Fisuri anale: simptome și tratamente

Constipaţia ne creează un disconfort fizic. Senzaţia de balonare şi durerea în timpul scaunului sunt două dintre simptomele constipaţiei care, netratată, poate duce apariţia fisurilor anale.

Ce sunt fisurile anale?

Fisurile anale sunt rupturi apărute în peretele interior al anusului ca urmare a constipaţiei cu care se confruntă pacienţii o perioadă mai lungă de timp. Acestea apar în momentul în care peretele interior al anusului este forţat în timpul scaunului şi drept consecinţă zona sângerează şi este dureroasă în timpul eliminării materiilor fecale.

Fisurile anale apar în cazul unei constipaţii când se încearcă eliminarea unui scaun voluminos şi tare, datorită întinderii forţate a canalului anal. Mult mai rar. fisura anală este asociată cu episoade diareice sau cu polipi de canal anal care forţează anusul.

Fisurile anale pot afecta pe oricine, indiferent de vârstă, acestea fiind observate şi la copii mici. Traumele ce apar în zona anală pot de asemenea cauza fisuri anale. 11% dintre femei dezvoltă fisuri anale în timpul sarcinii, datorită constipaţiei.

În faza incipientă, o fisură anala nu este gravă şi, în cele mai multe cazuri, se vindecă de la sine. Netratată, aceasta poate produce sângerări masive, durere şi se poate ajunge la infectarea acesteia cu producerea unui abces. Pentru ameliorarea simptomelor poate fi necesară o intervenţie chirurgicală.

Cauzele aparitiei fisurilor anale

Fisurile anale sunt cauzate de traumele ce au loc în interiorul anusului. De obicei, trauma reprezintă mişcarea intestinală forţată cauzată de un scaun tare sau datorită episoadelor repetate de diaree.

Insă fisurile anale pot apărea şi datorită:
• Curelor agresive cu citostatice (în cazul leucemiei);
• Inserţiei de corpuri străine în zona anală;
• Actelor sexuale anale.

Alte cauze ce pot duce la apariţia fisurilor anale includ:
• Circulaţia defectuoasă a sângelui în zona anorectală;
• Sfincterul spastic (contractarea puternică a muşchilor sfincterieni);
• Afecţiuni medicale – boala Crohn, cancerul anal, leucemie, TBC, şi bolile cu transmitere sexuală (HIV, sifilis, gonoree s.a.).

4% dintre pacienţii cu boala Crohn, vor avea o fisură anală ca primă manifestare a bolii, iar jumătate dintre toţi pacienţii cu boala Crohn vor dezvolta, în cele din urmă, o ulceraţie anală, care poate arăta ca o fisură.

Ocazional, inserarea unui termometru rectal, endoscop sau sondă cu ultrasunete (pentru examinarea prostatei) poate duce la traume suficiente pentru a produce o fisură anală. În timpul naşterii, traumatismele apărute la nivelul perineului pot provoca o ruptură care se extinde la anus.

Simptome de fisuri anale

Semnul cel mai important pentru fisura anală este durerea. Aceasta are caracter de arsură sau usturime, este localizată la nivelul anusului şi este de intensitate foarte mare, producând uneori episoade depresive.

Durerea anală apare în momentul scaunului şi durează câteva ore, uneori mai mult, după scaun. Aceasta este însoţită frecvent şi de sângerări anale. Sângele este roşu, în cantitate mică, pe hârtia igienică sau în vasul de toaletă. Mai rar, pot  apărea mâncărimi în zona anală, tulburări urinare sau secreţii care pătează lenjeria intimă.

Fisuri anale: diagnostic

În cele mai multe cazuri, comunicarea simptomelor poate oferi medicului proctolog suficiente informaţii pentru a diagnostica o fisură anală. Dacă aţi avut oricare dintre simptomele prezentate mai sus, asiguraţi-vă că îi spuneţi medicului:

• Când aveţi dureri, usturimi şi senzaţie de arsură sau mâncărime;
• Cât de rău este disconfortul;
• Cât durează disconfortul şi durerea;
• Ce tip de sângerare aţi văzut.

Medicul proctolog vă va întreba despre dietă, obiceiurile alimentare şi dacă aveţi orice alte afecţiuni medicale sau probleme intestinale.
Medicul poate diagnostica o fisură anală şi în urma examinării clinice, de obicei prin simpla inspecţie a anusului. Acesta poate aprecia dimensiunea şi adâncimea fisurilor anale sau prezenţa induraţiei şi a pliului tegumentar.

Când fisura este situată mai adânc în canalul anal, medicul efectuează anuscopie.
Anuscopia – cu ajutorul anuscopului (un tub metalic cilindric dotat cu un sistem optic) medicul examinează canalul anal şi rectul inferior până la o adâncime de 10-12 cm, putând vizualiza dimensiunea şi adâncimea fisurilor anale.

Investigaţii radioimagistice şi de laborator

În cazul fisurilor anale tipice sau atipice (fisuri multiple, localizate lateral), medicul poate sugera efectuarea unor investigaţii suplimentare, după tratarea fisurii anale:

• Rectosigmoidoscopia – metoda de examinare endoscopică a rectului şi a colonului sigmoid ce permite vizualizarea mucoasei rectocolnice şi eventualelor formaţiuni situate în primii 60 cm de la orificiul anal extern;
• Colonoscopia – cu ajutorul colonoscopului, un instrument lung, flexibil, cilindric, de 1,3 cm în diametru, care transmite o imagine a mucoasei colonului pe un monitor, medicul poate face o examinare live şi poate vedea o imagine mărită, de până la 10 ori, a unor eventuale patologii ale intestinul gros (colon şi rect).

Fisuri anale: tratament

Fisurile anale acute (de scurtă durată) se pot vindeca cu tratament specific, după control proctologic, la domiciliu în maxim 30 de zile. Tratamentul la domiciliu presupune un tratament medicamentos specific, o alimentaţie bogată în lichide şi fibre, băi calde şi folosirea de laxative, pentru tratarea constipaţiei şi evitarea fecalelor voluminoase.

În cazul fisurilor cronice, medicul poate recomanda folosirea unei creme cu substanţe active specifice.

Există şi opţiunea de tratament prin injectarea sfincterului anal intern cu Botox. Acesta paralizează temporar muşchiul, astfel tensiunea muşchiului este redusă, iar vindecarea grăbită.

Tratamentul chirurgical este opţiunea vindecătoare atunci când tratamentul la domiciliu sau medicamentos nu au vindecat fisura anală şi se recomandă în mai puţin de 5% din cazuri.

Pacienţii trebuie să înţeleagă că fisura anală trebuie să se vindece singură, chiar dacă au urmat un tratament chirurgical. Sfincterotomia internă laterală înseamnă eliberarea tensiunii din muşchi cu ajutorul inciziei şi nu închiderea fisurii.

Complicaţii

Atunci când prezentaţi simptome ale fisurilor anale, vizita la medicul proctolog este primordială. Nu speraţi ca afecţiunea va trece de la sine. Mai mult, vizita la medic trebuie să excludă prezența altor afecțiuni care au simptome similare cu fisurile anale precum hemoroizii.

Ignorarea simptomelor şi netratarea fisurilor anale pot duce la complicaţii nedorite, cum ar fi:
• Dureri şi sângerări puternice;
• Fistula anală – infectarea unei leziuni prezente în anus;
• Abces perianal.

Surse: www.nhs.uk, www.ncbi.nlm.nih.gov

Articol actualizat în 2022.