Glioblastomul: simptome, tratament

Glioblastomul este cea mai frecventă şi agresivă formă de tumoră malignă la nivel cerebral în rândul adulţilor, dar poate apărea şi la copii. Potrivit National Cancer Institute, aproape 23.000 de persoane au fost diagnosticate în anul 2015 cu diferite tipuri de cancer la nivelul creierului. În ceea ce priveşte incidenţa glioblastomului, aceasta afectează 2-3 persoane la 100.000 în fiecare an şi ocupă 52% din totalitatea tipurilor de cancer cerebral.

Prognosticul acestei maladii este destul de rezervat, estimându-se că speranţa de viaţă, de la momentul diagnosticării, este de cel mult 15 luni. Totul depinde însă de tipul şi de localizarea tumorii, de rata acesteia de evoluţie, de răspunsul la tratament, dar şi de vârsta sau starea generală de sănătate a pacientului. De exemplu, 25% dintre copiii diagnosticaţi cu glioblastom au o speranţă de viaţă care poate ajunge la 5 ani sau chiar mai mult de la momentul diagnosticului.
Statisticile arată că aceste tumori cerebrale apar cu precădere în rândul adulţilor cu vârste cuprinse între 45 şi 70 de ani, observându-se o rată uşor mai crescută în rândul femeilor.

Glioblastomul, numit şi glioblastom multiform, ia naştere din celulele gliale ale creierului şi poate fi de 2 tipuri: glioblastom primar (de novo – cea mai frecventă şi agresivă tumoră malignă cerebrală) sau glioblastom secundar (este mai rar întâlnit şi are o evoluţie mai lentă).

În funcţie de simptome, de tipul de glioblastom descoperit şi de starea de sănătate a pacientului, tratamentul constă în înlăturarea chirurgicală a tumorii, radioterapie, chimioterapie, imunoterapie sau terapii care sunt încă în fază experimentală, dar care oferă rezultate promiţătoare.

Glioblastomul: simptome

Manifestările glioblastomului sunt severe şi apar brusc, ca urmare a dezvoltării rapide a celulelor canceroase la nivelul creierului. Totuşi simptomele pot fi diferite în funcţie de localizarea şi dimensiunea tumorii. Printre cele mai frecvente semne ale glioblastomului se numără:

• Durerile puternice de cap (cauzate de presiunea intracraniană crescută)
• Greaţa şi vărsăturile
• Slăbiciunea musculară
• Tulburările de echilibru şi de memorie
• Confuzia
• Hemipareza
• Iritabilitatea crescută
• Incontinenţa urinară
• Crizele de epilepsie
• Problemele de vedere (vedere în ceaţă, vedere dublă)
• Tulburările de limbaj (afazie, dizartrie, anomie etc.)
• Lipsa poftei de mâncare
• Tremorul
• Ameţeala
• Vertijul
• Insomnia

Toate aceste simptome pot fi cauzate şi de alte afecţiuni şi nu indică neapărat prezenţa unei tumori cerebrale!

Cauze

Cauza glioblastomului nu este momentan cunoscută, dar specialiştii bănuiesc că anomaliile genetice pot avea un rol important. De asemenea, aceştia atrag atenţia asupra unor factori care pot favoriza riscul acestei forme de cancer cerebral, cum ar fi:

• Vârsta – glioblastomul apare cu precădere la persoanele cu vârste între 45 şi 65 de ani. Cu toate acestea, există şi cazuri în rândul copiilor.
• Expunerea la substanţe toxice sau la radiaţii ionizante – inclusiv radioterapia poate creşte riscul de glioblastom.
• Istoricul familial de cancer cerebral – deşi nu există suficiente dovezi în acest sens, riscul de transmitere a anumitor gene care favorizează apariţia glioblastomului ar putea fi mai mare în rândul celor care au avut în familie astfel de cazuri.

Diagnostic şi prognostic

Dacă medicul de familie suspectează existenţa unei tumori cerebrale, cel mai probabil acesta va îndruma pacientul spre un neurolog. În funcţie de rezultatele obţinute în urma examenului neurologic (verificarea auzului, a vederii, a echilibrului, a coordonării, a reflexelor şi a simptomelor), medicul poate recomanda o serie de analize. Acestea includ:

• RMN (imagistică de rezonanţă magnetică) cerebral cu substanţă de contrast
• CT cu substanţă de contrast (computer tomograf)
• PET/CT (tomografie computerizată cu emisie pozitronică)
• Biopsie cerebrală – presupune recoltarea unui fragment de tumoră, cu ajutorul unui ac special

Diagnosticul de certitudine se stabileşte doar pe baza examenului anatomopatologic şi imunohistochimic realizat pe fragmentul de tumoră recoltat prin biopsie.

În funcţie de tipul, localizarea şi extinderea tumorii, medicul neurolog va aprecia prognosticul, dar şi metoda optimă de tratament.

Rata de supravieţuire mediană în cazul persoanelor cu glioblastom este de 15 luni, dacă se respectă tratamentul recomandat de medic. Rata mediană înseamnă că aproape jumătate din pacienţi decedează în acest interval, însă fiecare individ este diferit şi au existat cazuri de supravieţuire chiar şi la 5 ani de la diagnostic, chiar dacă acestea sunt foarte rar întâlnite.

Prognosticul glioblastomului depinde mult de vârsta pacientului (glioblastomul diagnosticat mai devreme de vârsta de 50 de ani are rată de răspuns mai bună la tratament, prin urmare şi pacienţii supravieţuiesc mai mult timp), dar şi de caracteristicile genetice ale acestuia. De exemplu, statusul de metilare a enzimei MGMT poate influenţa răspunsul organismului la tratamentul citostatic. Când gena responsabilă de producerea MGMT este inactivată, celulele maligne devin sensibile la acţiunea citostaticelor. Această mutaţie este prezentă la 20-25% din cazurile de glioblastom şi este un factor de prognostic favorabil.

Glioblastomul: tratament

Tratamentul glioblastomului depinde de tipul, dimensiunea, gradul şi localizarea tumorii, precum şi de vârsta, sănătatea generală şi alegerea pacientului.
Principala metodă de tratament constă în rezecţia chirugicală a tumorii, urmată de radio- şi chimioterapie, precum şi medicamente care au rolul de a reduce presiunea intracraniană sau de a preveni crizele epileptice şi simptomele asociate.

În unele cazuri, tumora este redusă ca dimensiune şi compactă, aşa că poate fi înlăturată cu uşurinţă şi fără reacţii adverse. Alteori însă sunt afectate şi ţesuturile învecinate, iar medicilor le este mult mai greu să îndepărteze toată masa tumorală, iar operaţia este riscantă, pentru că celulele maligne sunt localizate în zone sensibile ale creierului şi pacientul poate rămâne cu sechele grave (pareză, pierderea auzului, a vederii sau a capacităţii de a vorbi) sau poate chiar să decedeze în timpul intervenţiei.

La fel ca în cazul oricărei intervenţii chirurgicale, poate exista riscul de infecţii sau sângerare.

Trebuie reţinut însă că operaţia este singura metodă prin care pot fi ameliorate simptomele glioblastomului. În prezent sunt efectuate operaţii pe creier în timp ce pacientul este treaz şi conştient, tehnologia avansând enorm şi oferind noi metode de chirurgie de mare precizie, cu riscuri minime.

Din cauza caracterului infiltrativ, medicii nu pot realiza o ablaţie completă, dar este posibilă îndepărtarea porţiunii solide şi compacte. Cu alte cuvinte, cu cât ţesutul tumoral este mai redus, cu atât şansele de supravieţuire sunt mai mari, dar numai dacă tumora este îndepărtată în procent de minimum 90%.

Pentru eliminarea acestor resturi tumorale se apelează în continuare la radioterapie, care durează, în medie, 6 săptămâni (5 şedinţe pe săptămână). Reacţiile adverse ale radioterapiei diferă în funcţie de doză şi de tipul de iradiere şi constau în: dureri de cap, oboseală, iritaţii la nivelul scalpului, căderea părului, ameţeli.

Deoarece radioterapia poate cauza edem cerebral, se recomandă administrarea concomitentă a anumitor medicamente care au ca substanţă activă dexametazonă sau metilprednisolon.

Chimioterapia orală sau intravenoasă cu citostatice trebuie efectuată concomitent cu radioterapia şi, ulterior, timp de încă 3 luni, în cure de 3 zile în fiecare lună. Cele mai frecvente reacţii adverse ale citostaticelor includ simptome precum senzaţie de greaţă, vărsături, dureri de cap, căderea părului, febră şi slăbiciune musculară, dar acestea pot fi ţinute sub control cu ajutorul medicamentelor specifice.

Din păcate, riscul de recidivă este destul de ridicat, astfel încât oamenii de ştiinţă caută în permanenţă noi metode de terapie, incluse în prezent în studii clinice la care pacientul se poate înscrie, după o discuţie cu medicul curant. Aceste tratamente experimentale dedicate glioblastomului sunt imunoterapia, terapia cu celule stem, terapia ţintită sau terapia personalizată. Deşi rezultatele sunt promiţătoare, aceste terapii nu oferă eficienţă foarte crescută, constatându-se o prelungire a speranţei de viaţă cu doar 3 luni în plus faţă de rata mediană în cazul tratamentului standard.

Surse: mayoclinic.org, American Association of Neurological Surgeons, American Brain Tumor Association, thebraintumourcharity.org

Autor: Paula Rotaru