Glaucomul: cauze, simptome, evoluție, tratament

Descriere

In acceptiunea actuala, glaucomul reprezinta o afectare progresiva a nervului optic asociata de cele mai multe ori cu (si cauzata de) cresterea presiunii intraoculare.

Cauze glaucomului

Cresterea presiunii introculare este cauzata de aparitia unui dezechilibru intre secretia si eliminarea lichidului intraocular (umor apos).

Exista anumite conformatii ale ochiului care predispun la dezvoltarea acestui mecanism de crestere a presiunii intraoculare, conformatii care se pot mosteni de la familie.

Persoanele care au rude apropiate suferind de glaucom au un risc mai mare de a dezvolta aceasta boala.

Simptomele glaucomului

Glaucomul poate fi pentru o lunga perioada de timp o boala asimptomatica. O tensiune intraoculara mediu crescuta nu da simptome dar actioneaza insidios asupra nervului optic determinand distrugerea progresiva a fibrelor sale.

Rareori,  in faze avansate ale glaucomului, pot aparea dureri de cap, senzatia de presiune in zona oculara iar cand nervul optic este aproape complet distrus apare si scaderea vederii.

Pentru o perioada indelungata glaucomul se manifesta doar prin ingustarea campului vizual (pe care pacientul nu o sesizeaza), vederea centrala fiind in acest timp perfect pastrata.

Evolutia glaucomului

In lipsa tratamentului  glaucomul duce la pierderea completa si ireversibila a vederii prin distrugerea totala a nervului optic. Stadiul in care glaucomul este depistat este si cel in care el va ramane in cazul in care tratamentul instituit este eficient, fibrele nervoase pierdute nefiind regenerabile.

De cele mai multe ori glaucomul este diagnosticat la un control de rutina. De aceea este recomandabil anual un consult oftalmologic complet tuturor persoanelor trecute de 40 de ani, mai ales daca provin din familii cu glaucom.

Diagnostic

Diagnosticul de suspiciune de glaucom se pune atunci cand la un control de rutina depistam o tensiune intraoculara care depaseste limitele normale cuprinse intre 10-21 mmHg.

Diagnosticul de glaucom se stabileste  prin alte investigatii care pot sa confirme o afectare a nervului optic:

– examinarea fundului de ochi (inclusiv aspectul nervului optic)

– examinarea campului vizual poate depista deficite de functie a nervului optic deja instalate.

– tomografia nervului optic arata in detaliu structura fibrelor nervoase si eventuala lor acceptare.

– pahimetria masoara grosimea corneei si este importanta deoarece masurarea tensiunii intraoculare se realizeaza prin aplicarea unor presiuni aplicate la nivelul corneei; rezultatele acestor masuratori pot fi influentate in plus sau in minus prin existenta unei cornei mai groase sau mai subtiri fata de media statistica.

Tratamentul glaucomului

De cele mai multe ori, tratamentul glaucomului este medicamenos, prin instilarea unor picaturi care scad tensiunea intraoculara fie prin reducerea productiei de umor apos, fie prin facilitarea eliminarii lui din ochi. La nevoie se pot asocia doua sau chiar trei substante care, actionand prin mecanisme diferite, isi potenteaza efectul hipotensor ocular.

Daca raspunsul la picaturi nu este satisfacator se poate asocia si cu un tratament cu laser. Prin impactele laser aplicate in zona prin care lichidul intraocular este eliminat se poate imbunatati evaluarea acestui lichid.

In cazurile de glaucom agresiv, in care tensiunea intraoculara nu poate fi stapanita si in care se constata o alterare progresiva a fibrelor nervului optic este necesara interventia chirurgicala. Aceasta realizeaza o cale de scurgere a umorului apos in exces intr-un spatiu suubconjunctival de unde este rezorbit.

Chiar operat, glaucomul este o boala care nu se vindeca niciodata. Uneori este necesara instilarea de picaturi antiglaucomatoase si dupa operatie. La nevoie interventia se poate repeta dar aceasta se intampla doar in cazuri exceptionale.

Pacientul care sufera de glaucom trebuie sa stie ca toata viata va trebui sa fie urmarit din punct de vedere al tensiunii intraoculare, al structurii si functiei nervului optic, urmand sa se prezinte la controale ale caror periodicitate o stabileste medicul oftalmolog in functie de ritmul de evolutie al bolii sale.

Forme particulare de glaucom

Glaucomul cu unghi ingust apare pe fondul unei conformatii speciale a ochiului si debuteaza foarte zgomotos prin atac de glaucom adica o crestere brusca si foarte accentuata a tensiunii intraoculare insotita de scaderea marcata a vederii la ochiul respectiv, inrosirea ochiului, dureri accentuate in zona oculara si dureri de cap, voma. Este o urgent si necesita instituirea unui tratament intensiv de scadere a tensiunii intraoculare urmat apoi de interventia chirurgicala la ochiul afectat si de o interventie cu laser (iridotomie) in scop preventiv la ochiul celalalt.

Glaucomul cu tensiune joasa se manifesta prin modificari la nivelul nervului optic de tipul celor intalnite in glaucomul clasic dar fara cresterea tensiunii intraoculare. Se trateaza tot  cu picaturi antiglaucomatoase (care au si efect neuroprotector), vasodilatatoare cerebrale si trofice pentru nervul optic.

Glaucomul congenital prezent de la nastere determina o crestere exagerata in volum a ochiului afectat. Parintilor trebuie sa le atraga atentia o dimensiune neobisnuita a globilor ocular ai copilului, lacrimarea frecventa si o sensibilitate accentuate la lumina. Acest tip de glaucom necesita un diagnostic rapid pus si interventie chirurgicala in cel mai scurt timp.

Actualizat: 2022