Diverticuloza si diverticulita

Diverticuloza colonica se refera la protruzia unor prelungiri sacciforme in exteriorul colonului, la nivelul unor puncte de minima rezistenta ale tunicii musculare netede din peretii acestuia.

Este o afectiune frecvent intalnita, in special la varstnici, prevalenta la persoanele de peste 70 de ani fiind de circa 50%. Diverticulita este complicatia inflamatorie a diverticulozei si se caracterizeaza prin abces peridiverticular cu reactie peritoneala localizata sau, in lipsa tratamentului adecvat si precoce, generalizata.

Diverticuloza: simptome

In multe cazuri, diverticuloza este o descoperire intamplatoare, efectuata prin investigatii cum ar fi colonoscopia, irigografia sau tomografia computerizata, pacientul respectiv fiind asimptomatic. Alteori, acuzele digestive care aduc pacientul la medic sunt diverse, cum ar fi balonarile persistente, constipatia, hemoragia digestiva inferioara.

Mai rar, pacientul se prezinta cu dureri abdominale intense, localizate de obicei in flancul abdominal stang, febra, frisoane, intoleranta digestiva, ceea ce ridica suspiciunea de diverticulita acuta. In aceste cazuri, diagnosticul de certitudine se pune prin tomografie computerizata.

Investigatii radioimagistice si de laborator

– Probele de laborator – hemoleucograma si probele de inflamatie sunt in limite normale in diverticuloza, dar arata leucocitoza cu deviere la stanga (neutrofilie) si sindrom inflamator, in caz de diverticulita. Poate fi prezenta o anemie posthemoragica cu indici eritrocitari normali in caz de hemoragie diverticulara, care de obicei este indolora, severa si autolimitata, cu sange rosu proaspat si neamestecat cu materiile fecale. Anemia feripriva, cu evolutie cronica nu este cauzata de obicei de boala diverticulara, ci impune investigatii (colonoscopie totala) pentru excluderea unei tumori de colon.

– Colonoscopia permite vizualizarea sacului diverticular din interiorul colonului, permitand si aprecierea prezentei semnelor de inflamatie adiacenta sau a vaselor de sange de la baza diverticulului, posibil responsabile de o hemoragie recenta.

– Irigografia vizualizeaza conturul colonului si permite aprecierea extensiei si severitatii bolii. Se pot aprecia de asemenea modificari functionale – spasmul colonic asociat si hipersegmentarea sa, dar si leziuni asociate – stenoze maligne.

– Tomografia computerizata abdominopelvina cu substanta de contrast este de prima intentie in suspiciunea de diverticulita, punand in evidenta abcesul peridiverticular si reactia peritoneala cu ascita localizata. In acest caz, procedurile radiologice sau endoscopice sunt contraindicate, din cauza riscului de perforatie colonica. Tomografia poate descrie de asemenea complicatiile fistuloase ale diverticulitei – fistulele colo-vezicale, colo-vaginale sau colo-enterale, dar si stenozele inflamatorii intestinale benigne. In cazul in care tomografia nu poate diferentia stenoza benigna de cea maligna, tratamentul chirurgical

Diagnostic

Diagnosticul pozitiv de diverticuloza se bazeaza pe criteriile imagistice, radiologice sau endoscopice. Diagnosticul de diverticulita este sustinut de criteriile clinice (dureri abdominale, febra, stare septica, intoleranta alimentara), biologice (leucocitoza cu neutrofilie, sindrom inflamator) si imagistice (rezultatul tomografiei).

Diverticuloza: tratament

In cazul diverticulozei, recomandarile dietetice sunt pe primul plan. Deoarece constipatia este factor etiologic al acestei afectiuni, se recomanda cresterea aportului de fibre alimentare. In plus, dieta de tip occidental pare implicata in patogeneza diverticulozei, boala fiind mai frecvent diagnosticata in Europa de Vest si America de Nord.

Atunci cand pacientul este diagnosticat cu diverticulita acuta, se recomanda dieta hidrica si antibioterapie orala in ambulator sau, in functie de gravitatea atacului, internare in spital si alimentatie si antibioterapie parenterala, asociate cu reechilibrare hidroeletrolitica. Evolutia favorabila la 24-48 de ore nu exclude continuarea antibioterapiei pana la 10-14 zile de la diagnostic. In cazul in care pacientul nu raspunde la tratamentul conservator sau se afla la al doilea atac de diverticulita, tratamentul chirurgical este de electie. In situatii speciale, cum ar fi diverticulita la pacienti tineri, sub 40 de ani, se prefera chirurgia electiva dupa primul episod, deoarece la acestia boala este mai agresiva.

Evolutie, Complicatii

Pentru a reduce incidenta acestei afectiuni trebuie crescut aportul de fibre alimentare si trebuie evitata constipatia. In plus, dieta de tip occidental, bogata in grasimi si glucide pare sa promoveze aceasta afectiune.

Profilaxia unui nou episod de diverticulita se face prin interventie chirurgicala, si anume rezectia segmentului afectat si de obicei, anastomoza terminoterminala.

Recomandari Medicale

Pacientul cu diverticuloza se poate afla in ingrijirea medicului de familie, internist sau gastroenterolog. Atunci cand apare diverticulita (25% dintre persoanele cu diverticuloza), cazul trebuie monitorizat de gastroenterolog sau internist, in stransa colaborare cu radiologul si chirurgul generalist, pentru un management optim.