Frigiditatea: ce este, cauze, simptome, tratament

Frigiditatea: definiţie

Frigiditatea este o disfuncţie sexuală care constă în reducerea dorinţei sexuale, a plăcerii şi a interesului faţă de actul sexual iniţiat de partener, care poate surveni pe fondul unor tulburări emoţionale (depresie, anxietate, teamă, furie, stres etc.), dar şi din cauza unor probleme fizice. Uneori, frigiditatea se poate manifesta şi prin senzaţia de dezgust ori de teamă faţă de actul sexual, simptome care apar, de regulă, în urma unui viol. Citeşte şi: Cum tratezi traumatizantele efecte psihologice ale violului

Se estimează că aproximativ 40% dintre femei, majoritatea cu vârsta peste 50 de ani, se confruntă cu diverse disfuncţii sexuale, care includ şi frigiditatea, la un moment dat pe parcursul vieţii.

Chiar dacă această problemă este neplăcută şi multe femei se pot izola sau pot întâmpina greutăţi în viaţa de cuplu, există metode de tratament eficiente.

Simptome

În majoritatea cazurilor de frigiditate, simptomele sunt trecătoare, ocazionale, dar sunt şi situaţii când manifestările sunt prezente de fiecare dată când se iniţiază actul sexual. Printre simptomele frigidităţii amintim:

• Reducerea dorinţei sexuale
• Pierderea interesului pentru sex
• Lipsa de iniţiativă sau de receptivitate din partea partenerului în privinţa actului sexual
• Absenţa excitaţiei sexuale sau a plăcerii din timpul actului sexual
• Lipsa de reacţie la stimularea organelor genitale sau la vizionarea filmelor erotice
• Absenţa lubrifierii vaginale ca urmare a stimulării clitorisului sau a altor zone erogene

Cauze

Frigiditatea poate fi o consecinţă a mai multor factori. Vârsta înaintată, stresul, depresia, anxietatea, stima de sine scăzută, furia, teama, traumele survenite în urma unui viol, lipsa de încredere în partener, certurile în cuplu sunt, toate, posibile cauze psihologice ale frigidităţii.

Alte cauze ale frigidităţii pot fi:

• Dezechilibrele hormonale survenite la menopauză, în timpul sarcinii sau ca urmare a administrării de contraceptive orale
• Circulaţia sangvină deficitară
• Leziunile nervoase la nivelul pelvisului
• Infecţiile vaginale (vaginită) sau ale vezicii urinare (cistită)
• Uscăciunea vaginală (atrofia vaginală)
• Anumite medicamente (antidepresive)
• Chimioterapia/radioterapia
• Diabetul
• Stimularea sexuală insuficientă (preludiul sexual redus sau absent)
• Insomnia
• Oboseala cronică
• Carenţa de minerale
• Scleroza multiplă

Frigiditatea: diagnostic

În majoritatea cazurilor, diagnosticul de frigiditate nu identifică o cauză de natură fizică, ci una de ordin psihic. Diagnosticul se stabileşte pe baza simptomelor prezentate de pacientă, dar şi a istoricului medical al acesteia. Dacă stimularea sexuală nu duce la excitaţie, cel mai probabil este necesar un examen imagistic al pelvisului, pentru a stabili dacă la bază poate fi o problemă de natură medicală (infecţii, leziuni nervoase).

De asemenea, medicul poate recomanda un examen complet al sângelui, pentru evaluarea stării generale de sănătate a pacientei.

De cele mai multe ori însă, frigiditatea este o consecinţă a reducerii nivelului de testosteron din sânge. Există însă şi situaţii când frigiditatea este cauzată de factori psihologici precum cei menţionaţi mai sus, caz în care se impune consilierea din partea unui specialist (psiholog, psihoterapeut, sexolog, specialist în relaţii de cuplu), care poate identifica tulburarea emoţională ce stă la baza frigidităţii, iniţiind ulterior un plan de tratament corespunzător.

Frigiditate: tratament

Tratamentul frigidităţii depinde de cauza acesteia şi poate consta în terapie hormonală, consiliere psihologică sau ambele. În cazul în care pacienta ia antidepresive care determină apariţia frigidităţii, tratamentul poate consta în simpla ajustarea a dozei acestora sau în schimbarea lor cu altele.

Cu ajutorul unui psihoterapeut specializat în relaţii de cuplu/familie, pacienta poate descoperi, împreună cu partenerul, care este problema de bază şi cum poate redescoperi plăcerea actului sexual. În cazul unei traume psihologice survenite în urma unui viol sau alt abuz de natură sexuală, pacienta are nevoie de terapie psihologică specializată pentru a trece peste acest şoc emoţional şi pentru a-şi redobândi încrederea în ea însăşi, dar şi în alţi bărbaţi.

Foarte importantă este şi comunicarea dintre partenerii de cuplu. Aceştia trebuie să îşi mărturisească temerile unul altuia, să recunoască problema şi să facă eforturi pentru a-şi redescoperi dorinţa sexuală. Cuplurile care sunt împreună de multă vreme se confruntă deseori cu pierderea dorinţei sexuale. Vezi aici cum poţi readuce sau menţine pasiunea în relaţia de cuplu!

Autor: Paula Rotaru

Surse: msdmanuals.com, healthline.com