Un hemotorax se produce prin acumularea de sange in cavitatea pleurala. In mod fiziologic, cavitatea pleurala este un spatiu virtual insa in momentul in care patrunde lichid, aceasta devine o cavitate reala, care impinge si colabeaza plamanul.
Cavitatea pleurala este formata din: foita (pleura) viscerala care acopera plamanii si foita parietala care acopera peretele toracic, diafragmul si mediastinul.
Cea mai frecventa cauza este cea traumatica: plaga impuscata, penetranta, cu patrunderea sangelui in cavitatea pleurala. Exista insa si alte cauze nontraumatice responsabile: ruptura de aorta, anevrism de aorta toracica, mamara, de asemenea neoplasmul, infarctul pulmonar, tuberculoza, infectii necrozante sau complicatii ale tratamentului anticoagulant.
Prezenta si severitatea semnelor si simptomelor depind de o serie de factori: cantitatea si severitatea sangerarii, existenta si severitatea bolii de fond, existenta altor leziuni in hemotorax posttraumatic si mecanismul de producere.
Exista astfel 2 tipuri de manifestari: respiratorii si hemodinamice.
Manifestarile respiratorii apar din cauza acumularii de sange in cavitatea pleurala. Pacientul poate prezenta lipsa de aer (dispnee), tuse, junghi toracic.
Manifestarile hemodinamice sunt cauzate de pierderea de sange, iar severitatea lor variaza in functie de cantitatea de sange pierduta. Astfel, atunci cand se produce o pierdere de sange care depaseste 750ml, la o persoana de 70 kg, apar: tahicardie, tahipnee si scaderea pulsului.
Atunci cand hemotoraxul a fost produs de o cauza nontraumatica, sunt necesare analize de laborator care analizeaza hematocritul fluidului pleural, considerandu-se hemotorax daca hematocritul este >50%.
Examenul clinic si anamneza pot ridica suspiciunea prezentei hemotoraxului.
Radiografia toracica standard evidentiaza lichidul in cavitatea pleurala, iar in cazul unui hemotorax posttraumatic existenta altor leziuni toracice: fracturi costale, pneumotorax.
Punctia pleurala este manevra care confirma diagnosticul prin evidentierea lichidului pleural de culoare rosie.
Tratamentul urmareste: inlaturarea sursei de sangerare si evacuarea sangelui din cavitatea pleurala.
Aceste obiective sunt realizate in majoritatea cazurilor prin introducerea unui tub de dren in cavitatea pleurala manevra numita toracostomie. Uneori, din cauza coagularii sangelui, se poate produce ocluzia tubului de dren prin cheaguri de sange, fiind necesara folosirea unor agenti trombolitici.
Interventia chirurgicala este rezervata cazurilor in care sangerarea continua.
In cazul hemotoraxului nontraumatic este esentiala si tratarea bolii de fond.
Majoritatea pacientilor sunt tratati prin toracostomie cu evolutie favorabila, nefiind necesara o alta terapie.
In anumite cazuri insa, pot aparea complicatii: empiemul (transformarea purulenta a lichidului pleural), fibrotorax , plasarea inadecvata a tubului de dren cu evacuare incompleta a lichidului.
Este importanta tratarea corecta a afectiunilor pulmonare care pot avea ca si complicatie aparitia unui hemotorax.
Hemotoraxul este o afectiune care necesita o abordare interdisciplinara pneumolog-chirurg toracic.
CSID.ro nu furnizeaza sfaturi medicale similare celor pe care le puteti primi de la medicii care efectueaza consultatia si care vin in contact cu realitatea cazurilor dvs. CSID.ro nu isi propune sa inlocuiasca consultul medical de specialitate, informatia prezentata pe acest site are un caracter informativ. Utilizatorii nu trebuie sa isi fundamenteze actiunile viitoare pe sfaturile furnizate de CSID.ro, pentru ca intotdeauna diagnosticul medical necesita consultarea in persoana a unui medic specialist. GÂNDUL MEDIA NETWORK SRL nu este responsabila pentru aplicarea defectuoasa sau nereusita vreunui tratament. Informatiile de pe site si materialele aferente sunt oferite spre folosire "asa cum sunt" fara garantii de nici un fel.