie utilizată cu succes în urologie, în litotriţie extracorporală. Începând din 1980 a început să fie utilizată şi în patologia ortopedică şi în ultimii ani i se acordă o tot mai mare importanţă în zona recuperării fizice.

Inflamaţia persistentă poate provoca daune semnificative la nivelul tendonului, ceea ce poate necesita o intervenţie chirurgicală.

Bursita – definitie, tratament

Bursele sunt săculeţi mici care sunt situaţi în tot corpul, inclusiv în jurul umărului, cotului, şoldului, genunchiului şi călcâiului. Ele conţin o cantitate mică de lichid şi sunt poziţionate între oasele şi ţesuturile moi, cu rol de a ajuta la reducerea frecării.
Bursita este o inflamaţie a unui burse.
Tensiuni mici repetate şi o utilizare excesivă poate provoca bursa să se inflameze în umăr, cot, şold, genunchi sau gleznă. Mulţi pacienţi au în asociere bursita cu tendinta.

Bursita poate fi ameliorată prin schimbări în activitatea de zi cu zi şi eventual cu medicamente anti-inflamatorii, cum ar fi ibuprofen. În cazul în care inflamaţia şi durerea nu răspund la aceste măsuri, medicul poate recomanda îndepărtarea lichidului prin injectarea de corticosteroizi în bursă.

Medicaţia steroidă este un medicament anti-inflamator mai puternic decât medicamentele care pot fi luate pe cale orală. Preparatele injectabile corticosteroide funcţionează de obicei bine pentru a calma durerea, edemul şi inflamaţia.

Cu toate că o intervenţie chirurgicală este rareori necesară pentru o bursită, în cazul în care o bursă devine inflamată, o operaţie pentru a se evacua lichidul din bursă poate fi necesară. În plus, în cazul  în care după diverse tratamente nechirurgicale rezultatele s-au lăsat aşteptate, medicul poate recomanda îndepărtarea bursei pe cale chirurgicală.
Îndepărtarea (excizia) bursei se poate face cu ajutorul unei incizii standard (procedura deschisă) sau ca o procedură artroscopică cu incizii mici.

Medicul curant va discuta cu pacientul despre cea mai buna metodă pentru nevoile sale medicale.

bursita

Prevenirea leziunilor tesuturilor moi

Leziunile  apar de multe ori, atunci când oamenii cresc brusc durata, intensitatea sau frecvenţa activităţilor fizice. Multe leziuni ale ţesuturilor moi pot fi prevenite prin:

  • folosirea echipamentului adecvat sportului. Înlocuiţi pantofii de sport atunci când se uzează. Purtaţi haine confortabile care vă permit să vă mişcaţi liber şi pentru a elibera căldura corpului.
  • executarea unor exerciţii de fitness echilibrat. Dezvoltaţi un program de fitness echilibrat, care să includă exerciţii cardiovasculare şi flexibilitate musculotendinoasă. Adăugaţi activităţi şi exerciţii noi cu precauţie. Fie ca aţi fost sedentar sau într-o formă fizică bună, nu încercaţi să vă asumaţi prea multe activităţi fizice de la început. Cel mai bine este să adăugaţi  unul sau două exerciţii noi  pe antrenament.
  • realizarea unei încălziri adecvate. Trebuie să vă încălziţi temeinic până să se înceapă antrenamentul în sine. Alergaţi pe loc timp de câteva minute, respiraţi încet şi profund în acest timp. Încălzirea creşte ritmul cardiac şi fluxul de sânge în muşchi, tendoane, ligamente şi articulaţii.
  • hidratare adecvată. Beţi suficientă apă pentru a preveni deshidratarea, epuizarea de căldură şi apariţia unui accident vascular cerebral datorat căldurii. Beţi un litru de apă cu 15 minute înainte de a începe antrenamentul şi încă o jumătate de litru după.
  • relaxare suficientă. Asiguraţi-vă că aveţi parte de o relaxare lentă după antrenamente. Executaţi mişcări lente şi care să diminueze intensitatea mişcărilor Dvs., timp de cel puţin 10 minute înainte de a opri complet antrenamentul. Această fază a unui program de exerciţii constituie o condiţie de siguranţă.
  • realizarea unui stretching. Începeţi să efectuaţi stretching încet şi cu grijă, până când ajungeţi la un punct de tensiune musculară. Păstraţi fiecare întindere timp de 10 la 20 de secunde, apoi încet eliberaţi cu atenţie. Inhalaţi aer înainte de fiecare intindere şi expiraţi pe măsură ce eliberaţi. Fiecare întindere se execută doar o singură dată. Niciodată nu vă întindeţi până la punctul de durere şi menţineţi  întotdeauna un control şi niciodată nu săriţi de o grupă musculară.
  • existenţa unui program de repaus. Programul de exerciţii regulate trebuie alternat cu zile de repaus. Oboseala şi durerea sunt motive întemeiate pentru a nu exercita efort fizic.
  • evitarea unui „week-end războinic”, adică antrenamente istovitoare dintr-o dată. Încercaţi să efectuaţi cel puţin 30 de minute de activitate fizică moderată în fiecare zi.

CSID.ro nu furnizeaza sfaturi medicale similare celor pe care le puteti primi de la medicii care efectueaza consultatia si care vin in contact cu realitatea cazurilor dvs. CSID.ro nu isi propune sa inlocuiasca consultul medical de specialitate, informatia prezentata pe acest site are un caracter informativ. Utilizatorii nu trebuie sa isi fundamenteze actiunile viitoare pe sfaturile furnizate de CSID.ro, pentru ca intotdeauna diagnosticul medical necesita consultarea in persoana a unui medic specialist. GÂNDUL MEDIA NETWORK SRL nu este responsabila pentru aplicarea defectuoasa sau nereusita vreunui tratament. Informatiile de pe site si materialele aferente sunt oferite spre folosire "asa cum sunt" fara garantii de nici un fel.

Dr. Gabriel Ştefănescu
Cea mai importantă lecţie: să tratez pacientul şi nu afecţiunea, răspunzând nevoilor reale ale pacientului. 2005 – Universitatea de Medicină Carol Davila, Bucureşti 2013 – Medic Specialist Ortopedie – Traumatologie Competenţe: Competenţă în Chirurgie Artroscopică Competenţă în ...
citește mai mult
Vezi Boli/Afectiuni în ordine alfabetică
Cel mai nou articol Video:
Boala trofoblastică gestațională. Dr. Alice Barbu: „Există cazul în care pacienta vine cu testul pozitiv”