Filarioza limfatică (elefantiazis): cauze, simptome, tratament

Filarioza limfatică, numită şi elefantiazis, este o boală tropicală cauzată de parazitul filaria, transmis prin înţepătura anumitor specii de ţânţari, care îşi găseşte „culcuş” doar în sistemul limfatic. La nivel mondial, filarioza limfatică afectează peste 40 de milioane de persoane din zonele endemice şi constituie una dintre cele mai grave şi costisitoare probleme medicale. Foarte puţine persoane care contractează acest parazit prezintă simptome, însă există şi situaţii când boala se manifestă extrem de agresiv.

Simptomele, atunci când există, constau în limfedem la nivelul picioarelor, braţelor, sânilor, zonei genitale (hidrocel – umflarea scrotului, la bărbaţi) sau, mai rar, în dezvoltarea eozinofiliei pulmonare tropicale.

Din acest motiv, calitatea vieţii persoanelor bolnave de filarioză limfatică este grav afectată. Acestea nu mai pot munci, uneori au nevoie de asistenţă medicală permanentă, iar stima de sine este grav afectată, existând riscul de depresie şi alte tulburări din spectrul psihoemoţional.

Tratamentul filariozei limfatice constă în administrarea de medicamente care distrug larvele paraziţilor, dar care au şi rolul de a preveni infectarea altor persoane – dacă pacientul infectat este înţepat de un ţânţar, acesta, la rândul lui, poate înţepa o altă persoană, infectând-o cu parazitul respectiv.

Filarioza limfatică: simptome

Majoritatea persoanelor infectate sunt asimptomatice, chiar dacă parazitul ajunge în sistemul limfatic. În foarte puţine cazuri apar manifestări, în special la persoanele infectate care suferă deja de o formă de limfedem sau la cele care se expun pe termen lung la înţepăturile ţânţarilor purtători de filaria.

Aceste simptome apar ca urmare a acumulării de lichid limfatic şi constau în:

• Umflarea picioarelor, braţelor, sânilor sau a organelor genitale
• Infecţii bacteriene la nivelul pielii care recidivează
• Îngroşarea şi întărirea pielii (elefantiazis)
• Hidrocel (umflarea scrotului la bărbaţi)
• Respiraţie greoaie, wheezing (respiraţie şuierătoare), tuse – simptome specifice eozinofiliei pulmonare tropicale
• Niveluri crescute de anticorpi anti-filaria şi de imunoglobulina E (IgE) – un anticorp produs de sistemul imunitar, ca răspuns la o ameninţare, precum bacterii, virusuri, paraziţi etc.

Cauze

Există 3 tipuri de paraziţi filaria care pot duce la filarioză limfatică: Wuchereria bancrofti (în majoritatea cazurilor), Brugia malayi şi Brugia timori. Parazitul se transmite prin înţepătura ţânţarilor din anumite regiuni geografice: Anopheles în Africa, Culex quinquefasciatus în America de Sud, Aedes şi Mansonia în Asia şi zona Pacificului.

Parazitul adult poate trăi în sistemul limfatic uman între 5 şi 7 ani, timp în care se reproduce necontrolat, producând milioane de larve de filaria ce se pot răspândi în circulaţia sangvină. Astfel, transmiterea parazitului se face extrem de uşor – dacă persoana infectată este înţepată de un ţânţar, acesta preia parazitul şi îl transmite mai departe înţepând alte persoane.

Înţepăturile repetate, pe parcursul mai multor luni sau chiar ani, ale ţânţarilor purtători ai parazitului filaria duc, în timp, la apariţia filariozei limfatice. De aceea, cea mai expusă categorie este formată din localnicii din zonele endemice, care se expun pe termen lung acestor înţepături de ţânţar.

Diagnostic

Metoda standard de diagnosticare a infecţiei cu parazitul filaria constă în examinarea unei mostre de sânge periferic la microscop.

Deoarece larvele de filaria care duc la apariţia filariozei limfatice circulă în sânge în special în timpul nopţii, se recomandă recoltarea sângelui în intervalul 10 seara-10 dimineaţa cel mai târziu, folosindu-se, de asemenea, coloraţiile Giemsa sau Hematoxilin eozină.

Pacienţii cu infecţie activă de filaria prezintă un nivel crescut de IgE sau/şi anticorpi anti-filaria.

Dacă pacienţii prezintă de mult timp limfedem de dimensiuni mari (elefantiazis), deci a trecut mult timp de la inocularea infecţiei, cel mai probabil rezultatele vor fi negative.

Filarioza limfatică: tratament

Tratamentul standard pentru infecţia cu filaria constă în administrarea în masă a medicamentelor antiparazitare (ivermectină, albendazol, dietilcarbamazină), care distrug larvele şi inhibă procesul de reproducere la paraziţii adulţi. Aceste medicamente sunt, de regulă, bine tolerate, dar pot apărea şi reacţii adverse, în special dacă numărul de larve din sânge este crescut, cum ar fi: ameţeala, greaţa, febra, durerile de cap, durerile musculare sau articulare.

În cazul pacienţilor care prezintă simptome de filarioză limfatică (deci care nu mai prezintă o infecţie activă), sunt recomandate tratamentele adjuvante şi preventive. Acestea au scopul de a preveni apariţia complicaţiilor şi de a ameliora problemele asociate.

Igiena riguroasă a pielii, exerciţiile fizice şi tratarea rănilor sunt aspecte esenţiale pentru împiedicarea agravării simptomelor. De asemenea, injecţiile cu steroizi ajută la scăderea tumefacţiei tisulare, dar numai dacă limfedemul nu a ajuns la stadiul de elefantiazis.

De mare ajutor sunt şi ciorapii de compresie, încălţămintea lejeră sau ridicarea şi menţinerea membrului afectat mai sus decât nivelul corpului, care facilitează drenajul limfei.

În cazul hidrocelului şi al elefantiazisului scrotal, singura metodă terapeutică de succes este intervenţia chirurgicală, care constă în eliminarea paraziţilor şi a calcifierilor din zonă.

Elefantiazisul membrelor este foarte dificil de corectat chirurgical şi necesită mai multe intervenţii, inclusiv grefe de piele.

Cu cât infecţia este recunoscută şi tratată mai devreme, cu atât tratamentul este mai eficient, iar riscul de complicaţii, mai redus. Chiar dacă filarioza limfatică este rareori fatală, această afecţiune poate duce la complicaţii severe şi determină sechele ce pot limita capacitatea pacientului de a lucra şi de a duce o viaţă normală.

Prevenţie

Cea mai eficientă metodă de prevenire a filariozei limfatice constă în evitarea înţepăturilor de ţânţari, care pot fi purtători de paraziţi. În acest sens, se recomandă:

• Pornirea aparatului de aer condiţionat în timpul nopţii (ţânţarii sunt mai activi noaptea şi sunt atraşi de mediile calde şi umede)
• Folosirea unei plase anti-ţânţari
• Purtarea de bluze cu mânecă lungă şi pantaloni
• Folosirea produselor repelente pe pielea expusă (faţă, gât, mâini, tălpi etc.) şi a insecticidelor

O altă abordare constă în administrarea în masă a unei doze unice anuale de albendazol asociat cu ivermectină sau dietilcarbamazină, timp de 4-6 ani consecutiv, întregii populaţii din zonele cu risc.

Autor: Paula Rotaru

Surse: cdc.gov, rarediseases.info.nih.gov